Educația cu blândețe sau excursia all inclusive de la turci

Anul acesta împlinesc 15 ani de blog. În primii doi ani doar prietenii au știut că Dunia s-a născut Paula. Paula a creat-o pe Dunia de frică și de rușine. Mi-a fost frică să mă expun. Dacă mi se confirmă că scriu prost? Mi-a fost rușine că îndrăznesc să scriu. Dacă cineva respectat de mine, un profesor de exemplu, îmi va citi prostiile? N-am pornit la drum cu încredere în mine sau cu o viziune pentru blog. Am pornit la drum din nevoia de a scrie. Nevoia și lașitatea m-au așezat în această lume necunoscută.

În toți acești ani am dus lupte cu mine și am dus lupte cu ceilalți. Consider luptele cu mine firești, au ținut și țin de o dezvoltare personală. Consider luptele cu ceilalți injuste. A trebuit să dau explicații de ce refuz să fac și altceva. A scrie pe un blog nu înseamnă muncă, nu o să-mi aducă un salariu sau o pensie, nu o să mi se confirme vreun talent. Adevărat pe alocuri. Fals pe alocuri. Cel mai mult m-a înfuriat devalorizarea. Mă înfurie și în prezent. M-am opus mentalității și am așteptat ca necunoscutul, temutul monstru, să devină ceva obișnuit. În 15 ani unii s-au familiarizat cu un nivel nou de realitate. Atitudinea s-a schimbat, dar tot fără pensie rămân. Asta e o glumă. Ha! Ha!

Scriu pe blog de ani de zile. Citesc puține bloguri. Nu le consider o sursă de încredere. Blogurile aparțin imaginarului. Oricine are posibilitatea de a defula în acest spațiu, iar experiența personală nu ține loc de o opinie specializată. Pentru informații legate de sănătate, educație, economie etc, apelez la publicațiile academiilor, la instituțiile consacrate și la studiile cercetătorilor. De aceea am stat departe și de blogurile de parenting.

O să împărtășesc cu cititorii acestui blog părerea mea despre educația cu blândețe. Firește, am o părere. La Bertrand Russell am întâlnit pentru prima dată această formulare. M-a atras fără să clipesc. I-am citit cartea Despre educație pe nerăsuflate. La final am tras aer în piept îngândurată. Ceva m-a deranjat. Să fie faptul că eu uneori țip la Mara? M-am chestionat. E sentimentul oribil de vinovăție? E conștiința care mă chinuie? Nu și nu. Nu mă simt vinovată. Știu că greșesc. Nu mă chinuie conștiința. Mă dezaprob prin rațiune.
Bertrand Russell are dreptate. Educația prin blândețe schimbă lumea, schimbă cetățenii societății. Bertrand Russell și-a crescut copiii cu ajutorul guvernantelor. Le-a dăruit ore întregi, calitative cu blândețe. S-a plâns de influența guvernantelor, de prejudecățile lor care influențau comportamentul pruncilor. Asta m-a deranjat. Când ești mamă zi și noapte, când fericirea ta într-o anumită perioadă stă în excrementele zilnice ale copilului, când speli, gătești, te joci, alăptezi, te informezi, bei un pahar de vin cu prietenii și noaptea iei în brațe un trup de bărbat, cum rămâi blândă cu pruncul, cu bărbatul, cu tine însuți?

Educația cu blândețe a adus o nouă presiune în viața mamelor. Să constituie un ideal blândețea. Să ne-o dorim. Să o căutăm, dar să nu ne reducem valoarea pentru emoțiile negative puternice. Furia este o emoție puternică care pretinde recunoaștere. Ignorarea ei face loc bolii și unui fel de a fi nesuferit.

Blândețea în educație, dacă îmi permiteți o comparație grețos de simplistă, aduce cu oferta all inclusive de la turci. Ai nevoie de un pachet întreg cu beneficii: mese asigurate, cameriste, activități pentru copii, masaj. Așa devine posibil să manifestăm blândețe, nu doar s-o cultivăm cu rațiune și frustrare pentru că alții pot. Că Bertrand Russell a putut.

Ceea ce susțin ca mamă și ca ființă rațională și educată este că blândețea depinde de anumite situații și circumstante. Mamele nu au de ce să se învinovățească pentru că se pierd cu firea. Mamele să-și crească pruncii. Să trăiască pentru ele, nu prin copii. Să-și ceară scuze atunci când greșesc. Mamele greșesc, dar iubesc. Nu există mame perfecte sau eroine, dar există mame care din iubire au prilejuit fapte ieșite din comun numite de noi miracole.

Există ceva ce putem face pentru blândețe. Să ne educăm. Educația vine cu chei. Ce fac cheile?

Foto: Simona Nutu

4 Comments
  • o femeie
    ianuarie 3, 2021

    cartea asta m-a lovit in moalele capului pt ca eu nu am nicio urma de blandetze fatza de mine, d-apoi de altele…

    La multi ani! Si un an nou minunat!

  • dam167
    ianuarie 6, 2021

    Unele lucruri ți le pot spune ca dam167, nu și ca Ion Popescu. Partea din mine care vrea să-ți dea informația aia se face dam167, dar dacă ăla căruia îi este destinată nu știe ce să facă cu ea tot degeaba. Nu ai să citești studiile cercetătorilor pentru că 1) sunt destinate cercetătorilor, deci nu-ți oferă informația așa cum ai tu nevoie de ea și 2) e cam scump – finanțează-mă și pe mine dacă ai destui bani să plătești abonamentele alea.

    Observ că în România (de doar 12 ani) blogurile sunt coordonate și îndrumate de niște omuleți meschini care văd numai publicitate, nici n-are rost să vorbim despre scris. În rest, de ce să-ți fie rușine? ai niște cititori? înseamnă că scrii bine (din teoria generalizată a blogosferei) și asta e, nu te interesează părerea vreunui profesor în costum de Caragiale.

    • Dunia
      ianuarie 6, 2021

      Dam, nu am abonament la acele reviste. Mi-aș dori. Citesc ceea ce se publică în cărți. Dau exemplu ”De ce nu fac zebrele ulcer?”. Acolo am citit studii explicate pe înțelesul celor ca mine. Pentru informații actuale, cum ar fi virusul și vaccinarea în prezent, citesc pe National Academy of Medicine.

      În ceea ce privește blogurile, nu cred că scopul lor a fost talentul literar. De aceea nu e dreptul cuiva să pretindă talent pe această platformă. Mi-a fost rușine. Mai îmi este uneori. De ce? Pentru că n-am acționat cu nimic în viață pentru a intra în lumea scriitorilor. M-a paralizat întotdeauna respingerea. De aceea blogul a devenit în cazul meu substitut. E lungă și tristă povestea, dar eu mă fac vinovată prin pasivitate. Cine nu acționează nu câștigă. Nu e Nietzsche, dar pe aproape.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
23 − 19 =