Nu s-ar uita o femeie ca ea la un contabil

14454630_1306007336076084_340591606_nM-am chestionat cu seriozitate despre ce urmează să scriu. Ultimul text era despre onorarea lui Sorin. Cu ce să reiau activitatea blogului și să nu par ipocrită?

Tot Sorin mi-a dat răspunsul. El mă plăcea fix cum eram. La fiecare apăsare sufletească îi căutam prezența. Mă aducea pe drumul meu, la firea mea. Diversitatea ne provoca de fiecare dată.

Da, până în 21 octombrie oricine poate vizita Galeria Calina pentru ultima expoziție personală Sorin Oncu.

Da, o să merg înainte cu un subiect fierbinte. Angelina și Brad s-au despărțit. O oportunitate pentru fiecare femeie urâtă să-i amintească bărbatului că cineva s-a săturat de cea mai frumoasă femeie de pe pământ. Adaug și sugerez ca femeile frumoase să le atragă atenția bărbaților de lângă ele. Mulți bărbați au impresia că ar fi putut mai mult.

Când un bărbat urât se alege cu o femeie frumoasă, vorbim clar de o relație bazată pe recunoștință. Când un bărbat frumos se alege cu o femeie frumoasă, lasă uneori să se subînțeleagă că statutul financiar l-a oprit de la superlativ, să aibă cea mai frumoasă femeie. Ce se întâmplă atunci?

Se întâmplă o regresie. Revenirea la un stadiu primitiv în care femeia era un obiect și prea puțin o persoană. Când un bărbat obișnuit prin contul bancar răspunde: nu s-ar uita o femeie ca ea la un contabil, reduce femeia inconștient și brutal la o proprietate. Am observat privirile primite de Mama Natură sau Roxana Ionescu de la bărbați în cele două ieșiri ale mele la Epic. Tensiune, atomi electrizați și ciocnindu-se, priviri, gesturi și atenții compensatoare pentru partenerele de toată ziua. Da, observația și interpretarea îmi aparțin. Pot fi contrazisă, dar nu anulată.

Despărțirea celor doi, Brad și Angelina, considerați cei mai frumoși de pe pământ, vine în sprijinul frumuseții femeilor fără nimbul vedetismului și al bărbaților nemulțumiți de statutul lor financiar. Cuplul Brad-Angelina au demonstrat că frumusețea și banii nu reușesc să țină doi oameni pe același loc.

Recalculați acum cu luciditate și corectitudine însușirile partenerului. Nu mai negați realitatea și mai ales nu o mai înlocuiți. Tu, femeie măritată cu verighetă pe mână, bărbatul poate să te părăsească, chiar poate! Tu, bărbat însurat și tată la copii, femeia poate să te părăsească, chiar poate!

O relație ține de muncă. Munciți la relația voastră ca țăranul la pământul lui. Și uneori aplecați-vă și sărutați-l, ca Ion al lui Rebreanu. Dragi adolescenți, fie doar pentru rândurile acestea și tot m-aș ambiționa să citesc romanul Ion.

Da. Sărutați-vă mai mult. Interpretarea îmi aparține.

Povestea unei despărțiri

IMG_5286În ianuarie 2015 zburam în Cabo Verde și mă despărțeam de tatăl Marei. I-a plăcut lui povestea unei despărțiri. Iubitul a luat bilete la Paris, iubita a presupus că urmează o cerere în căsătorie, clișeul, dar a surprins-o cu o despărțire.

Pe firul poveștii, noi am călătorit în Cabo Verde și ne-am despărțit amical, stabilind de comun acord că ne este cel mai bine, cel puțin pentru o perioadă. Furiile s-au declanșat câteva luni mai târziu. De la despărțire, mi-am dorit într-o anumită măsură izolarea, iar în altă măsură mi-a fost impusă.

Prima reacție, mi-am redus disponibilitatea pentru prieteni. Unii au avut răbdare și înțelegere, alții au încetat pur și simplu să mă iubească. O prietenă s-a interesat în ce condiții aș putea să-i suport aniversarea. Ies în societate sau ne întâlnim separat ori deloc.

Disponibilitatea funcționează și azi pe modul econom. Ies rar, de cele mai multe ori cu un interes care vizează blogul sau Tricoul Inteligent. Uneori cedez. Am cedat ieri și am mers la sală, la Continental.

M-am întâlnit cu domnișoara prietenă în parcare, m-a întrebat din nou dacă nu doresc abonament, am refuzat. Am plătit 45 de lei pentru o oră de cycling. M-am plâns cu umor la recepție. Scump, domnișoară, scump!

M-am așezat pe bicicletă, am continuat să jelesc, cum să duc o oră întreagă după o pauză de sală de un an de zile?! Am pedalat în ritmul meu, nu am căutat să-mi demonstrez că pot sau să demonstrez cuiva că mă pot compara. Da, sunt o puturoasă. Suport cuvântul acesta doar în contextul mișcării fizice. Dacă un bărbat folosește puturoasă pentru  felul meu de a fi, o ia razna feminista.

Când un bărbat se adresează cu puturoasă semnifică o datorie sau o responsabilitate a femeii de a asigura curățenia și masa în casă?

Pur și simplu nu sunt de acord. M-am îndepărtat de la subiect. Am făcut ieri o oră de cycling. Am plătit pe o oră un preț indecent, neinspirată strategie de marketing. Prima oră ar putea fi gratis sau inclusă într-o ofertă specială, una de atracție, nu de reorientare spre alte săli din oraș. Posibil să-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, am terminat Litere, nu Marketing.

Îmi dau cu părerea ca orice român sau corect spus ca orice om.

Am revenit acasă după sală și am luat loc lângă pisică și partener pe canapea. Mi-am încărcat un serial polițist englezesc și m-am pierdut în peisajele bucolice. Am adăugat un nou loc de vizitat, Tynemouth, Marea Britanie.

Azi am povestit pe blog. Mulțumesc.

Partener nepotrivit, copil potrivit

12630921_944879885593229_1794715873_oO să urmeze un text teribil, vă avertizez!

Teribil e un cuvânt folosit atunci când nu pot exprima o experiență cu frumos sau urât. Pentru că am întâlnit splendoare și hidoșenie, părți dintr-un întreg.

Anul trecut a cuprins câteva despărțiri, una fiind a mea. M-am despărțit de tatăl Marei. Celelalte despărțiri aparțin unor apropiați, persoane foarte dragi.

Neplăcerea unui parteneriat încheiat ne reduce rațiunea. Începe judecata, judecata ta, judecata celuilalt. Discursul se modifică, subiectele devin absolut pământești, fizice sau trupești. Orice cuvânt alegeți e potrivit.

Am lipsit de acasă trei săptămâni. Când ne-am revăzut, era obosit(ă).

Telefonul i-a dispărut din casă, întotdeauna îl ține într-un buzunar.

Nu mai exista intimitate între noi.

Activitățile împreună sunt doar o amintire.

Nervozitate aparent fără motiv.

Îmbrățișările poartă arome particulare: vinovăție, frământare, aversiune, îndatorire.

Etc.

Primele două aspecte confirmă. Dacă nu ar fi ceva de confirmat, nu s-ar face observația. Următoarele se desprind dintr-un trecut incert. Când s-a întâmplat totul? Nimeni nu poate pune degetul pe când, dar e posibil pe cum. Prin participare.

Participăm la despărțire prin înstrăinare. Motivele, asemănătoare sau nu, le abandonez. Vin să legitimez prin trăire unele aspecte. Și să înaintez o rugăminte, mai ales partenerilor care au adus pe lume copii, ca în cazul meu.

În primul rând, renunțați la sentimentul de vinovăție. Stârpiți-l! Putem să ne însoțim cu o persoană nepotrivită, dar copiii rămân potriviți.

Amintiți-vă, pe cât e cu putință, ce ați iubit la celălalt.

Când minciunile ajung să sufoce, nu strigați că aveți dreptul la adevăr. Nu e un drept, e o nevoie, nevoia stringentă de a sta față în față cu ceea ce este, nu cu ceea ce ne-am dori să fie. Un bărbat și o femeie nu se despart dintr-o vină unilaterală.

Mereu m-am întrebat, privind cupluri de bunici, cum au reușit?! Succesul lor se compune din tinerețea noastră, compromisuri, detașare, iertare. A reuși în cuplu ține de calculi, nu de noroc. Un asamblu de operații cu scopul de a găsi valorile unor mărimi sau expresii, o socoteală.

O socoteală este, în prezent, și reacția celuilalt când îi ceri parola la mail sau contul de facebook. Susțin chestiunile personale și le practic, dar dacă un partener cere accesul, îl oferi. Apoi schimbi parola. E la fel de firesc ca un răspuns afirmativ. Femeia nu se naște cicălitoare, se educă, iar bărbatul nu se naște proprietar, se educă.

Parteneriatul aduce mult cu un centru de reeducare pentru feminin și masculin, pentru subiect și obiect, pentru pasivitate și acțiune. Ce elemente deosebite, ce mixt pentru persoane, ce chix pentru troglodiți!

Ultima rugăminte, nu vă mai amăgiți! Însoțirea cu o persoană nepotrivită poate scoate răul din noi, iar răul trebuie stârpit, nu cultivat prin false pricipii morale.

Fiecare merită șansa de a fi fericit, chiar și de unul singur.

Nu are dreptul.

Merită.

Zice Dunia

Există o notă comună într-un început și sfârșit de relație, superlativul. La început, femeia e cea mai frumoasă, cea mai fermecătoare. La final este tot cea mai, dar cea mai nemernică.
Atât de înțeleaptă am devenit privind fluturii duminică la o grădină zoologică. Mă simțeam parte dintr-o poveste, savuram superlativul, când o aripă mare de fluture mi-a bătut privirea. În albastrul de mătase, am văzut frumusețea risipindu-se. M-am zgâit la coconi. M-am răsucit să privesc din nou zborul fluturilor.
Cea mai frumoasă nemernică e femeia.