Sâmbătă am participat la o conferință TED, prima de acest fel pentru mine. N-aș fi ratat subiectul, AI-ul și umanitatea. Nici o boală, nici o moarte nu s-au pus între mine și TED. Am savurat cu nesaț cele câteva ore. Înapoi spre casă, îmi imaginam AI-ul ca pe niște cărți deschise și ridicate. Toate bibliotecile lumii, în toate limbile pământului, ne vorbesc în prezent.

Informație pe o parte, ignoranță pe de altă parte, amândouă deosebit de periculoase pentru ființa umană. Nu este vorba despre ceea ce facem. Ignoranța ne-a ținut mult și bine în evul mediu. Este vorba despre cum facem. Cum facem față AI-ului?

Prin alegeri, ar răspunde un supraviețuitor al Holocaustului. Edith Eva Eger sigur ar răspunde asta, apoi ar face un șpagat.

Prin alegeri, aș răspunde și eu, o supraviețuitoare a provinciei românești, a ignoranței, a patriarhatului, a misoginismului, a tradiției, a zahărului, a școlii de stat.

Cum alegem? Alegându-ne pe noi ca subiect. Să începem să ne cunoaștem cu adevărat. Am tastat repede. Am tastat ușor. Greu de trecut la acțiune. Greu de înfăptuit.

Toți credem că ne cunoaștem. Cine ești tu? În fiecare dimineață de luni și de miercuri, la grădinița lui Mateiu vine doctorița. Ca să primească bilețel de intrare în sală. Înainte să pornească, vesel sau plângând,  spre clasă își rostește numele și prenumele.

Numele și prenumele ne dau impresia că ne cunoaștem. Numele cel puțin ne indică apartenența. Suntem al cuiva. Adunăm experiențe în contul numelui și prenumelui. Se întâmplă și trezirea, dar se întâmplă ca după o noapte de vise agitate. Nu deschidem larg ochii, ci îi deschidem puțin câte puțin. Ne ajută boala, catastrofele, pierderile sufletești. Ne ajută cărțile, arta, terapia. Ne ajută inteligența dacă ne-am născut cu ea, iar apoi am îngrijit-o.

Cum ne alegem ca subiect?
Privindu-ne.
În fiecare luni și miercuri, priviți-vă cinci minute în oglindă. Altfel nu intrați în viața de toate zilele.
Citind.
Cărți dintr-o bibliografie recomandată de filologi, de mine. Diploma mă recomandă. Am studiat patru ani literatură de calitate.
Admirând artă.
Tablouri, fotografii, instalații din galerii și muzee. La Timișoara avem META Spațiu, Kunsthalle Bega, Muzeul Baroc, ArtEncounters, plus galerii mici.
Învățând diferența dintre relaxare și contemplare.
Să savurezi o cafea, să sorbi un ceai, să torni un pahar de vin, să citești o carte în fața șemineului sau pe un fotoliu cu pătura pe picioare, să vizionezi un film. Asta e relaxare. Vă faceți viața suportabilă cu toate aceste activități.
Să stai singur cu gândurile tale fără cafea, ceai, vin, cărți, filme, telefon. Asta e contemplare. Vă transformați într-un subiect pur de cunoaștere.

Scriu aceste rânduri sub influența lui Schopenhauer , a cărui lectură o recomand. Am diplomă de filolog la UVT, Facultatea de Litere, secția română-franceză. Stau în pătrățica mea și știu ce vorbesc. Pentru asta am studiat, pentru asta m-am pregătit în școală și după școală. Să vă spun să citiți și ce anume să citiți.

Informația care ne bombardează nu e diferită de ignoranța evului mediu. Creierul trebuie să fie stimulat. Azi, mâine, nedeterminat.

Pe datorie, cititorii blogului primesc bilețel verde.

Start la autocunoaștere.

Foto: Bogdan Mosorescu