Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "instituții"

Confundați stilul cu trendul, eroul cu spânul

De 14 aug., 2017 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Nu este nici un secret. Freud și Darwin sunt eroii mei. Am și un antierou, acela este iubitul meu. Totuși, cu asemenea eroi, rămân un spirit care refuză actualizarea. Prefer să-mi analizez copilăria, să-mi perfecționez reacțiile, să-mi dezvolt însușirile intelectuale și morale.

Îmi imaginez grimasele și pârțurile unora cu sensibilitate ridicată la utilizarea unui vocabular felurit. De ce să folosesc verbul a fermeca? Toată lumea se exprimă cu a plăcea! Și auzi la asta, șă-și perfecționeze reacțiile, să-și dezvolte însușirile intelectuale și morale?!

Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha! Ha!

Societatea mea izolează oamenii educați în instituții. Pare să-i favorizeze pe aceia cu școala vieții orice înseamnă asta. Un tânăr de 21 de ani privește disprețuitor un senior care-i sugerează să nu-și neglijeze studiile. Instituțiile nu s-au actualizat nici ele. Tinerii nu urcă pe umerii uriașilor, sunt uriașii înșiși. Socrate, Platon și Aristotel, puf, pistol cu apă. Ia de aici nume: Afrojack, Armin van Buuren, Martin Garrix. (Nu știu cine sunt, am căutat pe google și i-am descoperit într-un top de DJ ai lumii).

Nici măcar nu-i contrazic, au dreptate. Perspectiva lor e pertinentă. Instituțiile refuză actualizarea nevoilor. Necesitățile s-au schimbat. Dinamica a explodat. Ritmul vieții ne înnebunește pe toți.

Lipsiți de stăpânire de sine, tot nu-mi vine să vă spun ce fac eu în fiecare zi, în fiecare dimineață și în fiecare seară pentru că asta impune noul marketing. Oamenii vor să știe! Oamenii au nevoie să știe!

Greșit! Oamenii nu-și mai cunosc nevoile. Oamenii, cu noile lor apucături pe repede înainte, cer să aurim mediocritatea. Să o înălțăm pe o cruce. Să ne închinăm prostiei și să disprețuim academismul. De acord și cu asta. Academicienii sunt rigizi, convenționali, reci, dar tot ei dau tonul în demnitate, stil, eleganță, educație.

În orice cultură, în oricare țară, eu nu întorc spatele educației. Civilizația e singura care rămâne verticală în fața materiei negre care ne înconjoară.

Sunt om educat. Mai departe sunt femeie și mamă. Reprezint persoana educată. Caut eficiența, calitatea și profesionalismul în relațiile mele, în afacerile mele. Refuzul de a vă saluta dimineața nu vine din neputința de a mă adapta noilor cereri sociale. Nu o să vă salut pentru că vă respect viața și cred că aveți altceva mai bun de făcut decât să vă strecurați un ochi în activitățile unui străin. Dunia are și o viață separată. Dimineața încercați să vă priviți partenerul sau în lipsa lui soarele. Seara sărutați-l sau visați în fața lunii. Dacă ați uitat să mergeți, reînvățați.

Într-adevăr nu știu dacă acțiunile mele trădează o incapacitate de adaptare sau pur și simplu iau atitudine în fața mediocrității. Tind să cred că cei mai mulți greșiți. Speculați prea mult. Vă vindeți prea ieftin. Confundați stilul cu trendul, eroul cu spânul.

Concluzia: prea multe concesii scad calitatea vieții. Nu sunt dispusă să revin la peșteri. Chiar dacă moda aduce asemănări îngrijorătoare, iar vocabularul, maltratat și redus, amintește de articularea sunetelor la primitivi.

Acceptați educația în viețile voastre.

Foto: Anca Ciobănescu

Unirea spitalelor cu pușcăriile

De 17 nov., 2015 0 Trăiri afective ale mele , , , 0

154378_175993809077448_1537153_nÎn urma unei întâmplări adevărate, dar pe care nu o pot modela într-o poveste, am hotărât să vă fac cunoscut cel mai de bun simt sau smintit gând al meu.

Aș uni spitalele cu pușcăriile. Să funcționeze împreună.

Gândirea mea a venit cu asemenea idee în urma întâmplării adevărate, dar de nepovestit.

Vă rog frumos să-mi permiteți câteva cifre. În anii de facultate am legat diverse prietenii. În Timișoara, datorită Complexului studențesc, metisajul reprezintă acel punct de la care urmează să construiesc un raționament. Am avut prieteni la Litere, Mecanică, Drept, Medicină, Automatică, Asistență socială, Psihologie etc.

Repet. Am avut prieteni la virgulă, virgulă, virgulă, punct. Medicină. Medicina e punctul.

Cifrele. Am numărat pe degete. Am avut 9 apropiați care au studiat Medicina dintre care: 4 profesează în alte țări din Europa, 4 s-au reprofilat și unul singur profesează în țară.

Știați că cifra 9 e magică pentru chinezi? La români nu se potrivește.

După cifre, mulțumesc că mi le-ați permis, deși sunt opusul simbolurilor grafice, revin la pușcării și spitale. Datorită apropiaților care au studiat Medicina, realitatea spitalelor m-a copleșit de multe ori.

Paranteză.

Azi consider că suntem cu toții victimele unui sistem cu frecvențe diferite. Revin și amintesc de condițiile de trai, condiții neîndeplinite care adună și fixează frustrări. Descărcările, prin cele mai reprobabile acțiuni și fapte, pot fi înțelese. Subliniez înțelese, căci rareori scuz comportamentul angajaților din instituțiile publice.

Simt că am ajuns pe Venus. Punctul cel mai fierbinte care nu-mi mai permite să judec de multe ori. Dacă înțeleg că un doctor acceptă bunăvoința unui pacient, nu scuz revendicarea doctorului pentru serviciile lui.

Nu pot să povestesc. Timișorenii, unii dintre, poate au aflat de arestarea unui doctor cu pretenții. Astfel am ajuns să-mi doresc cu ardoare unirea dintre spitale și pușcării. Dacă unele instituții își fac datoria și pedepsesc solicitările ilegale, iar tinerii doctori profesează în alte țări din Europa, România urmează să rămână fără doctori specialiști.

Soluție: să muncească gratis în închisori. Fără ridicarea permisului de liberă practică, justiția, prin forța ei justificabilă să-i oblige să presteze din închisori.

Câți dintre noi am trăi o traumă din cauza condițiilor? Prea puțin, spitalele arătând într-un anumit fel, dar nu acesta este subiectul.

Subiectul rămâne unirea pușcăriilor cu spitalele. Propun.