Nu mă pot abține. Bănuiesc că nici intenție nu am să mă abțin. Mi-am luat ieri o carte semnată Emil Brumaru, Submarinul erotic. Și insist să public un sonet pe blog.

Sonet 17

Ți-s bucile crescute frumos cum cozonacii
Lucrați în drojdii bune; și-s rumenite blând.
Și pizda ta miroase, când îți desfaci lin cracii,
Cadelnițând cu dânsa smirnele calde-n vânt,
A fir de voinicică păstrată-ntr-o scriptură
De-un popă prins cu mâna sub poale la femei.
Saliva ți se-ngroașă ca o smântână-n gură
Căci ai, crestată-n simțuri, cerescul obicei,
Cu buzele răsfrânte, carâmb de cizmă moale,
Bărbaților de-a suge al treilea picior.
Chiloți cu epolete de mareșal la șale
Porți tu pe curu-n lupte atotbiruitor.
Și-n văile adânce stă gros și copt ca spicul
De grâu mănos în toamnă, cât vrabia, lindicul!

Să mai zică cineva că nu am simțul umorului sau că am atitudine de feministă.