Mosen. Adevărul este că salteaua, perna și lenjeria de pat suntem noi

Dorm prost. E firesc. Un virus ne pândește. Legea ne-a izolat în case. Dorm strâmb. Asta nu e firesc. Nici virusul, nici legea nu au de-a face cu. Ca să adorm, mă pun pe burtă și adun perna în brațe. În timpul nopții arunc perna. Pun capul pe saltea. Orice poziție aș încerca, ceva mă doare. Pe spate, îmi amorțește coccisul. Pe burtă, se resimte gâtul.

Aseară, în urma vizionării filmului Amadeus cu Mara, mi se derula în cap un dialog cântat. Discutam cu cei de la Mosen. Unde sunt splendidele voastre perne? Mi-am luat două perne. Una pentru apartamentul meu, alta pentru apartamentul lui Făt Frumos. O pernă potrivită pentru gâtul meu, am mers pe recomandări. La Mosen te plimbi prin depozit în timp ce se descoperă inteligențele și nevoile individuale. Așa am ajuns la un anumit model de pernă. Făt Frumos a comentat. Prea subțire. El și-a ales o pernă ca un sac umplut cu grâu: groasă și tare.

Când eram acasă la părinți, în familia noastră, între tata și mama se menținea o ciocnire amuzantă de preferințe a pernelor. Tata cerea să fie cât mai tari. Într-o vară, în vizită la rudele de la sat, tata a fost pe deplin satisfăcut. Mama a aranjat patul pentru culcare. Când s-a așezat pe locul lui, a rămas șezând. Cele două perne, mama s-a lipsit de a ei, erau atât de mari și de trainic îndesate cu pene, că au funcționat ca un spătar. Am râs cu lacrimi toate trei. Suficient de tari pentru tine?! Replica mamei s-a pierdut în râsete.

Înapoi în prezent, nu știu ce s-a schimbat în percepția lui Făt Frumos, dar mai nou doarme pe perna mea. O ciocnire amuzantă se petrece între noi. E ca un concurs. Cine ajunge primul la culcare. Cine pune primul capul pe perna mea. Izolarea ne modifică nevoile și atitudinile. Patul, de exemplu, a devenit fruntaș în obiceiurile noastre. E regele casei. De fapt simbolizează casa. Patul e o bucurie. Dintr-o dată îi dai atenție. Dacă ai schimbat salteaua, cum am făcut noi, te feliciți. Dacă nu ai schimbat salteaua, pentru că toate sunt la fel și ai timp să te odihnești când mori, te mustrezi.

Adevărul este că salteaua, perna și lenjeria de pat suntem noi. Departe de ochii lumii, de grija lumii, de convenții și determinări, patul evocă bucuria căminului. Ne susține oasele trupului. Ne alină durerile pătrunzătoare în regiunile intercostale. A investi în saltea și pernă înseamnă a avea grijă de propria sănătate.

Cum nu pot ajunge la depozit, lipsește o căsuță în declarație unde să bifez gâtul strâmb pentru că Făt Frumos îmi fură perna, o să comand. Există posibilitatea de a plasa comanda online. Am nevoie de o pernă. Somnul cu Mosen nu a fost niciodată mai dezirabil.

Foto: Bogdan Mosorescu

Somn cu Mosen

14937926_1345738988769585_1885205565_nEram în clasa a V-a când profesoara de geografie, doamna Bobei cu caninii mereu rujaţi, a venit la şcoală cu un pachet de vată. A desfăcut punga firesc, a întins vata pe o tavă, iar cu mâinile a început să strângă uşor din părţile laterale. Cu metoda asta ne-a fixat doamna Bobei formarea munţilor prin încreţire.

Vă povestesc despre acest episod amuzant şi atrăgător pentru un copil datorită unei senzaţii care m-a tot încercat în ultimii ani. Simt că mă încreţesc. Am simţit, dar am ajuns să gândesc.

Cu alte cuvinte, mă fac om mare. Dau atenţie alimentaţiei, somnului şi factorilor de stres. Corectez hrana, mă îngrijesc prin ore de somn, elimin factori neplăcuţi prin meditaţie.

Cu dormitul întâmpin ceva dificultăţi. Dorm pe burtă. Mi-e cunoscut faptul că dormitul pe burtă, cu faţa strivită de pernă sau saltea accelerează apariţia ridurilor. Mi-a ajuns pe la urechi şi ipoteza conform căreia poziţia din timpul somnului indică un tip pe personalitate. De aici trag concluzia că funcţionez după tipul de personalitate cu fundul în sus. Devin explicabile nemulţumirile mele.

Aşadar, dorm pe burtă. De foarte multe ori mă trezesc strâmbă. Nu mai pot întoarce capul. Torticolis sau nu, înclinarea capului provoacă dureri. Am început să caut vinovaţi. Primul vinovat: perna. Al doilea vinovat: salteaua.

Am făcut puţină cercetare şi m-am îngrozit. Există posibilităţi mari ca alergia mea de la 30 de ani să fie provocată de materia primă inadecvată din preţioasele obiecte din dormitor. Vă mărturisesc că pentru alergie avem un unic vinovat: alimentaţia din primii trei ani de viaţă. Acum stau la îndoială.

În felul acesta am ajuns la cei de la Mosen. Mosen este o firmă nouă, dar veche. Nu o să vă spun acum povestea lor. O să notez aici cum am scăpat de torticolis. Am schimbat perna. Eu, ca mulţi alţii, mi-am reprezentat Raiul ca pe un norişor alb şi pufos. Când stăteam vara tolănită pe iarbă şi mă pierdeam în cumulus îmi ziceam de fiecare dată că aşa trebuie să fie Raiul.

Am renunţat între timp la asemenea reprezentări. Dar norişorul alb şi pufos l-am păstrat în memoria afectivă. Trăiesc decent fără reprezentări de Iad sau de Rai. Nu am renunţat la somn. Somnul este esenţial. Orele de somn sunt cruciale. De o săptămână dorm în aceeaşi poziţie, pe burtă, dar gâtul nu mă mai deranjeză. Poate chiar am dobândit o ţinută mândră de lebădă. Mă obişnuisem cu lipsa de flexibilitate. Perna mea de la Mosen mă ajută să mă odihnesc ca pe un norişor alb şi pufos. Odihna presupune refacere şi întărire de forţe. Cum să nu vezi unicorni sau elefanţi roz cu forţele întărite? Glumesc. E un alt fel de a spune că reprezentările vieţii se schimbă cu o minte şi un trup odihnite.

Somn cu Mosen.