Eram în clasa a V-a când profesoara de geografie, doamna Bobei cu caninii mereu rujaţi, a venit la şcoală cu un pachet de vată. A desfăcut punga firesc, a întins vata pe o tavă, iar cu mâinile a început să strângă uşor din părţile laterale. Cu metoda asta ne-a fixat doamna Bobei formarea munţilor prin încreţire.
Vă povestesc despre acest episod amuzant şi atrăgător pentru un copil datorită unei senzaţii care m-a tot încercat în ultimii ani. Simt că mă încreţesc. Am simţit, dar am ajuns să gândesc.
Cu alte cuvinte, mă fac om mare. Dau atenţie alimentaţiei, somnului şi factorilor de stres. Corectez hrana, mă îngrijesc prin ore de somn, elimin factori neplăcuţi prin meditaţie.
Cu dormitul întâmpin ceva dificultăţi. Dorm pe burtă. Mi-e cunoscut faptul că dormitul pe burtă, cu faţa strivită de pernă sau saltea accelerează apariţia ridurilor. Mi-a ajuns pe la urechi şi ipoteza conform căreia poziţia din timpul somnului indică un tip pe personalitate. De aici trag concluzia că funcţionez după tipul de personalitate cu fundul în sus. Devin explicabile nemulţumirile mele.
Aşadar, dorm pe burtă. De foarte multe ori mă trezesc strâmbă. Nu mai pot întoarce capul. Torticolis sau nu, înclinarea capului provoacă dureri. Am început să caut vinovaţi. Primul vinovat: perna. Al doilea vinovat: salteaua.
Am făcut puţină cercetare şi m-am îngrozit. Există posibilităţi mari ca alergia mea de la 30 de ani să fie provocată de materia primă inadecvată din preţioasele obiecte din dormitor. Vă mărturisesc că pentru alergie avem un unic vinovat: alimentaţia din primii trei ani de viaţă. Acum stau la îndoială.
În felul acesta am ajuns la cei de la Mosen. Mosen este o firmă nouă, dar veche. Nu o să vă spun acum povestea lor. O să notez aici cum am scăpat de torticolis. Am schimbat perna. Eu, ca mulţi alţii, mi-am reprezentat Raiul ca pe un norişor alb şi pufos. Când stăteam vara tolănită pe iarbă şi mă pierdeam în cumulus îmi ziceam de fiecare dată că aşa trebuie să fie Raiul.
Am renunţat între timp la asemenea reprezentări. Dar norişorul alb şi pufos l-am păstrat în memoria afectivă. Trăiesc decent fără reprezentări de Iad sau de Rai. Nu am renunţat la somn. Somnul este esenţial. Orele de somn sunt cruciale. De o săptămână dorm în aceeaşi poziţie, pe burtă, dar gâtul nu mă mai deranjeză. Poate chiar am dobândit o ţinută mândră de lebădă. Mă obişnuisem cu lipsa de flexibilitate. Perna mea de la Mosen mă ajută să mă odihnesc ca pe un norişor alb şi pufos. Odihna presupune refacere şi întărire de forţe. Cum să nu vezi unicorni sau elefanţi roz cu forţele întărite? Glumesc. E un alt fel de a spune că reprezentările vieţii se schimbă cu o minte şi un trup odihnite.
Somn cu Mosen.
