Salman Rushdie, Pământul de sub tălpil ei
#poartaocarte
Va urma…
About: Dunia
Recent Posts by Dunia
Tricoul Inteligent, ieșire declarată la Fashion Fridays
Sâmbătă și duminică, prin participarea la Fashion Fridays, Tricoul Inteligent a dobândit un caracter oficial. Există cu ieșiri declarate, facturi și în curând ca marcă înregistrată.
Joaca și jocul au devenit ușor serioase.
Fashion Fridays, organizatorul responsabil de cele două zile de târg desfășurate la Zai Apres Cafe Timișoara, a câștigat toată atenția mea.
În trecut oamenii și-au dorit industrializarea din cauza economiei dezastruoase care afecta fiecare aspect al vieții. Femeile au obținut un loc de muncă și afirmare ca indivizi în epocile instabile. Producția în masă dădea decență vieții. Istoria și cursul ei.
În 2016, producția în masă ține de consumerism. Calitatea vieții s-a îmbunătățit, dar nu ne mai putem opri din a cumpăra, orice, oricând, oriunde. Mișcarea asta a prilejuit companiile de vânzări.
Cu târgurile, asemenea celui de la Zai, se ivește șansa actualilor creatori de modă. Departe de producția în masă, spiritul creator se manifestă puternic. S-au prezentat încrezători și voioși cu obiectele muncii lor, haine, bijuterii, aranjamente florale sau cosmetice.
I-am admirat din colțul meu. Am avut un colțișor care mi-a amintit de camera de cămin și de patul meu supraetajat. Îmi aranjasem cărțile pe raftul de lângă, iar acolo mă izolam și mă cufundam în citit. Am făcut asta și la târg. Lucian Boia m-a plimbat puțin prin Germania nazistă și m-a făcut să privesc altfel destinul Germaniei. De sâmbătă și duminică o și compătimesc.
Despre Tricoul Inteligent la târg, redau aici o întrebare a unei doamne. Care e treaba cu tricourile?
Treaba e o muncă cu mai multe obiective. Unul financiar. Am facturi de plătit. Altul don quijotian. Vreau să provoc lumea la citit, la a gândi. Oricare oniric. A munci din plăcere.
Tricoul Inteligent semnifică muncă și plăcere. Nu creez nimic la tricou. Are un croi clasic și e disponibil pe alb și negru. Lucrez cu două ateliere, croitorie și tipărire, iar fetele responsabile cu grafica concep. Eu mă entuziasmez și țopăi când îmi arată desenul de sine stătător.
Firește că îmi plac tricourile. Am pornit de la gustul meu educat în ani. Am pus pe el fragmente din mine, cărți și culoare. Sunt lucidă. Mă adresez oamenilor care la rândul lor știu cine sunt, au încheiat căutările sau se află la finalul lor.
Strigăt de personalitate, un mesaj imprimat pe tricou, poartă un cunoscător de sine. Tricoul Inteligent nu are habar de tendințe și nu o să aibă. E un tricou și se poartă ca atare.
Tricoul Inteligent nu e la modă, Tricoul Inteligent înseamnă forță de asumare de la interior la exterior.
Mulțumesc Fashion Fridays.
Mulțumesc Iulia Cazacu.
Păstrezi ce îți vine bine, ZOOT Timișoara
În ultimul deceniu, am ajuns de la a mă îmbrăca la a purta. Nu-mi mai acopăr corpul cu veșminte, transmit ceva cu haina. Haina chiar nu-l face pe om, dar îl povestește.
Cu blogul (și el imediat împlinește 10 ani, fapt pentru care plănuiesc o petrecere bezmetică, Dunia și prietenii după modelul Pavarotti) am ajuns să primesc invitatii și la evenimente mondene. Rar am acceptat să particip. Nu mă simțeam confortabil să formulez opinii despre haine. Am terminat Literele și degaj, prin fapte și acțiuni, literatură.
De la ultima invitație, prezentare de modă ZOOT Timișoara, la care am răspuns afirmativ, am rămas să mă perpelesc în incertitudini.
Nu mă legitimează nimic să scriu despre modă! Îmi reproșam într-un soliloc sever. Plină de dubii, strălucitoarea mea minte m-a salvat. Mi-am amintit că în anul III de facultate am studiat estetica cu domnii profesori universitari Vultur și Vălcan. Masterul l-am făcut la Facultatea de Arte.
Sunt o Cleopatră. Mi-e nasul sus și-mi schimb istoria. O să scriu și despre modă.
Vineri, pe 18 martie, am ajuns pe Eugeniu de Savoya, numărul 1 pentru deschiderea cabinei de fericire ZOOT și la Timișoara. M-am așezat pe un scaun înalt, am răsfoit revista, am făcut poză la panou și am înghețat puțin. Luna martie, neprietenoasă și fasonată, a devenit suportabilă prin câteva reacții la unele ținute.
O să vă explic cum mi-aș dori să mă lămurească și pe mine alții. ZOOT este un site online. Comanzi online, probezi la cabinele de fericire și păstrezi doar ce îți vine bine.
M-au convins cu păstrezi ce îți vine bine, pentru că atunci când vine vorba despre a comanda unele obiecte pe internet, pantofi sau blugi, la primire s-ar putea ca în loc de bucurie să verificăm prin experiență dezamăgirea. Eu am stat departe de comenzile online. Din acest motiv înțeleg și aprob decizia celor care au numit cabine de fericire locurile unde poți proba și returna ce nu ți se potrivește.
Mi-au plăcut niște blugi purtați cu grație de o domnișoară de la agenția MCS Models. Mi-a plăcut și domnișoara.
În delirul cocktailului de frig, muzică, vată pe băț, oameni frumoși îmbrăcați, mi-au displăcut hainele necălcate din prezentare. Un eveniment frumos printr-o reflectare corectă a ceea ce presupune acest tip de organizare, s-a împiedicat în atitudinea românului de merge și așa. Nu sunt sigură dacă e un merge și așa românesc sau un merge și așa provincial. Mi-a părut rău că a existat.
La final, aplaud. Felicit ZOOT Timișoara, fetele și băieții de la prezentare care au îndurat frigul cu grație și profesionalism.
ZOOT Timișoara, cabina de fericire, Eugeniu de Savoya, numărul 1.
#poartaocarte cu Claudia Ieremia
Umberto Eco, Vertigo. Lista Infinită.
#poartaocarte
Va urma…
În vizită la Taxe și impozite
– Am primit o invitație.
– Da? La nuntă sau botez?
– La Taxe și Impozite, camera 21. Așa te-ai gândi, la o petrecere, când auzi invitație.
În larma cafenelei, două prietene încercau să se așeze confortabil la o masă cu scaune înalte. În stânga, doi bărbați își băgau cu patimă membrul în toți și în toate.
Te uiți, puncte, puncte, cât s-a estimat. Puncte, puncte, ce-ai făcut cu mașina? Nu ne mai aduce nota, puncte, puncte. Proasta aia, eu am Breitling pe mână, iar ea nici n-a auzit de firma asta!
– Mel! Mel! Au lăsat ușa deschisă. Mergi s-o închizi? Mi-e greu să mă dau jos de aici.
Femeia pe nume Mel s-a ridicat și s-a îndreptat spre ușă. Purta o pereche de jeanși negri, strâmți, ghete scurte și o cămașă albastră. Aducea puțin cu un păianjen. Prea subțiri îi erau gleznele.
– Ce ai de plătit?
Mel ridică din umeri. Gestul exprima neștiința sprijinit de o expresie plictisită.
– Nu știu. Am un număr de telefon. Sun acum. Pe un anume domn Mititelu Alexa.
Luă telefonul și formă numărul.
– Alo! Sun din partea firmei Cutărescu.
Ascultă câteva secunde, iar apoi lipi telefonul de piept. Îl acoperi cu palma și apăsă tare.
– Domnul Mititelu e o doamnă. Și am o taxă pe mediu de plătit. Oare cu ce poluez mediul cu activitățile mele artistice?
Revine cu telefonul la ureche. Ascultă, întreabă, se foiește pe scaun, rămâne cu întrebări pe limbă, închide.
– Am o adresă de făcut. Nici asta nu știu ce înseamnă. Bine că m-au invitat pe la ei!
#poartaocarte cu Flavia Giurgiu
Cartea gesturilor: O gramatică gestuală completă, explicată şi ilustrată de Joseph Messinger și Caroline Messinger
#poartaocarte
Va urma…
Asta e partea mea de poveste din tot ce s-a întâmplat
Rar ajung să mă uit peste fotografii vechi. Pe lângă nostalgie, simt și o neplăcere violentă. Uneori chipul meu mă înfurie, alteori persoanele cu care mă însoțeam.
Am hotărât din adolescență să nu vorbesc urât despre foștii iubiți sau prieteni. Comentariile răutăcioase le-am separat. Mi le-am permis cu o mențiune. Asta e partea mea de poveste din tot ce s-a întâmplat.
Dintr-o experiență, eu sunt doar o parte. Nu mi-a fost mai ușor în relațiile mele de orice natură cu gândirea logică. Simțeam și simt durere intensă la orice conflict.
M-am înconjurat de unele cuvinte: nevoie, plăcere, neplăcere, percepție, perspectivă, unghi, etapă biologică. Renunțând la Dumnezeu așa cum mi l-a vârât familia în cap, s-a modificat vorbirea cu mine însămi. M-am comparat cu o planetă pustie. Eu întreb, eu răspund. Eu cer ajutor, eu mă sprijin.
Mi-e necesară, în prezent, reprezentarea sub forma unui corp ceresc fără lumină proprie. Doresc să mă împrietenesc cu singurătatea și să-mi repet că soarele s-ar putea să nu răsară niciodată pe strada mea.
Nu sunt o persoană deznădăjduită și nu m-am suspectat de pesimism. Pentru felul de a fi, după educație și influențe, nu-mi este suficientă rațiunea. Mă bănuiesc de existențialism după atitudinea pot să fiu sau să nu fiu la fel de bine. Exist pur și simplu.
Vreau să devin tot mai conștientă și să-mi construiesc zilele personal. Să stârpesc grija celorlalți după cum îmi trăiesc eu viața.
O trăiesc minunat. Beau ceai dimineața, scriu, citesc, am prieteni, o mamă blândă, mă recuperez în ființa copilului meu, mă admir în ochi albaștri de bărbat.
Am deschis un șantier al ființei fără dată de terminare sau cu o anume dată: moartea.
Până atunci, aș îndrăzni să-mi propun desăvârșirea.
21.06.1983 –
#poartaocarte cu Victor Manovici
Albert Einstein, Cum văd eu lumea
#poartaocarte
Va urma…
Fashion Fridays, împrietenirea cu fantezia şi gândirea
De anul trecut din toamnă m-am angajat la o muncă textilă. Nu ţes, dar dau în lucru la un atelier de croitorie materiale pentru a primi tricouri.
Tricoul de bumbac pe alb sau pe negru a devenit cel mai nou mijloc de promovare a lecturii. A apărut Tricoul Inteligent.
Pe Tricoul Inteligent, psihanalişti, psihologi, filozofi, istorici, specialişti în semiotică, aforişti ajung vizibili.
Scopul meu, atât de neîndoielnic, este împrietenirea cu fantezia şi gândirea.
Să fantazăm!
Să gândim!
Să alungăm şabloanele şi repetările excesive!
Încerc de mic copil să fiu om. Am pornit la drum prin interpretarea stărilor şi dispozitiilor mentale. Cine sunt eu? Cine e eu?
Curiozitatea împinge spre evoluţie. Într-un moment m-am acceptat om. Mi-am zis: sunt om, ce naiba fac acum?
Am descoperit autoeducaţia. Am aprobat îndrumarea unor persoane sau a unor profesori. Am anulat convingerile din adolescenţă. M-am îndoit de Dumnezeu. L-am redescoperit în mine, ca cea mai bună parte a mea.
Cărţile m-au ajutat. Vreau să ajut la rândul meu. Tricoul Inteligent semnifică şi un cadou al meu la inactivitatea raţională a generaţiei mele. Cu generaţia mea mă răfuiesc. Noi educăm viitorii cetăţeni. Pentru mâine, pentru o stare mai bună de înţelegere, pentru compasiune, pentru bunăvoinţă, pun cap la cap tricouri de bumbac cu mesaje.
Sâmbătă şi duminică mă prezint cu ele la Fashion Fridays. Un om aşteaptă alţi oameni pentru parada cărţilor scurte, zice Robert Şerban.
Sunt de acord cu el.
Cu parada.
Prietenii noştri imaginari şi Fashionholic
La o distanţă de câteva zile am participat la două evenimente cu interese opuse.
Joi la o lansare de carte, Prietenii noştri imaginari, un volum iniţiat şi coordonat de Nadine Vlădescu.
Sâmbătă la Fashionholic, prezentare de modă şi recomandări de designeri locali.
Pentru mine ambele reprezintă un fel de hrană. Îmi place să-mi port cu mulţumire şi mintea, şi trupul. S-a întâmplat, atrag atenţia, să iau cuvântul la evenimente, o faptă excepţională prin raritate. Nu vorbesc. Refuz. Ascult.
La lansarea de carte m-a provocat lipsa unui prieten imaginar. Nu am avut niciodată, iar discursul persoanelor cu darul vorbirii, Adriana Babeţi, Robert Şerban sau Nadine Vlădescu s-au potrivit până la a da glas. Am deschis gura.
Am răspuns ca la şcoală, după nada Adrianei Babeţi, că imaginarul poate fi carenţă sau preaplin în funcţie de condiţiile de viaţă. Condiţiile ne îmboldesc spre o direcţie sau alta. Eu mergeam cu caprele pe câmp. După ce am studiat cerul şi am analizat iarba, m-am îndreptat spre lectură. Din carenţă, aşa pare.
La Fashionholic nu a exitat nici un stimul. Am profitat de Bloggers Corner pentru a pune o întrebare.
Este tocul mai mare de 12cm estetic?
Fireşte că îmi displac tocurile mai mari de 12cm. Am diplomă în Litere şi am avut o bunică croitoreasă. Alianţa nu mă legitimează să formulez o axiomă. Degeaba spun: tocurile mai mari de 12cm fac femeile să meargă asemenea animalelor cu copită. Am experienţă, am copilărit şi la coada vacii. O receptare a frumosului s-a ivit privind ochii vacii, nu copitele ei.
Cu surle şi trâmbiţe, şi femeile actuale discută despre eternul feminin. Nu e nimic feminin în pantofii prea înalţi, dar e prea mult ridicol. Mignonele să-şi asume înălţimea. Cu siguranţă se diferenţiază prin altceva.
Mi-am exprimat oful. Aştept părerea fetelor de la Fashionholic, Georgiana Medrea, Laura Charaba şi Diana Tătucu. Ştiu sigur că mai erau două fete, cum descopăr, adaug numele.
Prietenii noştri imaginari şi Fashionholic, de ce nu?!
