Azi s-a dovedit o zi bună. Al dracului de bună. După ce ieri am șters tot ce scrisesem la cartea anunțată, Cel dintâi care iartă, azi am scris șase pagini din primul capitol. Primul capitol se numește Fiica. Șase pagini înseamnă enorm pentru mine care nu mă dedic scrisului cu orele.

Nu sunt mulțumită. De obicei scriu și mă mulțumesc. Azi descriu entuziasmul. Pare că vine povestea către mine. Cuvintele se apropie, mă învăluie.

Tot ce mă necăjește este că nu știu când o să mai revin. Și asta mă doare. Îmi promit public că o să reiau munca. Că o să duc la bun sfârșit primul capitol, apoi o să-l încep pe al doilea.

Acum o să-mi mut atenția spre propria mea fiică. O să îmbrace o rochie roz de la Atelier Bobar. A lucrat cot la cot cu Diana pentru partea de creație. A desenat modelul. S-au consultat. A ales materialul. O prințesă o să iasă din apartamentul 4 de pe Ioan Mureșan azi în jur de ora 18. Este mare bal la Școala Montessori.

Am devenit mamă pentru prima dată la 26 de ani. Am crescut împreună. Mara m-a depășit la înălțime. Pe stradă părem două prietene. Refuz să fiu prietena ei. Mara nu are o mamă serioasă și matură, dar are una glumeață și responsabilă. O mamă are grijă să corecteze comportamente și erori cu iubire.

Mă zăpăcesc iubirile, iubirea de mamă, iubirea de scris. Iubesc și iubesc.

Am avut o zi de pomină.