22:44

Lăsă telefonul din mână după ce verifică ora. Îl puse jos, aproape sub pat. Auzise că nu e sănătos să dormi cu el aproape de cap. Se așeză pe cearșaful boțit și începu să se dea cu cremă pe brațe. Insită la coate și le privi curioasă. De la coate își mută ochii pe el.

– Știi, într-o zi o să mă pregătesc pentru un maraton sexual. Să vedem atunci. A devenit insuportabil să mă așez în pat lângă tine. Tu nu știi să stai doar lângă mine, pentru tine a te așeza în pat este egal cu a face sex.
– Ești nebună. De unde le scoți?!
– Da, da! Să nu zici că nu te-am avertizat.

O săptămână mai târziu, 6:30. Bărbatul a deschis ochii și privea cu satisfacție cearșaful care se mișca. Chipul lui reda o mulțumire intensă. Când a sărutat-o, i-a arătat recunoștință cât cuprinde.
La duș a venit după el. Au continuat, iar el a întârziat la întâlnire. La prânz a revenit acasă să mănânce împreună. Orez alb cu mult pătrunjel. Soția lui e doamna Pătrunjel. După felul doi, l-a anunțat că desertul o să-l primească în dormitor. Au băut o cafea pe fugă și s-au despărțit. El i-a dat o palmă peste fund, ea l-a privit intens.

S-a lipit de tocul ușii într-un tricou alb și scurt. Cu capul sprijinit, privea în gol. Simțea inutilul exercițiu al sexelor. Oare ce ajungea la el? Ce găsea în destrăbalarea zilei de azi? La prânz a plecat cu același zâmbet satisfăcut ca de dimineață.

La 17:30 când a revenit acasă, i-a sărit direct în brațe. Nu i-a permis să se dezbrace și s-au iubit pe scări cu cei doi câini uitându-se la ei. Seara au mâncat în tăcere. Ea îl urmărea, dar el părea cufundat în gânduri.

– Cât spăl vasele descarci un film?

El a zis da și s-a retras. S-a dus în dormitor cu două pahare de vin și un castron de pop corn. Au vizionat filmul cuminți. La final, ea s-a apropiat de el și s-a alintat cu nasul în pieptul lui. I-a zâmbit exprimându-și intenția dorinței intense.

– Hai să dormim și noi. Cred că te-ai făcut înțeleasă!

– Am primit o invitație.
– Da? La nuntă sau botez?
– La Taxe și Impozite, camera 21. Așa te-ai gândi, la o petrecere, când auzi invitație.

În larma cafenelei, două prietene încercau să se așeze confortabil la o masă cu scaune înalte. În stânga, doi bărbați își băgau cu patimă membrul în toți și în toate.
Te uiți, puncte, puncte, cât s-a estimat. Puncte, puncte, ce-ai făcut cu mașina? Nu ne mai aduce nota, puncte, puncte. Proasta aia, eu am Breitling pe mână, iar ea nici n-a auzit de firma asta!

– Mel! Mel! Au lăsat ușa deschisă. Mergi s-o închizi? Mi-e greu să mă dau jos de aici.

Femeia pe nume Mel s-a ridicat și s-a îndreptat spre ușă. Purta o pereche de jeanși negri, strâmți, ghete scurte și o cămașă albastră. Aducea puțin cu un păianjen. Prea subțiri îi erau gleznele.

– Ce ai de plătit?
Mel ridică din umeri. Gestul exprima neștiința sprijinit de o expresie plictisită.
– Nu știu. Am un număr de telefon. Sun acum. Pe un anume domn Mititelu Alexa.

Luă telefonul și formă numărul.

– Alo! Sun din partea firmei Cutărescu.

Ascultă câteva secunde, iar apoi lipi telefonul de piept. Îl acoperi cu palma și apăsă tare.

– Domnul Mititelu e o doamnă. Și am o taxă pe mediu de plătit. Oare cu ce poluez mediul cu activitățile mele artistice?

Revine cu telefonul la ureche. Ascultă, întreabă, se foiește pe scaun, rămâne cu întrebări pe limbă, închide.

– Am o adresă de făcut. Nici asta nu știu ce înseamnă. Bine că m-au invitat pe la ei!