MĂ RĂTĂCESC CONTROLAT

Motan doarme încolăcit în mijlocul patului. Eu stau cu picioarele ridicate pe pat. M-am așezat confortabil pe fotoliu cu laptopul în brațe. Mașina de spălat merge. În rest, destul de liniște pentru o după-amiază de luni din apartamentul unui bloc. Vecinul nu se uită la filme porno. Am un vecin care face asta. Nu știu care. Adolescenta care pune muzică probabil este încă la școală. Simt lipsa zgomotului cu niște urechi fierbinți. Mi-am dat jos o bluză. Privesc pe fereastră și mi se pare că vremea e dezbrăcată. Luna noiembrie aduce cu o adolescentă cu buricul gol.

Asta să fie viața mea? Copii, blog, partener, prieteni? Ce anume aș mai vrea? Aventură? Ce fel de aventură? Aventura din cărțile lui Jules Verne? Peripețiile din cartea Copiii căpitanului Grant îmi umbresc confortul vieții domestice. Paganel rămâne un personaj preferat. Mă suspectez că am cultivat un fel de a fi aiurit din admirație pentru Paganel. Mă rătăcesc controlat ori de câte ori se ivește o ocazie. S-a întâmplat de curând în drum spre Germania. La Passau, urmând Dunărea, am ajuns târziu în noapte la o pensiune care timp de 300 de ani a funcționat ca o fermă de vaci. Ne-am dat jos din mașină și ne-am zgâit la un cer plin de stele: Carul mic și Carul mare. Sunt singurele pe care le recunosc. A doua zi ne-am plimbat prin sat și ne-am bucurat de ceea ce ne este amenințat ca cetățeni: pacea.

Am vizitat și o grădină zoologică. Nu înainte de a lua o cafea de specialitate. În pace, soare, natură și arhitectură, ne-am bucurat de noi ca familie. Tot mai des mă gândesc la iubirea romantică. Îmi cresc copiii, iar eu am trăit și am experimentat fel și fel de iubiri. M-am îndrăgostit de câteva ori. Am spus-o de câte ori s-a putut: îndrăgostelii îi datorăm putința de a ne suporta viața.

Fără iubirile romantice, ce ar fi viața? Cum ne-am interpreta-o? Te naști într-o zi. Ieși dintr-un pântec cald. Ești îngrijit. Începi să mergi. Încotro nu știi. Mergi. La început înveți să mergi, apoi mergi și înveți să te întrebi. De ce m-am născut? Cine sunt? De unde vin? Pântecul nu te mai satisface. În unele culturi, bărbații măcelăresc fără mustrare pântecele care adăpostesc începutul vieții. Ce se întâmplă în Iran? Pare atât de departe de mine, de noi, femeile din Europa.

Este și nu este. Internetul ne-a anulat bulele personale. Bulele s-au întrepătruns. În ultimul timp dezvoltăm strategii de a face față ororilor. Eu cochetez cu arta și designul interior. Apartamentul mă susține sufletește cu decor și ambianță. Colecționez lucrări de artă. Înrămez pânze, una realizată chiar de Mara după o pictură de-a lui Picasso descoperită la muzeul din Barcelona anul trecut de ziua ei.

Lumea se schimbă, reprezentările ei.

Dar iubirea?

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
29 − 18 =