Să dorm. Să scriu. Să citesc. Să gătesc. Să fac ordine. Să spăl borcănașele lui Mateiu de ieri de pe drum. Ne-am trambalat puțin între România și Germania. M-am așezat la scris. De data asta a câștigat. Până mâine când o iau de la început.

Îmi doresc să notez despre recuperarea după naștere. Mai multe persoane, printre care și Făt Frumos, mi-au arătat-o pe mama copilului lui Dani Otil. Situația mi-a permis să zâmbesc sardonic. Cu satisfacție diabolică o să compun un text despre această presiune dezgustătoare de pe capul femeilor care au născut recent.

Scopul unei femei care a adus un copil pe lume nu este să încapă în măsura zero.

Ne dorim. Toate femeile probabil își doresc. Unele reușesc. Altele nu reușesc. Unele nu-și bat capul. Cele mai multe rabdă și se consolează cu iubirea nouă care a născut în sufletul lor. E patetic, știu, dar asta se întâmplă. Iubești o mogâldeață de o oră, o zi, o săptămână monstruos și necondiționat. Eu aștept să termin cu alăptatul și să trec la îngrijirea corpului. În prezent îmbrac o pereche de blugi, iar când mă dezbrac, abdomenul e împărțit în patru. Mi s-au rupt mușchii.

Așa că m-am întrebat: De ce presiunea asta să arăt ca înainte? În primul rând cum să arăt, când nu mai sunt?! Pentru că nu mai sunt. Coapsele s-au mărit ușor. Bazinul după două nașteri nu suportă fizic pretențiile mele de femeie superficială. Sunt și o femeie superficială și nu mă simt deloc prost. Textele cu frumusețea interioară mă plictisesc. Frumusețea să împresoare interiorul și exteriorul. O frumusețe fără alta e handicapată.

Să rămână scris cu bold, presiunea pe femeile care au născut e greșită și scârboasă. Îngrijirea bebelușului și recuperarea sunt prioritare. Îl aștept pe Mosorescu să mă fotografieze în blugi. În partea superioară a corpului o să mă înfășor cu hârtie igienică de la de-em. Așa se pronunță corect, de-em. În felul acestă vă demonstrez cât este de calitativă hârtia. O folosesc de ani de zile la prețul corect. Desigur că este reclamă ce am făcut, dar afirmația nu se schimbă.

La nașterea naturală, în primele săptămâni semeni izbitor cu o cățea abia scăpată dintr-o luptă. Nu-ți lingi rănile, dar te tratezi cu creme, geluri și dușuri calde. Renunți la sunetele plângătoare, ascuțite și dese pe criterii raționale. Un bebeluș plânge lângă tine. Te muți la interior cu plângerile stridente. De aceea apare și depresia post-partum. Sau nu apare. Fiecare femeie are ritmul ei. Sau. Fiecare femeie are partenerul ei. Importanța lui are căutarea unui articol separat.

Nu mi-am revenit după naștere. O să vă arăt. O să dedic timp unei ședințe foto cu un trup împlinit și ondulat. Îmi doresc să slăbesc? Desigur. La fel îmi doresc să beau vin. Mi-aș pune două pahare pline și aș bea cu sete. Alăptez. Mai aștept. Mai am răbdare. Iar dacă nu o să-mi revin nici după, este pentru că îmi place să mănânc, iar mâncarea este cea mai la îndemână plăcere a omului. Mănânci și te simți bine. E un minim efort. Oricare altă plăcere presupune ceva mai mult efort. Plăcerea sexuală presupune efort fizic, efort nutrițional, efort psihic. Ne destrăbălăm nu facem liste pentru a doua zi. Altă poveste.

Povestea de azi s-a încheiat.