La ce vă expuneți copiii în primii șase ani din viață

12105791_1066588436684643_5155121466385966296_nAm scris, dar mai amintesc, sunt convinsă că nu strică, poate se fixează prin repetiție. La Timișoara se desfășoară prima ediție a bienalei, iar Fundația Art Encounters propune, provoacă, prezintă, reprezintă activități care au scop producerea unor valori estetice.

Propun și eu ceva. Să lăsăm gâlceava și pretențiile semiotice deoparte. Nu toți știm ce semnifică semiologia și nu toți cunoaștem faptele de cultură ca sisteme. Nici măcar eu, deținătoarea unei diplome a facultății de Litere în cadrul căreia semiotica a fost obiect de studiu.

Lipsa cunoștințelor teoretice nu ne împiedică să ne purtăm trupurile sau pruncii, dacă suntem părinți, la evenimente ca ateliere de creativitate brâncușiologică sau expoziții.

Am descoperit un articol în timpul petrecut pe facebook, pe pagina celor de la Art Encounters, în care, în urma unui studiu, ar fi adevărat ceea ce mie mi-a revenit de la Freud. Atenție la ceea ce vă expuneți copiii în primii șase ani din viață!

Dacă un omuleț nu intră într-o galerie de artă când e crud, șansele sunt tot mai mici să o facă la maturitate.

La început m-a pus puțin pe gânduri. Ceva nu se potrivea cu mediul meu de acasă. Eu am copilărit la Severin. Nu e Motru, nu e Petroșani, am fost la teatru de păpuși și la muzeu, dar asta se întâmpla după vârsta de șapte ani. Am fost cu școala.

Întotdeauna am deținut o bibliotecă. Obiecte în copilărie, aventură, călătorii, imaginație în adolescență. Dar nu reușeam să identific o participare a mea la o expoziție în primii ani de viață. Fustele rotitoare și colorate ale țigăncilor nu le pot lua în seamă. Până când am realizat.

A fost o ușurare, recunosc. Simțeam un disconfort psihic nepotriveala asta freudiană. Dar s-a potrivit. În primii ani am fost din plin expusă la artă. Un unchi, că am doi unchi dragi, este pictor. Mama lui, bunica mea din partea mamei, după ce i-a plecat flăcăul în lume să se școlească, i-a păstrat cu sfințenie, deși nu mi-o amintesc evlavioasă, pânzele, pensulele, șevaletul, sculptura. Un bust din acela cu capul chel. Ah! Stătea sus pe dulap, nu aveam voie să-l atingem, iar în cameră intram doar supravegheate, eu și sora mea.

Asta fac mamele, se fălesc cu creațiile copiilor, Mara deține un perete unde expune operele ei de artă.

Recitii. Îmi dau seama că mă întinsei. M-aș bucura să ajungeți la punctul pe care urmează să-l pun.

Punct.

2 Comments
  • arakelian
    octombrie 21, 2015

    este si nu este regula.
    Majoritatea copiiilor lumii nu au nicio carte in casa. In Romania 40% din adulti sunt analfabeti functional (citesc si nu inteleg) astfel ca nici copiii nu au exemplu pe partea asta. Si totusi si ei au o sansa, dar evident le e mult mai greu, pentru ca lupta singuri, de la zero. Vitala insa e atmosfera din casa: dragoste, liniste, incredere, seninatate (fara cuvinte grele, certuri, lovituri).
    Consider ca orice parinte are o datorie morala: sa isi invete copilul tot ce stie. Ca apoi copilul va decide sa evolueze. Asa ca daca eu merg la muzeu, e cazul sa il invat despre muzeu (doar daca vrea!!!!).

    Ca o remarca, pana la 6 ani fiica mea nu a avut rabdare in muzee – asa ca am abandonat astea. Acum mi s-a acrit de cata egiptologie e nevoie sa vad iar si iar :)) – dar na, Londra pentru ea inseamna poduri si parcuri si pisica mumie din vitrina langa o piramidutza 🙂

  • Dunia
    octombrie 26, 2015

    Este și nu este.

    Eu am povestit despre mine. Și cred, prin observația unui omuleț, Mara, și prin analiza propriei copilării, în teoria expunerii.

    Nu anulez inteligența nativă, voința și ambiția fiecărui individ. Sper că nu se înțelege că aș face asta.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
22 − 1 =