Să vorbim puțin, un articol pe blog este neîncăpător pentru acest subiect, despre prima palmă dată de un bărbat unei femei. În primul rând nu există decât o palmă. Se întâmplă prima palmă, apoi urmează celălalte ca în cântecelul cu elefantul care se leagănă.
De unde știu?! Vorbesc din experineță? Nu, nu vorbesc din experință. Dețin o cvasipalmă de la primul iubit cu care am transpirat cearșafuri. Când am rupt relația, a încercat să-mi corecteze comportamentul cu o palmă, dar m-am ferit. Am luat suficientă bătaie de la tata. Nici un bărbat nu va mai ridica mâna la mine. Îmi lipsește violența din cuplu, dar mamanu mi-a vorbit mereu despre. A trecut cu vederea multe lecții care țineau de rolul ei de mamă, dar nu pierdea un prilej să afirme răspicat că niciodată nu e vorba de o palmă sau de o jignire izolată. A ridicat mâna o dată, o va ridica și a doua oară. A jignit o dată, o să jignească și a doua oară. Recunosc, sunt cele mai prețiose și incontestabile lecții primite în viață.
Turui pe subiect deoarece am asistat ieri la spectacolul unui bărbat care a ridicat mâna la o femeie în stradă. Bărbatul era un țigan. Puțin îmi pasă de corectitudinea politică. Menționez că era țigan deoarece mi-a fost frică atunci când m-am oprit în loc și am țipat la el. Sunt gravidă, nici măcar nu pot să alerg. Cu gura uscată, cu vocea tremurândă, cu lacrimi în ochi, m-am oprit și am amenințat că sun la poliție. Mică și rotundă ca putina de varză, nu aș fi speriat nici un copil obraznic. El s-a uitat la mine. Ea s-a uitat la mine. El s-a îndepărtat. Ea m-a consolat. Mergeți, doamnă, mergeți! Și am mers. De când am deschis gura am fost conștientă de eșec. Martor mut nu o să rămân în nici o situație. Violență în stradă sau violență între cunoscuții mei, în prezența mea acest gest nu va trece neobservat. A apăra pe cel slab e datoria fiecăruia dintre noi. Învățătura dragilor mei părinți, nu ne privește ce se întâmplă în familia nimănui, e greșită, inumană și scârboasă. Ne privește pe toți violența. Iar femeile slabe de înger care consideră că o palmă nu înseamnă violență nu știu cum altfel să le spun că se înșală decât cu aceste simple cuvinte. Vă înșelați. A ridicat mâna, fugiți de rupeți pământul. Palmele în cuplu se acceptă când ambii parteneri, suciți la cap, evident, se pălmuiesc reciproc. Când bărbatul ridică mâna, iar a doua zi promite că nu se va mai întâmpla, avem de-a face cu un individ violent.
Că victima își iubește agresorul, că agresorul își iubește victima, las deoparte psihologia și literatura. Mă adresez femeilor în carne și oase. O palmă nu e niciodată o palmă. De ce suportați? Sunteți dependente financiar de bărbat? Sunteți atât de urâte, grase și plictisitoare că nu vă mai dorește nici un bărbat? Sunteți atât de concentrate pe ceea ce zice lumea? Sunteți curve dacă vă despărțiți? Primul meu iubit, cel care a încercat să-mi dea o palmă, m-a asigurat că o să devin o curvă. Vă spun că a avut dreptate. Vă spun că s-a înșelat. Pentru unii sunt o curvă. Pentru unii sunt o femeie de admirat.
Depinde exclusiv de fiecare dintre noi ce sistem de valori adoptăm, ce oameni acceptăm în jur. Mă înspăimântă groznic ignoranța, dar preacurvia mi-a smuls de fiecare dată zâmbete. Vedeți, o femeie inteligentă și educată nu ajunge curvă. Înțelege că seducția și satisfacția sexuală reprezintă o putere și le folosește în interesul ei. Interesul personal îngrijit duce la putere. O femeie la putere nu are timp de pierdut cu bărbați primitivi. Doar bărbații primitivi sau cu un asemenea comportament consideră că pot să jignească o femeie numind-o curvă. O femeie needucată și lipsită de inteligență nu ajunge curvă, dar crede că este. Crede pentru că așa i-a zis bărbatul. Nu are habar de seducție, de satisfacție sexuală. Ea reprezintă un obiect de care bărbatul se folosește.
În orice situație, femeie lovită de bărbat, femeie devenită obiect, cereți ajutor. Realitatea este alta. Voi doar priviți prin ochii agresorilor.
O să mă opresc. Dacă doriți, puteți adăugă orice pe subiect în comentarii.
Foto: Bogdan Mosorescu
