Cum am devenit atee

În ultimii doi ani m-au întrebat câteva persoane: Cum ai ajuns atee? Interesant este că nu m-a chestionat nimeni cum am ajuns creștină.

Îmi amintesc de mine mică, în pat cu bunică mea, repetând după ea, Înger, îngerașul meu. Înger, îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,/Totdeauna fii cu mine și mă învață să fac bine./Eu sunt mic tu fă-mă mare,/Eu sunt slab, tu fă-mă tare, /Totdeauna mă însoțește și de rele mă păzește. De cele mai multe ori adormeam înainte de Amin.

La un moment dat urmăream niște desene cu poveștile din Biblie. Robotul Memo era fascinant. Îmi doream să călătoresc și eu asemenea celor doi copii din animație. Așa s-a întâmplat să am habar despre religie. Cu o bunică credincioasă, cu filme de animație la o vârstă prea fragedă pentru a fi capabil să te îndoiești. Am primit reprezentări de-a gata despre credință. La fel cum am primit reprezentări de-a gata despre viață.

Nu m-am îndoit niciodată de Dumnezeu în copilărie. Așteptam să fiu răsplătită pentru faptele bune și pedepsită pentru cele rele. Ruptura aici a avut loc. Greșeam adeseori. Mergeam pe câmp cu animalele, dar mă lăsam ademenită cu ușurință la joacă. Așa că fie pierdeam caprele, fie ajungeau în câmpurile cu grâu, fie pășteau pe calea ferată, iar eu mă bălăceam în Dunăre. Multe plângeri au primit ai mei. Ba că înjur, ba că am încercat să fumez, ba că, ba că etc!

Frica de pedeapsă, de tatăl terestru și de tatăl ceresc, a dus la rezistență. Nu mi-a trecut prin cap să mă îndoiesc de ordinea lumii, dar m-am împotrivit. La început gânduri deplasate. I-am atins de multe ori onoarea lui Dumnezeu la mine în cap și de prea multe ori reputația tatălui meu. Seara adormeam cu frică. Ce o să mi se întâmple?! Și s-au întâmplat diverse episoade care să marcheze o copilă.

La adolescență, îndrăgosteala a reprezentat un nou test. Cum să împlinești voia lui Dumnezeu în plină emancipare a femeii?! O colegă sigură de credința lui Dumnezeu m-a împins spre îndoială. Nu e păcat să faci dragoste dacă iubești?!

Pentru mine fraza asta a însemnat clar interpretare. Nu interpretasem niciodată cuvântul lui Dumnezeu. Luasem ca atare poveștile lui bunică mea. Aplicasem fără nici o schimbare învățăturile din cărțile citite de mine. Doar că nu reușeam să fiu bună, iar atunci mă revoltam. N-am reușit, în perioada aceea, să separ divinitatea de dogmă, credința de habotnicie. Poate nici nu cunoșteam sensurile cuvintelor. Așa a debutat faza de huliganism. Am devenit huligan. Am trecut la agnosticism, iar o perioadă m-am liniștit. Până într-o zi obișnuită când un prieten mi-a strigat peste masă că a venit vremea să se termine o dată cu tâmpenia asta. Nu e nici un păpușar acolo sus care trage de sfori să ne fie bine nouă bine sau rău. Depinde de noi, de acțiunile noastre dacă ne este bine sau rău.

Nu m-am pus de acord cu el atunci. M-am holbat vreo câteva minute și nu am mai vorbit despre. Am început apoi lecturarea lui Freud și a lui Dawkins. Pe paginile cărților am găsit descrise sentimentele de revoltă. Nu urma nici o judecată, nici o dojană, nici o condamnare. Gândurile inoportune nu duceau la pedeapsă, ci reprezentau niște reacții. Limitările s-au transformat în delimitări. Gândurile s-au fixat. Comportamentul și-a dovedit utilitatea. Nevoile omului au devenit fundamentale pentru o viață satisfăcătoare. Plăcerile și neplăcerile ne definesc.

Mi-am terminat în gând propoziția cu Dumnezeu. Nu îndrăznisem niciodată să o duc până la capăt. Să-i știrbesc autoritatea cu limbajul deprins pe stadion sau pe câmp. Așa am eliberat copilul. Nu e niciodată prea târziu să ai o copilărie fericită, zice Freud. Iar eu am reușit să-i fac dreptate copilăriei mele.

Mi-am schimbat orientarea. Am scris decisă: ateu. În prezent nu sunt liniștită, ci liberă. Nu mă mai pedepsește nimeni. Nici nu mă mai răsplătește cineva, dar pot să trăiesc cu asta.

Cu pedepsele și limitările, viața îmi era insuportabilă.

Acum îmi suport viața și râd înainte de toate.

Foto: Simona Nutu 

6 Comments
  • dam167
    iulie 10, 2018

    Sunt puțin dezamăgit. Ai tratat prea ușor punând semnul egal între Dumnezeu și dogma ortodoxă. Pot înțelege că de saturi de niște idei învechite și ștergi totul lăsând o coală albă în față, doar că nu ar trebui să fie vorba de niște practici dezvoltate în timp de o entitate cu o mare putere istorică în societate și care de multe ori a servit diverse interese. Observ că ai desenat religia ca pe o robie (ca noi toți de altfel, la un moment dat), dar viața nu e în alb și negru și cred că pierdem mult dacă nu căutăm și nuanțele de gri.

    N-o să mă vezi la colț de stradă cu căruciorul ăla cu pliante, dar totuși…

  • Dunia
    iulie 12, 2018

    E o dezamăgire ateismul adoptat de mine sau creionarea lejeră dintre dogmă și Dumnezeu?

    Oricum ar fi, o să-mi iau libertatea să te dezamăgesc. Prefer asta în loc să mă dezamăgesc pe mine. Mă simt bine în viața mea. Sper să se vadă corect asta în textele mele și să înțeleagă cititorii corect ce au citit.

  • Gratiela
    iulie 26, 2018

    Cele 10 legi (cel putin de la 3 la 8) ale lui Dumnezeu se regasesc in toate religiile. Si este un mod de a fi in armonie cu universul. Poti sa stii asta intuitiv sau poti sa stii din carti. Nu cred ca daca devii ateu ai simti ca ai libertatea sa omori pe cineva, de exemplu.

  • Alex
    august 27, 2018

    Cred ca ceea ce incerca Dam sa sublinieze este c-ai eludat un pas interesant din evolutia spirituala a omului: cautarea alternativei. Tu descrii c-ai sarit direct din barca crestinismului in barca ateismului.

    Bun, da’ uite ca vine cititorul sa te intrebe … niste misticism asiatic oare nu te-ar fi coafat? Un budism, un taoism, chestiuni de-astea. Sau poate chiar variante de crestinism care nu-s la fel de habotnice precum ortodoxia. Daca n-ai incercat, daca n-ai studiat macar la nivel teoretic, n-ai de unde sti, just?

    E ca si cum cineva ar citi 3 capitole din Dostoievski si-ar declara hotarit ca „scriitorii rusi sunt prea greoi pentru mine, mai da-i in fras”. Pai bine tati, dar .. Anna Karenina?

    • Dunia
      august 27, 2018

      Alex,

      Am citit și recitit comentariul tău. Am ezitat între a răspunde obraznic și a răspunde serios. Am decis pentru seriozitate, deși tonul tău ludic, ușor condescendet nu ”se coafează” cu solemnitatea. Cum la nivel semantic creștinismul și exprimarea aleasă nu se potrivesc.

      Nu mi s-ar fi potrivit nimic din ce ai enumerat pentru că mă simt extraordinar în viața mea lipsită de orice putere divină, de taoism, de confucianism sau orice altceva. Exemplul cu Dostoievski nu reprezintă un argument, ai emis o opinie. Și ce este cu Anna Karenina? De ce nu Război și pace? De ce nu Idiotul? De ce nu Suflete moarte?

      Unii dintre noi suntem atei. Nu devenim nimic altceva pentru că viața pe pământ ne este suficientă.

      • Alex
        august 28, 2018

        Exemplul cu Dostoievski nu este un argument „pro” nimic anume, pentru ca nu-s aici sa argumentez vreo pozitie. Este o analogie, atit. Faptul ca incerci un scriitor rus nu inseamna ca ai o vedere de ansamblu asupra tuturor scriitorilor rusi — speram sa fie evident de ce am ales o carte a altui scriitor, tot rus si el.

        Evident ca esti libera sa navighezi cimpiile spirituale asa cum gasesti de cuviinta, dupa gust si dupa cum consideri tu. Daca gasesti ca ti-ai gasit libertatea in ateism, felicitari. Totusi, iata, din dezavantajele unui blog: se gasesc cititori sa-ti chestioneze, macar de curiozitate, alegerile pe care le faci publice. N-o lua in nume de rau, nu-i aia intentia.

        Ludicul pe care-l percepi este strict la nivel de exprimare. Subiectul este unul suficient de interesant incit sa nu ma apuc sa las comentarii jucause.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
23 − 2 =