În relația mea cu Sorin Oncu interjecțiile mi-au devenit familiare. Ah! Vai! Hm! M-a tot auzit Sorin de-a lungul timpului, în special la vernisaje.

Azi, de la ora 18, Galeria Calina face posibilă o nouă și ultimă reîntâlnire cu Sorin. O să reiau interjecțiile. Ah! Vai! Hm! El nu o să mai fie să-mi explice. Am acceptat, dar nu o să mă împac niciodată cu dispariția lui. O să înaintez presupunerea că toți prietenii lui or să rămână înverșunați.

Fără nici un favor al Galeriei pentru orfanii lui Sorin, țin totuși să mulțumesc. Sunt recunoascătoare și bucuroasă pentru acest ultim prilej de a-i onora munca, imaginația, reprezentările sociale, forța persuasivă.

Fiecare cu greșelile lui, o vorbă testament lăsată când a aflat că sunt însărcinată. Un umor și un sarcasm de care mă simt privată pe nedrept de ceea ce numim viață. Greșeala lui a fost să fie bun. Un om bun, o persoană bună, un artist bun.

Pentru onorarea a tot ce semnifică bun în persoana Sorin Oncu vă chem pe toți diseara la Calina.

Cu tristețe semnez acet text. Aș fi vrut din tot sufletul să nu-l scriu.