La o ședință foto cu Lorena Dumitrașcu i-am cerut să mă facă nemuritoare cu o fotografie în care rujul roșu, în urma ștergerii intenționate cu podul palmei, mi s-a întins pe filtrum – șanțul mic și pufos dintre buză și nas -, bărbie și obraji. Vă miră cererea? Are legătură cu proiectul #poartariduri.

Rujul întins într-un asemenea hal nu are nimic de-a face cu calitatea produsului. Imaginați-vă o gură de femeie mânjită cu ruj. Imaginați-vă personajul lui Sebastian, superba femeie cocoțată pe un gard să rupă niște liliac alb, să se dea jos, să se întoarcă cu fața spre voi și să fie mânjită cu ruj. Care ar fi reacția? I-ați atrage atenția? Ați râde? V-ați face că nu observați?

Reacția depinde și de vârstă. Adultul a învățat să se poarte frumos. Un copil probabil ar râde. Bat câmpii despre această situație deoarece cuprinde, pe înțelesul tuturor, atitudinea tuturor femeilor care au exagerat în a aduce îmbunătățiri chipului.

Firește, o femeie, rudă apropiată cu clovnul, pretinde să nu ai nici o reacție. Să te faci că nu observi gura mânjită, adică buzele enorme, sprâncenele tatuate, fruntea nemișcată, pomeții umpluți la maxim. Educația ne-a deformat și ne ascundem reacția. Mimăm ceva dacă ne-au trădat mușchii înainte să intervină rațiunea. Adevărul este că aceste chipuri ne scot din lenea în care băltește creierul. Începem să activăm cortexul ca să supraviețuim în societatea obsedată de tinerețe fără bătrânețe.

Joaca asta impusă de doar de unul dintre jucători mă exasperează. Mi-e foarte greu să nu mă holbez. Nu-mi este deloc greu să pricep, să mă detașez, să-mi văd de treaba mea. Am nevoie de o secundă fără să rănesc sentimentele nici unei femei că am judecat-o. Îmi cer scuze dacă judec, nu e intenționat, e gândirea rapidă. Dați-vă și voi o secundă să depistați reacția. Dincolo de reacție intervine felul de a fi.

Sunt o femeie încântată de posibilitățile și îmbunătățirile esteticii. Încep să adun informații despre operația de mărire a sânilor. Mă interesează să-i ridic fără să-i măresc. Clătitele îmi plac în farfurie cu gem de zmeură. În maioul alb de bumbac prefer sânii țanțoși așa cum îmi amintesc că i-am purtat înainte de alăptare.

Nu intervențiile chirurgicale le refuz, ci purtarea crudă dovedită pe chipuri în numele frumuseții. Frumusețea stă în ochii privitorului, dar asta înseamnă o învățare prealabilă. Nimeni n-a învățat să iubească chipurile deformate. Probabil învățarea se petrece în timp ce tastez, dar asta nu mă bucură cât de puțin.

Îngrijiți-vă, femei, dar nu exagerați!

Foto: Lorena Dumitrașcu