Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "parteneriat"

Femeia să stea singură. Bărbatul să stea singur. Un dictator în relație nu trebuie acceptat

De 4 dec., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Când m-am îndrăgostit la 20 de ani, m-a interesat exclusiv cum mă face celălalt să mă simt. Când m-am îndrăgostit la 30 de ani, m-a interesat cum mă face celălalt să mă simt și cum se poartă. S-a ivit și. La 20 de ani iei conjuncția ca atare. La 30 de ani iei conjuncția în funcție de educație și valori. Într-un deceniu se instalează, ca o a doua piele, obișnuințele. Pielea este creierul exterior al omului. De aceea nu ne punem cu obișnuințele. Cine suportă să-și smulgă pielea?

Într-o relație suportăm smulgeri de piele pe alocuri. Acela este compromisul. Fără compromis nu putem dezvolta un parteneriat. Întâi și întâi acceptăm gândirea diferită de la feminin la masculin. Ei nu ca noi. Noi nu ca ei. Apoi ne punem să cultivăm compromisul. Eu spăl frigiderul. Tu dai cu aspiratorul. Eu gătesc lunea și joia. Tu gătești marțea și miercurea. Un weekend cu părinții tăi. Un weekend cu părinții mei. Etc!

Parteneriatul implică acțiuni pentru celălalalt. Aceste acțiuni pot fi executate cu o cantitate mai mare sau mai mică de neplăcere. N-ai ce să faci, suporți! De ce? Oh, de câți de ce m-am lovit până acum! În special la bărbați. Suporți pentru că e corect. Dacă nu vezi clar corectitudinea, atunci stai singur. Femeia să stea singură. Bărbatul să stea singur.

Un dictator în relație nu trebuie acceptat. Dar relațiile numără dictatori. Fix în acele relații avem de-a face cu o mentalitate de sclav, o parte slabă care nu se recunoaște. De obicei, dar fără a fi o regulă generală, femeile reprezintă partea slabă. Nu admit. De aici ifosele, certurile, cicăleala și bosumflarea. Femeile se bosumflă, dau din gură, cicălesc, dar nu schimbă nimic în comportamentul lor. În continuare gătesc, spală, fac cumpărături, au grijă de copil, adorm nesatisfăcute sexual sau respinse.

Sunt tânără. Am un copil, mai aștept unul. Pentru bătrânețe mi-am alcătuit un plan. După ce pleacă la facultate și Matei din tei, îmi anulez funcția de chelăreasă a casei. Îmi doresc pentru bătrânețe un partener. Îmi doresc să-mi exprim lipsa chefului de a găti, de a da cu aspiratorul, de a. O să reușesc. Ca în orice, exercițiul e cheia. În fiecare zi fac exerciții.

Cu cinism sau fără, vă urez tuturor o bătrânețe înțeleaptă și egoistă.

Foto: Bogdan Mosorescu

Interesul poate fi sclavia sentimentală

De 12 ian., 2017 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Foarte rar am întâlnit cupluri pe care să le plac. Cel mai mult am admirat parteneriatul unor prieteni gay, dar și ei s-au despărțit. O asemenea despărțire aduce, pe lângă o monstruoasă durere, și admirație. Când nu mai este iubire, pleci.

Oamenii stau împreună din diferite motive. Un interes îi ține într-o relație. Sunt conștientă că interes, cuvântul, vă duce cu gândul la factorul economic. Nimic mai greșit. Fiecare persoană este purtătoare de interes la un moment dat pentru un alt individ. Interesul suportă un ansamblu de elemente.

Interesul poate fi fericirea unui copil. Interesul poate fi o casă moștenită. Interesul poate fi menajul casei. Interesul poate fi sclavia sentimentală. Interesul poate fi o promovare în carieră. Interesul poate fi descoperirea Americii într-o haină de la Chanel. Interesul poate fi nevoia de afecțiune. Interesul poate fi alinierea în fața convențiilor.

Etc.

Îmi făceam mustrări de conștiință că judec. Asta până mai ieri deoarece hotărâsem să nu mai fac asta. Să judec persoane și situații. Între timp mi-am îndulcit raționamentul. Indiferent de nobila mea decizie, observ în jurul meu, pe A și B, pe X și Y, pe Alfa și Omega. De fiecare dată am simțit balanța cum se înclină. Ca un martor mut, am stat lângă stăpâni și supuși. Un stăpân, un supus fără a arăta cu degetul bărbatul sau femeia.

Relațiile se compun dintr-un stăpân și un supus. Rar, ca prietenii mei gay, am întâlnit parteneri. Când într-o relație bărbatul e stăpânul, m-am amuzat de atitudinea lor compensatorie în fața femeii. Gândirea patriarhală e reparată prin gesturi nenaturale și bombastice de simpatie. Aș putea să jur, dacă nu m-ar împiedica mândria și cenzura, că și în relația mea am parte de compensații. De fiecare dată când s-a întâmplat să fim pe același loc mai multe femei iubite, eu în prezent, altele în trecut, am primit asigurări de afecțiune printr-o mână care se odihnea pe genunchiul meu, un sărut pe frunte sau o îmbrățișare scurtă. M-am enervat și l-am admirat în același timp. O să învăț și eu lecția asta.

Port în palatul minții multe asemenea relații. Povestind despre, nu emit o judecată. Mă întreb, cu disperare, dacă iubirea, sentimentul nobil al rasei umane, are puncte comune cu prostia. Parcă ne naștem cu toții nesătui de iubire, iar la primul semn de afecțiune ne lepădăm de orice raționament. Femeile acceptă agresivitatea, bărbații suportă umilințe în numele iubirii.

Ce detestabilă simțire, îmi zic uneori. Mă simt trădată de iubire pentru că îmi anulează gândirea. Și ce e greșit să-ți dorești un parteneriat? Să ai lângă tine pe cineva care îți respectă gândirea și nu te respinge că nu te supui unor convenții?

Ce naiba e greșit de acceptă oamenirea, în numele iubirii, umilințe, dureri și jigniri?

Or să zică unii că atunci nu e iubire. Uite fleoșc! E iubire când se schimbă întreaga dimensiune a ființei pentru că celălalt a încetat să te mai iubească. Dar nu asta mă interesează pe mine. Mă interesează cum să ne activăm gândirea când iubirea ne umilește.

Mă mai interesează, dacă îmi stă în putință, să transmit că partenerii cresc împreună. Rar intrăm într-o relație egali intelectual. Datoria partenerilor constă în a augmenta capacitățile celuilalt, iar dacă observăm că începem să ne ducem la vale, să dăm bir cu fugiții.

Acceptabil în numele iubirii poate fi stagnarea, dar deteriorarea ființei este de neîngăduit. Nu trăim în Siria să iubim pentru hrană și adăpost. Trăim într-o țară civilizată, indiferent de gradul de corupție, și avem datoria să iubim cu capul.

Iubirea cu capul creează relații bazate pe respect și bunăvoință.

Căutați-vă iubirea, dar creșteți un coechipier.

Foto: Diana Bodea

El a devenit ei

De 4 dec., 2013 2 Trăiri afective ale mele , , , 0

Îmi place ideea de destin, o găsesc oarecum romantică. O găseam romantică în adolescență când visam la dragoste și la el.
Din adolescență până azi, el a devenit ei, iar dragostea a devenit. Ce? Momente, momente unice, momente de neuitat, momente kodak pe care le am atârnate pe unii pereți ai casei.
Bănuiesc că am un ton ușor pesimist. Asigur pe oricine însă că ființa mea nu aparține categoriei de femei dezamăgite în dragoste. Descriu o femeie răsfățată de tot ce presupune iubirea bărbatului.
Păstrez totuși în atitudine o nemulțumire. Mi s-a spus, în repetate rânduri și de diferite persoane aparținând ambelor sexe, că nici un bărbat nu mă va mulțumi vreodată.
Uneori mi-am permis reacția de moment și am contrazis, alteori am zâmbit condescendent, rareori am suspinat.
Viața mea de cuplu descrie un parteneriat, eu și tatăl fetiței mele suntem parteneri. Îmi pare sincer rău dacă unele femei nu înțeleg aceste rânduri. Sau unii bărbați. Parteneriatul în cuplu semnifică sau pur și simplu mustește de semnificații. Alături de un partener niciodată nu ceri voie sau nu ți se permite, alături de un partener te consulți.
Asemenea multor femei, și eu am fost crescută pentru căsătorie. Mamanu, chiar și tata aduceau de multe ori în discuție ziua nunții, cum va fi, cum se va organiza, în ce farfurii vor mânca nuntașii. Îmi amintesc acum că tata și-a exprimat chiar dorința ca măcar una dintre fete să aibă o nuntă țărănească, în cort, cu castroane de pământ și linguri de lemn.
Nu s-a întâmplat.
Ieri sau alaltăieri parcă, m-am surprins convingându-mă să nu fac niciodată acest pas. Nu port în mine dorința de a ajunge doamna bărbatului, dar toată ființa mea urlă că este egala bărbatului.
De pe această egalitate, miorlăi la filmele romantice. Îmi șterg ochii cu ciudă și cu rușine. Nu există el, există ei, nu există unicul, ci cel mai potrivit. Pentru prima dată, gradele de comparație au sens, în rest sunt fără sens și se folosesc în cele mai neinspirate situații. O mama nu are niciodată cel mai frumos copil.
Așadar, am fost crescută pentru căsătorie, pentru supunere, pentru bărbat. Am eșuat la toate cerințele. Credeam cumva că din egoism mi-am dezvoltat individualitatea, dar m-am înșelat.
Tot ce sunt azi, tot ce manifest azi stă în acțiunile mele. Am acționat în viața mea. Mi-am satisfăcut curiozități, am pus întrebări, am gândit, nu m-am supus, am pierdut uneori, am suferit alteori, am provocat dureri câtorva persoane.
Îmi pare rău pentru unele dureri, dar constituie acum lecțiile mele, lecții din care încă trag învățăminte.
Prezentul mă ascultă uneori cum îmi repet lecțiile cu voce tare, așa cum procedam la școală, după ce învățam o lecție, mă plimbam prin camera cu caietul, coperți verzi dacă era de geografie, sau maro dacă era de istorie.
Cu voce tare.
Azi îmi spun cu voce tare că asta sunt, asta, nu alta și pot merge mai departe cu ceea ce sunt sau pot să bat pasul pe loc încercând o experiență negativă a ceea ce nu sunt.
Fiecare să fie, doar să fie.

Zice Dunia

De 19 apr., 2013 4 Trăiri afective ale mele, Zice Dunia , , , 0

Pentru femeile de 30 de ani singure sau singure de sărbători. Pentru bărbații singuri sau singuri luxurioși.
Alegeți ca partener de viață persoana care vă permite să vă manifestați cel mai mult eul. Lângă cine îți permiți să fii tu? Dacă știi cine ești, știi să și alegi.
Parteneriatul cu cele mai puține măști are cele mai mari șanse de izbândă, parteneriatele ce cuprind o colecție de măști nu sunt altceva decât o foarte proastă interpretare a datoriilor umane și o foarte falsă iluzie de împlinire sufletească.
Iar eu nu cunosc pe nimeni care a reușit să-și mintă sufletul toți anii care i-au fost dați pe acest pământ.