Se mai intampla uneori sa fac slalom pe blogurile romanesti, iar aseara Vasgar si Vladimir B. mi-au livrat o informatie pentru care le multumesc.
Herta Müller este castigatoarea premiului Nobel de anul acesta.
Herta Müller este o scriitoare germana, de origine romana.
Sa aiba romanul sentimentul ca premiul Nobel i-a fost sterpelit? Simtirea mea imi dicteaza ca nu, ii revine insa datoria de a aplauda si de a se lasa incantat de franchetea unei femei care dupa atatia ani nu i s-a acrit sa atraga atentia oricui ar fi dispus s-o asculte asupra chestiunilor compromitatoare din Romania mea, a ta si a lui.
Felicitari domnitei Herta Müller!

NICOLAE IORGA, Opinii sincere si pernicioase ale unui rau patriot, Editura Humanitas, Bucuresti, 2008

Invatamantul nostru superior are doua defecte mari, este inca, asa cum a fost intotdeauna pana acum, un invatamant formal si este un invatamant imprumutat de la altii. A baga in capul studentilor un numar de cunostinte, aceleasi la noi ca oriunde altundeva, atata tot a voit, cu cateva ririsime exceptii, vechea noastra generatie de universitari.

De curand a venit sa ma vada unul dintre fostii mei elevi…
Fusese timp de un an profesor de istorie intr-un liceu de provincie. Am vazut prima oara un dascal care nu era obosit, nu era dezgustat, un profesor stralucind de bucuria rezultatelor la care ajunsese. Lasase la o parte manualul, rutina de nume proprii si date, morga meseriei. Se pusese la nivelul elevilor sai, care nu-l respectasera mai putin pentru asta. Le aratase interesul intelectual al subiectului si-i ajutase sa inteleaga, numai atat. In mijlocul materiei sale complexe si variate, nu uitase tara in care preda si interesele acestei tari.

Ce manifest strasnic am putea extrage de aici!
Oare Traian Basescu, in afara numelui de Nicolae Iorga, are idee de asteptarile acestui istoric?
Sunt randurile de mai sus utopice?
Elevii s-ar indeletnici sa citeasca ceea ce am scos eu?
Eu am incredere in tinerete, am speranta unui suflet maleabil in ale spiritului, nadajduiesc la multe zambete si voie buna a romanului falos de nationalitatea sa.

Cine este autorul versurilor: Fie paine cat de rea, / Tot mai bine-n tara mea.
a) Anton Pann
b) Vasile Alecsandri
c) George Creteanu

Intreaga strofa suna asa:
Ratacesc in cai straine,
De caminu-mi departat;
Imi trec viata in suspine,
Painea-n lacrami mi-am udat
Fie painea cat de rea,
Tot mai bine-n tara mea.

RASPUNSUL este: George Creteanu

.

M-a apucat dorul de duca, anul trecut, aproximativ in aceeasi perioada, intotdeauna o luna a hreanului, dorul asta imi dadea tarcoale. In octombrie 2008 indemnam la desen, unul naiv, si juram ca astfel o sa ajungeti pe malul raului Arno. Azi, cu un umblet mai leganat, Italia pare atat de departe, si m-am oprit cu gandul la Praga. La aproximativ 800 de km distanta, astept infrigurata zorile de maine.
Pentru Gaudeamus 2009 deja mi-am facut planuri. Mi-am anuntat fetele, sorela se ocupa de biletele de avion si hotel, iar eu de itinerariu. Salman Rushdie nu va mai fi doar un nume pe o carte, vocea si carnea scriu si rescriu reprezentarea unui scriitor.
Plus… mi-am achizitionat din vreme bilete pentru concertul lui Tudor Gheorghe, si alte bilete pentru 2 piese de teatru. Florin Piersic o sa mi se arate pentru prima data pe o scena de teatru, in simtiri este eternul Harap Alb.
In toamna asta, temele mi le-am oranduit din vreme, imi ingrijesc sufletul ca niciodata pana acum. Nu sunt furnica lui Toparceanu, dar mica si pricajita nu-mi mai permit sa fiu.
Aducere-aminte:
– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjït!