M-a apucat dorul de duca, anul trecut, aproximativ in aceeasi perioada, intotdeauna o luna a hreanului, dorul asta imi dadea tarcoale. In octombrie 2008 indemnam la desen, unul naiv, si juram ca astfel o sa ajungeti pe malul raului Arno. Azi, cu un umblet mai leganat, Italia pare atat de departe, si m-am oprit cu gandul la Praga. La aproximativ 800 de km distanta, astept infrigurata zorile de maine.
Pentru Gaudeamus 2009 deja mi-am facut planuri. Mi-am anuntat fetele, sorela se ocupa de biletele de avion si hotel, iar eu de itinerariu. Salman Rushdie nu va mai fi doar un nume pe o carte, vocea si carnea scriu si rescriu reprezentarea unui scriitor.
Plus… mi-am achizitionat din vreme bilete pentru concertul lui Tudor Gheorghe, si alte bilete pentru 2 piese de teatru. Florin Piersic o sa mi se arate pentru prima data pe o scena de teatru, in simtiri este eternul Harap Alb.
In toamna asta, temele mi le-am oranduit din vreme, imi ingrijesc sufletul ca niciodata pana acum. Nu sunt furnica lui Toparceanu, dar mica si pricajita nu-mi mai permit sa fiu.
Aducere-aminte:
– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjït!

Ploaie, ceata si crucile de pe marginea drumului. Ploaia rapida misuna in cuget ca o gaura neagra sau mii de paricule de molecule, ceata strapunsa de faza lunga a masinii dadea drumul peste tine fantomelor neacceptate de ratiune, iar crucile ofereau grimase ale eternei increderi de viata de apoi. Transfagarasanul ieri, realitate cu miros patrunzator de fum, cascaval afumat, carnati de casa si ceapa rosie, azi, o poveste in curs, fara cap, fara coada, doar datorie fata de cuvantul scris.
In Sibiu, sambata, centrul vibra de muzica medievala. Mergand de manuta, cap la cap, in sir sau rasfirati, literele adunate pe o firma m-au determinat sa ma desprind nevoit de prieteni si am patruns intr-o incapere ascunsa de soare sa citesc titluri de carti pentru turisti. Obiceiuri, datini, mestesuguri, ciobanasi, popasuri si munti se intreceau in fala pe coperte lucioase.
Am iesit impacata, cu sentimentul exact ca am intrat in librarie din datorie fata de cuvantul de scris, de meserie si nu din dorinta. M-am aprobat muteste si apoi am intrebat de un pahar de apa cu multa gheata, soarele ardea crestetul fara mila.
In Sighisoara m-am dres cu ceaiuri, ciorba de rosii cu busuoic si salate, raceala nu trebuie sa ma razbeasca. Peste lacul Balea, ploaia s-a dat in spectacol. Apa verde, cuminte, se lasa imbogatita. Verdele crud al altitudinii iti revigora tineretea de care uneori uiti ce falnic iti acopera umerii frumosi, bronzati, slabi. Fericirea ciugulea momente extatice in ceata, ploaie si prietenie. O masa lunga, cu zece ceaiuri aburinde a trimis acasa tot atatea suflete obosite, multumite, pline de promisiuni ecologice.
Sibiu, Sighisoara, Transfagarasan si zece prieteni sau o incercare de iubire la sfarsit de saptamana.

In sfarsit am reusit sa pun si pe blog interviul de la festival. Cu ajutorul boemului Parjolea, care stie sa converteasca, sa aplice exact formatul tolerat de wordpress, munca frumoasa, bine facuta, proportionata a familiei Luca poate fi ascultata, apreciata, observata. Asadar, Dialogul artelor – festival artistic stradal…

[vimeo=http://vimeo.com/6271715]

…

[vimeo=http://vimeo.com/6271843]