Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "prostituție"

Curajul femeilor adulte salvează fetițele de la prostituție. Cefe late arestate la Timișoara

De 13 iul., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Mi-am petrecut dimineața de vineri complet inutilă prin casă. Pentru a nu știu câta oară, s-a stricat tronul casei. Dar de data aceasta am avut un instalator capabil, profesionist, de cuvânt. Am salvat numărul. Nu ezitați să mi-l cereți. În timp ce mă învârteam zadarnic prin baie, am citit un articol despre proxeneții de la Timișoara. Poliția a arestat niște cefe late.

Să vă explic ce semnificație au pentru mine cefele late. O ceafă lată aparține unui bărbat peste 30 de ani, gras, tuns chilug, lipsit de educație și periculos pentru societate.
Se pricep de minune să facă rău altor persoane aceste cefe late. Se pricep aproape de minune să facă bani de pe urma altor persoane. Uneori mai sunt arestați, iar eu mă bucur. Refuz să-mi folosesc judecata pentru a-i înțelege. Nu mă interesează copilăria lor. Nu țin cont de sărăcie. Alung orice gând mărinimos.

Cefele late arestate de agenți au prostituat minore. Conform articolului, s-au exploatat sexual mai multe tinere, două dintre ele fiind minore. Cea mai mică avea șapte ani. Ea și sora ei au devenit obiecte de comerț. Mama a fost negustorul. Pentru ea scriu acest articol. Ea m-a motivat.

Lumea își dă mult cu părerea într-un grup, între prieteni, pe facebook. Prea puțini acționează și un număr nesemnificativ ia măsuri. Dacă o femeie ca mine, ca oricare dintre noi, ar îndrăznit să ajute, să facă ceea ce este corect, atunci. Dacă imaginea socială și reputația de pe facebook nu ne-ar lega invizibil forța de a înfrunta primejdiile, atunci nu am mai permite cefelor late să se ridice, să prostitueze fetițe și adolescente pentru că nu e treaba noastră să intervenim. Oare când devin ororile treaba noastră?!

Mi-aș dori ca femeile să nu mai închidă ochii sau să privească în altă parte. Curajul femeilor adulte salvează fetițele de la prostituție. Asta e lumea în care trăim, dar fiecare dintre noi poate să facă ceva.
Ce?
Orice în afară de a-și da cu părerea pe facebook și de a închide ochii.

Foto: Bogdan Mosorescu

Toate femeile nesatisfăcute să vină la mine

De 8 apr., 2019 5 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Copilăria și viața sexuală stabilesc în mod definitiv cine suntem și cum ne prezentăm ca persoane. Nu mă aștept să fiu crezută pe cuvânt. Asta nu o să mă oprească.

În sfârșit sunt un copil fericit. Am devenit unul după vârsta de 30 de ani, timp în care am dezvoltat o obsesie pentru Freud și am citit Opere complete. Anul acesta reiau Opere complete. Copilăria mi-am deslușit-o oarecum. Știu să lucrez cu mine. Mă concentrez acum pe viața sexuală.

Intenționez să fac un doctorat în sexologie. Pentru asta, m-am apucat de citit. De la Bookfest mi-am cumpărat cărți pentru doi ani, dar lecturez o carte împrumutată, Amor și sexualitate în Occident. Cum o să mă descurc cu toate, blog, Tricou, doctorat, mamiceală, iubită, nu știu încă?! Chiar puteți să vă imaginați statura mea mignonă cum dă din umeri derutată.

Absența sexului din viața noastră ne modifică comportamentul. Observații generale: femeile abstinente vorbesc mult și vulgar despre coit, femeile nesatisfăcute devin adultere sau gospodine ireproșabile, mamele nesatisfăcute se concentrează exclusiv pe copil și își pierd luciditatea. Observațiile generale nu se aplică situațiilor particulare.

Infidelitatea numără câteva motive, unele țin chiar de cultură, societate, epocă, educație. Mamele nu pot jongla cu motive, nu pot justifica rațional obsesia lor pe copii. Rămân femei nesatisfăcute sexual, cu o educație care nu este suficientă și cu un sentiment de inferioritate accentuat.

Cartea Amor și sexualitate m-a introdus în gândirea lumii antice, cu informații abundente despre homosexualitate, prostituție și pederastie. Pentru educația mea, e necesar să trec prin. Pentru ambiția mea viitoare, toate femeile nesatisfăcute să vină la mine, mă interesează prea puțin prostituția feminină sau masculină. Hetairele din Grecia, eromenes, cuplurile de bărbați, meretrices din Roma țin de vigoarea mea intelectuală. Am habar despre, dar scopul este să scutur prejudecățile femeilor actuale.

Femeile vremurilor mele par lipsite de feminitate și sexualitate. Unele disprețuiesc sexualitatea, altele și-o afirmă într-un mod obscen. Nici unele nu acceptă că sexualitatea vorbește despre persoana noastră. O imagine reprezentativă pentru atitudinile feminine actuale ar fi o imensă pânză în care descoperiți o îmbulzeală de femei din Antichitate până în epoca Facebook.

Femeia adoptă, istoria ne permite, o reprezentare sau alta care o sprijină în delirul ei că nici una nu mai e ca ea. Femeile urâte suportă mârlănia bărbaților frumoși. Femeile frumoase renunță la autoeducație. Femeile își asumă misiuni de eroine să-și dovedească abilitățile intelectuale. Se masculinizează prin ținute sobre sau insipide. Femeile scot din contextul epocilor un comportament sau altul. Acestea compun categoria nesuferitelor. Una se vede hetairă în dormitor și Margaret Thatcher în afaceri. Cum ziceam, istoria permite, dar puține au cercetat viața hetairelor, epoca lor, femeile își vindeau trupul, singurul bun de care dispuneau, sau vremea lui Thatcher și consecințele stilului ei de viață.

Femeia actuală jignește în profunzime femeia născută fără nici un drept din trecut. Deține arme și instrumente pentru o viață cu drepturi egale cu bărbatul, dar alege perspective năucitoare: de soție urâtă, dar loială, de gospodină, dar nevastă cicălitoare, de afaceristă, dar lipsită de maniere, de seducătoare, dar plictisitoare intelectual. Prea multe perspective, prea multe combinații!

M-aș bucura să ajung, prin doctorat, să scutur gândirea femeilor din epoca mea. Pe unele să le împing să dea 2 lei pe ele, pe altele să le întreb: Ești tu cea mai importantă, cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă?

M-am întins. Închei.

Râdeți înainte de toate și purtați o carte.

Erendira, povestea nu mi-a picat bine, dar spectacolul e incredibil

De 13 feb., 2019 0 Colaborari , , , , 0

În relațiile dintre oameni mereu recomand sinceritatea. Să exprimi ce îți place și ce nu-ți place. Atrag atenția asupra formulării. Să nu ataci! Să nu reproșezi! Nu nu afișezi condescendență! Persoanele să discute indiferent de situația dificilă, stânjenitoare, gravă.

La locul de muncă, sinceritatea reprezintă o armă. După cum știm, arma salvează și ucide în același timp. În cazul meu, bloggerul care recomandă, mă aflu uneori în poziția ingrată de a scrie despre un subiect care nu corespunde gustului și preferințelor mele.

Aici intervine dispoziția mea naturală, dacă o am, să vă atrag atenția asupra unui subiect care nu este pe placul meu, dar asta să nu vă împiedice de a vă forma propria părere. Nu mă lăsați să vă spun cum să gândiți. Nu doresc asta oricât de mult îmi susțin convingerile.

Curând am fost la spectacolul Erendira de la Teatrul German. Lejer o să ghiciți. Nu mi-a plăcut. O bunică își prostituează nepoata. Trupul Erendirei recuperează o datorie. 50 de pesos costă o strategie sexuală concepută de bunică și suportată de nepoată.

De la începutul spectacolului, filologul din mine și-a prins mințile în simbolistica peștelui. Scenografia piesei este grandioasă. Revenită acasă, imediat am cotrobăit în bibliotecă după Tratat de istorie a religiilor de Mircea Eliade.

Balaurii, șerpii, scoicile, delfinii, peștii sunt embleme ale apei; ascunși în adâncurile Oceanului, sunt pătrunși de forța sacră a abisului; dormind în lacuri sau străbătând fluviile, ei distribuie ploaia, umiditatea, inundațiile, controlând astfel fecunditatea lumii. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, p. 219.

Am încercat asocierile. Erendira ține un pește într-un borcan. Simbolistica înjumătățită m-a derutat. Un os de pește într-un borcan. Unde să mergi cu mintea? Sufletul mi s-a oprit oricum în scena lungă a unei zi din viața Erendirei. Un act sexual după un act sexual, un bărbat intră, altul iese.

Când eram copilă, mergeam cu caprele pe câmp. Mama ne-a purtat de grijă și sexual. Pe mine m-a învățat că sânul femeii se lasă dacă e atins de bărbat. O credință corectată abia în liceu în urma unei discuții cu fetele. Penibil și amuzant, dar mama a refuzat să poarte astfel de conversații cu noi. Tata avea strategia lui. Bătea orice băiat îndrăznea să se atingă de fetele lui. Reputația lui nu ne-a apărat de circumstanțe. Urcam poteca unei păduri într-o zi când o voce mi-a paralizat mușchii. Taci, fă, futu-ți morții mă-tii, ți-am zis să faci cum îți spun! În jurul unei fete erau adunați cinci sau șase băieți care își așteptau rândul între picioarele ei.

(Contrar a ceea ce ați putea crede, nu este vorba despre un viol, ci despre un act sexual consimțit. Pentru a putea iubi un băiat, o făceau toți poștă. Așa ne exprimam noi pe atunci).

Creierul meu reptilian a primit mesajul. N-am atacat, mi-e rușine. Am fugit de am rupt pământul. Mă simțeam rușinată și vinovată că dădusem buzna peste o asemenea atrocitate. Mi-am încordat atunci mușchii vaginali, mi i-am încordat și la Erendira.

Sunt filolog. Pe lângă detașarea firească a spectatotului, eu cunosc și teoria: pactul cu ficțiunea. Pe scenă nu o femeie suporta un act sexual impus. Un personaj atrage atenția asupra primitivismului unor vremuri, asupra dezumanizării, asupra răului din oameni. Trist, dar măiastru, spectacolul cuprinde un umor incredibil. Rigurozitatea bunicii la negocirea actului sexual smulge zâmbete, un râs amar, de situație.

Mă gândesc la borcanul Erendirei, la apa care spală păcatele, purificând și regenerând. La fel cum apa nu se manifestă în forme, nu-și depășește condiția virtualului, la fel Erendira nu-și depășește condiția de victimă. Erendira își dobândește o limită.

Nu a fost pe gustul meu Erendira. Dar vedeți, povestea nu mi-a picat bine, dar spectacolul e incredibil!

Foto: Simona Nutu