Doua vieti ratate, a mea si a mea!
Ma uit la mama, nu ma enerveaza, ma uit la tata, nu-l urasc. Eu insami nu ma enervez si nu ma urasc. Se spune ca inconstientul nu asimileaza negatia, deci reiau, eu insumi ma enervez si ma urasc.
Eu inainte sa ma nasc, un cromozom X, un cromozom Y. Mama era femeia, tata era barbatul. Barbatul asta ar fi trebuit sa renunte la femeia aia. De ce? Ca sa triumfe individual, sa fie egoisti si egocentrici, sa accepte ca iubirea lor nu o fost o implinire, ci o imperfectiune a Naturii, un cusur al mundanului.
Infidelitatea cromozomilor a adus pe lume doua fete. Eu sunt una. Si din multe firimituri, din multe carpituri reusesc sa ma-ndragesc, si totul, pe premisa celor doua vieti ratate.

Imi plac copacii singuratici. Copacul si umbra, mandrie si umilinta.

Ma tot gandesc la un pahar. Un pahar de plastic ce pluteste in mare. Intr-o mare oarecare. Aruncat peste bordul unui vapor de un oricine.
Cand o sa se intample sa avem o educatie a Naturii? Pana cand o sa avem gresita parere ca Natura este in slujba noastra, cand o sa-i dam inapoi in masura in care i-am tot luat in existenta noastra?

http://www.youtube.com/watch?v=3pJoMeEg8cM
Am avut azi noapte un vis…
As avea pofta sa dansez un blues, mai danseaza cineva blues? Miscarea aceea lenta, doua trupuri in plin freamat, priviri pierdute, ganduri absconse, zambete galese, durere extatica a inimii…
Sau…
Si mai mare pretentie…
Mai face cineva dragoste ascultand asemenea melodii?
???
http://www.youtube.com/watch?v=9JDTAqsMNEM

Fotograf: Silviu Parjolea

Fotograf: Diana Bodea

Asta seara se deschide cerul!!! Ma tot gandesc la legatura de chei a lui Eliade!
Pretind sa ma simt intr-un anume fel, dar poftesc casnic. Mi-e gandul la pepene si la creveti. Ciudat, dar azi, intr-un complex comercial, imedit ce urcai scarile rulante, se lua lumina. Murmure, oameni incremeniti, ciuda ca imi pot pierde programarea.
Ce sa fac?
Intrai sfioasa. Un culoar de lumina. Singura incapere cu lumina era cea a soarelului. Deci exista oameni care o zi intreaga nu vad soarele, foarte trist.
La plecare mi se ura ca data viitoare sa aduc lumina, da, dar pana atunci, azi adusei intunericul!
Asta seara se deschide cerul.
Eu venii cu intunericul azi. Diseara vreau sa inot. O fosta colega de liceu imi vorbi de Dunarea mea, de dorul de apa care ma framanta.
As vrea sa ma strecor prin deschiderea transcendentala, Ileana, Ioana sau Dunia, iele imaginare ale unei masti sociale pe care nu mi-o mai pot smulge!