Scrie! Scriu.
Despre cumulusul prins cu coada ochiului de la balconul dormitorului. Despre blocurile inestetice. Despre nucul care și-a schimbat poziția verticală. Despre rufăria albă și mirosul de Igienol.
Continuă! Continui.
Despre a infera. Obsesiv și fără rezultat am căutat în memorie acest verb în timpul petrecut în Bali. S-a declanșat la întrebarea: Cum este acolo? Și atunci am știut că trag o concluzie generală din mai multe fapte particulare: din zâmbetele oamenilor, din trafic, din conversații pasagere. Viața pare frumoasă în Bali, dar eu n-am trăit viața în cele câteva zile. Mi-am aruncat privirea.
Mai departe! Mai departe.
Ajunsă acasă m-am îndreptat spre bibliotecă, partea stângă a ei, privind printul Josephei Blanchet. Cartea cu cotor galben semnată de Bertrand Russell mi-a pus sub ochi verbul a infera. AI-ul nu m-a ajutat să-mi amintesc, cu toate informațiile introduse. Mi-a sugerat: a deduce.
Alt verb! Alt verb.
A brava. Îmi tot frământ mințile. Bravăm. Cum să distingem adevărul de bravadă? În orice ochi mă uit. În orice gând exprimat. În orice reacție. Bravăm.
Citește! Citesc.
Eseurile lui Sapolsky despre biologia condiției umane mă relaxează. Nu se compară cu De ce fac zebrele ulcer? sau Behave. Cu cele două am ridicat greutăți cu mintea.
Detașează-te! Ușor de tastat.
Disciplinează-te! Câteva litere în plus de tastat.
Acceptă-te! Mă.
