Pentru afirmația care va urma sau afirmațiile, încă nu pot să știu cum o să-mi iasă textul, pricina poate să fie vârsta, urmează 30 de ani, poate să fie lectura lui Jung și Mihail Sebastian sau poate să fie o ușoară înțelepciune.
Și de aici vin cu o mărturisire.
Orice aș face, oricât aș învăța, nu este cu putință să devin mai deșteaptă, dar mai înțeleaptă da.
Iar acum despre ceea ce voiam într-adevăr să scriu.
Este nefiresc ca un bărbat să creadă că știe ce simte și cum simte o femeie. Mi-e jenă acum și pentru Victor Hugo și pentru oricare alt scriitor care a știut ce simte femeia. Unei femei îi vine mult mai ușor să-și joace iubirea decât să și-o arate. E cabotină cu bărbatul ei și măiastră pentru ceilalți.
Tocmai ce am terminat de citit Accidentul lui Mihail Sebastian. Ce pagini ireproșabile, pline de emoție când vorbește despre chinurile unui bărbat îndrăgostit și ce pagini cuminți și imperceptibile afectiv când vorbește despre frământările unei femei!
Repet, o femeie pare îndrăgostită atunci când sentimentele sunt domoale, dar nu prea este. Fără a fi o afirmație imperativă, îndrăznesc s-o susțin prin experiență.