Există circumstanțe favorabile. Unii nu acceptă ideea de noroc. Eu sunt un martor al șansei. În noiembrie, la conferința November Notes in Social Media, Romina Faur a câștigat o excursie la Budapesta oferită de agenția Ultramarin. În decembrie, în ger și spirit de sărbătoare, Romina și cu mine urmam să vizităm Budapesta. Nu s-a întâmplat asta.

Serii de circumstanțe, favorabile unele, mai puțin favorabile altele, au amânat excursia. În mai ne-am făcut bagajele și am pornit spre Ungaria (fără Romina, dintr-un motiv de procreare). Mara și cu mine ne-am prezentat dimineața la întâlnire. O neliniște mă reprezenta bosumflată: frica de aerul condiționat din autocar. Vă rog să mă credeți, am niște experiențe înfiorătoare de picioare, mâini și spate înghețate de la aerul condiționat.

La 10 minute după ce ne-am așezat la locurile noastre, ghidul, Maria Lădău mai exact, ne-a cerut să ne facem cunoscute doleanțele. Dacă aerul condiționat e prea tare, a zis ea și m-a cucerit. Lămurit aspectul acesta, m-am relaxat în scaun și i-am tras o giugiuleală Marei de bucurie. Autocarul a pornit, în boxe vocea Mariei descria clădiri, dădea trimiteri istorice, se slăbea ușor cu niște glume, revenea politicos la expunerea faptelor și evenimentelor.

M-am ghemuit în scaunul meu și mi-am lăsat gândurile să mă cuprindă. În cea mai mare parte întrebări despre o excursie organizată cu ghid. Senzația era una de elev. Am iubit și am urât școala în aceeași măsură. Iubeam CE îmi livra, detestam CUM îmi livra. S-a întâmplat ca excursia asta să mă surprindă exclusiv plăcut. Mara a plăcut-o pe Maria. E firesc, vă spun imediat de ce. Pe lângă discursul impecabil despre orice am vizitat în Budapesta, o suspectez de o memorie de elefant, Maria transmitea o naturalețe seducătoare. Era la Budapesta, cu un grup felurit, și atât. O implicare completă în moment și în grup. Mara i-a legitimat autenticitatea când mi-a cerut, după o oră de la prezentarea Mariei, să mergem să vadă leii cei fioroși. Noi îi văzusem, în grup cu stegulețul României, doar pe cei prietenoși.

Cei de la Ultramarin, ca orice agenție de turism din vremurile actuale, țin pasul cu nevoile oamenilor pasionați de aventură. Diverse excursii țintite găsiți pe pagina lor de facebook: Castele Bavareze, Cracovia-orașul regal din ținutul dragonului-, Riviera Albaniei etc.

Susțin excursiile prin agenții. Să vă spun cum îmi place mie cel mai mult să călătoresc. Simt dorul de ducă. Mă urc în mașină, alimentez și mă pun pe drum. Nu mă interesează neapărat unde. Mă fascinează drumul. Sau merg în aeroport, mă pun în fața panoului cu plecări. Pentru mine numele orașelor cu poarta de îmbarcare au aceeași forță impresionantă ca o pânză de Picasso pentru un împătimit al artei. Dacă m-ar urmări cineva prin aeroport, m-ar vedea la un moment dat cum mă opresc în fața panoului, las capul ușor pe spate și rămân câteva minute nemișcată. Mă holbez și visez la lumea largă. Ce trist că o să mor și nu o să văd lumea asta întreagă!

Revin la realitate. Mi-e imposibil să călătoresc după chemările inimii. Sunt un nomad închipuit și neserios. Uneori condițiile și siguranța mă fac să dau înapoi de la ceea ce singură numesc aventură. Agențiile mă fac să mă simt în siguranța, iar unele, cele cu care călătoresc eu, în articolul prezent –ULTRAMARIN-, îmi dau sentimentul de ocrotire. Agenția reprezintă brațele puternice ale tatălui. Nimic nu mi se poate întâmpla. Agenția înseamnă blândețea mamei. Totul o să fie bine.

Și într-adevăr, nimic nu se întâmplă, totul este bine. Cu excepția distracției, firește!

O să pun punct aici. Dacă cititorii blogului sunt interesați de experiența mea în Budapesta, impresiile de acolo, îmi puteți lăsa comentarii și o să revin pe viitor cu un articol.

Între timp, să râdem și să călătorim.