Patrunderea reciproca a unui 12 cu 13 octombrie 2009 s-a infatisat pe langa negrul firesc al noptii, cu suieratul unui vant violent. Toamna a fost umilita, copacii au facut plecaciuni si-au continuat pana dimineata. Ziua a pastrat acelasi decor adoptat de noapte. Zgomotele ascutite ale vantului picurau intr-o ureche sensibila melodrama unui ultim efort de rezistenta al verdelui si caramiziului din copaci.
Seara de ieri m-a surprins sub o umbrela larga pe scarile teatrului. Horatiu Malaele, George Ivascu si Ayln Cadir au rescris artistic finalul unei marti inversunate de toamna.

Toti barbatii au dreptul la uratenie, dar tu abuzezi!

Replica ii apartine lui George Ivascu, Indragostitul din piesa Podul. Am retinut fraza, am notat-o si marturisesc ca mi-a provocat hohote de ras.
Personajele piesei, trei la numar, Indragostitul ( George Ivascu), Artista ( Aylin Cadir) si Neintelesul ( Horatiu Malaele) se intalnesc pe un pod. Dialogul infiripat desluseste intentii de sinucidere printr-un schimb de replici pline de umor.
Hazul piesei a provenit din expresii intelese literal, din balbaieli si repetitii rostite forzato, dar mai ales din interpretarea actorilor. Neintelesul, personaj tonatic, Artista, personaj fluctuant si Indragostitul, personaj stapanit de complexe.
Iar izbucnirile de ras se curmau uneori de metamorfoza chipurilor de pe scena. Intensitatea s-a produs cu un ajutor scenic de exceptie; intunericul din sala si un fum gros, abundent, alb se fofila sa te cuprinda. Si imediat o alta replica te determina sa razi.
In final, sinuciderea ramane doar in filele de carte, apartine unei Anne Karenine, iar spectatorilor li se rosteste: Asta e povestea noastra… Ne intalnim maine pe poduri.

Este a doua oara cand il vad pe Horatiu Malaele pe o scena de teatru, inainte nu-mi placea, iar aseara mi s-a parut ca seama izbitor cu Robert de Niro.

Aveti putintica rabdare si urmariti filmuletul de mai jos, nu pentru c-ar merita, ci pentru invapaiarea bunelor sentimente ce le purtam in noi.

Zilele astea m-am potrivit cu domnisorul Radu, ne-am aratat unul altuia in minte la pasarea de lepse. Gand la gand cu bucurie!
Eu i-am predat un set de intrebari anevoioase, el o singura intrebare, dar care mi-a manat inchipuirile in toate directiile.

Ce as face daca as avea doar 10 lei rataciti in portofel?

Cred ca as lua un ceai la Carturesti, iar cartile, se stie, se rasfoiesc gratis. Deci un 2 in 1 pungasit.

Tomata, tu ce ai face cu 10 lei?

Leapsa de la Dan…

De ce cuvântul “abreviere” este atât de lung? Dar de ce sa nu fie?

De ce pentru a opri Windows-ul trebuie să dai click pe START? Si sfarsitul are un inceput…

De ce nu există hrană pentru pisici cu aromă de şoarece? Deoarece sunt niste pisici aristocrate! 🙂

De ce aeroportul se numeşte “terminal”? Dintr-o logica plecata de la o gandire formulata.

De ce sunt spălate prosoapele de baie…Atunci când te ştergi nu eşti curat? Intrebarea asta am auzit-o si la un spectacol de stand-up comedy. Pe ale mele se mai gaseste uneori rimel.

De ce piloţii kamikaze poartă cască? Aici sunt perfect de acord cu Dan.

De ce pentru “separaţi” se foloseşte un singur cuvânt, în timp ce pentru “cu toţii” se alătură două cuvinte? Pai cine si-a pus asemenea intrebare sa studieze evolutia semantica si fonetica, apoi sa si raspunda. 🙂

De ce nu poţi arunca un bumerang? Ba sigur ca pot!

Ce vroia să facă omul atunci când a descoperit că vaca dă lapte? Cu siguranta nu vroia sa pescuiasca!

De ce sucul de lămâie conţine arome identic naturale, în timp ce detergentul de vase conţine suc natural de lămâie? Nu am nici cea mai vaga idee!

Leapsa o dau si eu mai departe la: Cartitzoiu, Richie si Radu S.

Se mai intampla uneori sa fac slalom pe blogurile romanesti, iar aseara Vasgar si Vladimir B. mi-au livrat o informatie pentru care le multumesc.
Herta Müller este castigatoarea premiului Nobel de anul acesta.
Herta Müller este o scriitoare germana, de origine romana.
Sa aiba romanul sentimentul ca premiul Nobel i-a fost sterpelit? Simtirea mea imi dicteaza ca nu, ii revine insa datoria de a aplauda si de a se lasa incantat de franchetea unei femei care dupa atatia ani nu i s-a acrit sa atraga atentia oricui ar fi dispus s-o asculte asupra chestiunilor compromitatoare din Romania mea, a ta si a lui.
Felicitari domnitei Herta Müller!

NICOLAE IORGA, Opinii sincere si pernicioase ale unui rau patriot, Editura Humanitas, Bucuresti, 2008

Invatamantul nostru superior are doua defecte mari, este inca, asa cum a fost intotdeauna pana acum, un invatamant formal si este un invatamant imprumutat de la altii. A baga in capul studentilor un numar de cunostinte, aceleasi la noi ca oriunde altundeva, atata tot a voit, cu cateva ririsime exceptii, vechea noastra generatie de universitari.

De curand a venit sa ma vada unul dintre fostii mei elevi…
Fusese timp de un an profesor de istorie intr-un liceu de provincie. Am vazut prima oara un dascal care nu era obosit, nu era dezgustat, un profesor stralucind de bucuria rezultatelor la care ajunsese. Lasase la o parte manualul, rutina de nume proprii si date, morga meseriei. Se pusese la nivelul elevilor sai, care nu-l respectasera mai putin pentru asta. Le aratase interesul intelectual al subiectului si-i ajutase sa inteleaga, numai atat. In mijlocul materiei sale complexe si variate, nu uitase tara in care preda si interesele acestei tari.

Ce manifest strasnic am putea extrage de aici!
Oare Traian Basescu, in afara numelui de Nicolae Iorga, are idee de asteptarile acestui istoric?
Sunt randurile de mai sus utopice?
Elevii s-ar indeletnici sa citeasca ceea ce am scos eu?
Eu am incredere in tinerete, am speranta unui suflet maleabil in ale spiritului, nadajduiesc la multe zambete si voie buna a romanului falos de nationalitatea sa.

Cine este autorul versurilor: Fie paine cat de rea, / Tot mai bine-n tara mea.
a) Anton Pann
b) Vasile Alecsandri
c) George Creteanu

Intreaga strofa suna asa:
Ratacesc in cai straine,
De caminu-mi departat;
Imi trec viata in suspine,
Painea-n lacrami mi-am udat
Fie painea cat de rea,
Tot mai bine-n tara mea.

RASPUNSUL este: George Creteanu

.