Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "imaginație"

MOR ÎN FIECARE ZI TREBĂLUIND

De 2 oct., 2026 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Femeia cu rochie neagră cu buline și pantofi roșii mi-a atras atenția. Stătea în colțul străzii și butona telefonul. Am trecut pe lângă ea în drumul meu spre Piața Iosefin. Am poftit nuci. Am plecat cu două plase de plastic pline cu legume și un ciolan. O să gătesc azi o fasole uscată. Am uitat de femeie sub povara celor două plase. Mi-am tras mânecile cardiganului de lână ca să nu-mi mai pătrundă  mânerele plaselor adânc în piele.

Pe malul Begăi m-am oprit pentru o pauză. Brațele amorțite au executat dificil o mișcare de altfel ușoară. Am așezat plasele pe bancă. Am luat loc lângă ele și am privit apa. Îmi tot repet în gând să privesc, să contemplu. Dacă voi credeți că priviți cu adevărat, atunci vă înșelați. Încercați să redați din memorie drumul înapoi spre casă: clădirile cu fațadele, copacii, magazinele, culoarea reclamelor.

Pe cerul senin de azi am urmărit zborul porumbeilor. Și m-am gândit cu tristețe și frică la descătușarea mea. Ce s-ar întâmpla dacă mi-aș asculta cu adevărat inima și mintea? Prizonieră cu jumătate de normă în maternitate, prizonieră cu jumătate de normă la gospodărirea casei, muncesc cu normă întreagă pentru alții.

Mă întristează munca din casă. Se hrănește de ani cu creativitatea mea. Mă întristează uneori și maternitatea. N-aș putea să plec de lângă copiii mei. Ar fi insuportabil pentru suflet. Aș muri. În locul morții subite din iubire și vinovăție, mor în fiecare zi trebăluind.

Mor un pic atunci când adun hainele de pe uscător. Le împachetez. Le sortez. Le pun la loc în dulapuri. Continui. Când șterg ușile albe. Când dau cu mopul. Când spăl sitele. Renasc în jurnal pe blog, în povești imaginare cu femei cu rochii negre cu buline și pantofi roșii, cu poeme scurte.

Femeia cu rochie neagră cu buline și pantofi roșii mi-a atras atenția. Stătea în colțul străzii și butona telefonul. Privirile ni s-au intersectat.

Ce să mai iau de la piață? M-am întrebat.

O altă femeie. Mi-am răspuns.

Îmi exersez imaginația în plimbările pe malul Begăi. De doi ani mă tot plimb și de câteva luni am început să mă împrietenesc cu cartierul.

Mă las pradă obișnuinței.

Foto: Flavius Neamciuc

S-a întâmplat ceva pe blog

De 18 feb., 2014 21 Colaborari, Trăiri afective ale mele , , , , 0

S-a întâmplat ceva pe blog. Din când în când, dar în niște momente atât de bine venite, găsesc un mail care se datorează activității de pe această platformă în care îmi șlefuiesc ființa din 2007.
Zilele trecute am descoperit un mail de la editura Univers care mi-a propus o colaborare.
De ce mi s-a propus această colaborare?
Mi s-a propus această colaborare deoarece am devenit un personaj, mi s-a răspuns. În urma cursurilor de filozofie, curs de filozofie pe care-l fac după Lumea Sofiei de Jostein Gaarder, carte tipărită la editura Univers, și a acelei dimineți altfel pe blog, editura, printr-un reprezentat, mi-a trimis niște cărți pentru mine și pentru cititorii mei.
Editura, cititorii cunosc faptul că eu împart cărți cu drag tuturor celor pasionați de literatură, de imaginație, de poveste, de sine, de a transcende.
Am acum în fața mea următoarele cărți: Frați pe jumătate de Lars Saabye Christensen, Accesorii pentru paradis de Marie-Jeanne Urech, Ținutul sălbatic de Monique Proulx și Istorii despre literatură și orbire de Julian Fuks.
De data aceasta cer însă ceva cititorilor mei. Ofer aceste cărți cu o condiție. Au 3 săptămâni la dispoziție, de la primirea cărții, să-mi scrie o impresie despre ceea ce au descoperit între file. Am nevoie doar de un comentariu și o adresă de livrare, iar după 3 săptămâni o unică impresie. Atât de simplu. Nu e nevoie să fie citită cartea în întregime, nu se așteaptă un rezumat, o critică, un eseu, doar o frază care să descrie starea cititorului.
Am încredere. Am încredere în iubitorii de carte, în cititorii mei, în senzațiile pe care doar cărțile sunt în stare să le provoace.
Și cărțile merg la…