Boris Indrikov
În sfârșit mă țin de cuvânt și reiau cursul de filozofie povestită. Ne aflăm la finalul lui. După cursul de azi, despre Marx, mai rămân de făcut două. Ar mai fi fost trei, dar am decis să sar peste Freud. Blogul mustește de învățăturile lui.
KARL MARX 1818-1883
Punctul de plecare a lui Marx a stat în filozofia lui Hegel, dar s-a distanțat de felul în care Hegel înțelege spiritul universal.
După Hegel, filozofia primește o orientare cu totul nouă. În locul marilor sisteme speculative apar filozofii ale existenței sau filozofii ale acțiunii.
Marx spunea că până atunci filozofii se mulțumiseră să interpreteze lumea în mod diferit, în loc s-o schimbe. Gândirea lui Marx are un scop practic și politic. El era filozof, istoric, sociolog și economist.
Despre Marx însuși se spune că a devenit marxist în jurul anului 1840, dar lui nu i-a plăcut termenul. Prietenul și colegul lui, Friedrich Engels (1820-1895) a contribui la ceea ce atunci s-a numit marxism. În secolul următor, Lenin, Stalin Mao și mulți alții au contribuit la dezvoltarea marxismului sau a marxism-leninismului.
Marx era de părere că în primul rând condițiile materiale ale unei societăți determină modul de gândire. Aceste relații materiale sunt determinante și pentru dezvoltarea istorică.
Hegel explicase că dezvoltarea istorică se naște din tensiunea contrariilor care dispare printr-o schimbare bruscă. Forța care face istoria să meargă înainte o numim spiritul universal sau rațiunea universală.
Marx voia să dovedească că schimbările condițiilor materiale de viață sunt decisive pentru istorie. Nu premisele spirituale într-o societate duc la schimbările materiale, ci relațiile materiale le determină și pe cele spirituale.
Forțele economice dintr-o societate sunt cele care produc schimbările în toate celelalte domenii și împing înainte istoria.
Pe vechii filozofi nu-i interesa în mod deosebit dacă cunoștințele duceau la îmbunătățiri practice de vreun fel sau altul.
Raporturile de ordin material, economic și social dintr-o societate erau baza societății după Marx. Felul în care se gândește într-o societate și instituțiile ei politice, legile și nu în ultimul rând religia, morala, arta, filozofie și știința, Marx le numea suprastructura societății.
Între bază și suprastructură există interrelații reciproce sau dialectice, materialism dialectic.
În baza societății deosebim trei planuri.
Jos: condițiile naturale de producție (relațiile date de la natură sau resursele naturale).
Mijloc: forțele de producție ale unei societăți (unelte, ustensile).
Sus: relațiile de producție ale societății (cine stăpânește mijloacele de producție. Organizarea muncii, adică împărțirea lucrului și raportul cu proprietarul).
Potrivit lui Marx, modul de producție într-o societate determină ce relații politice și ideologice vom găsi în ea. Nu credea într-un drept natural valabil pentru toate epocile.
Întreaga istorie, spunea el, e istoria luptei de clasă.
Istoria se ocupă în primul rând de acela care stăpânește mijloacele de producție.
În fazele istoriei a existat, după Marx, o contradicție între clasele sociale dominante: în societatea sclavagistă, cetățenii liberi și sclavii, în societatea feudală, seniorii și iobagii, iar mai târziu dintre nobili și burghezi.
Marx vedea contradicția dintre capitaliști și proletari, între cai care posedă mijloacele de producție și cei care nu posedă. Clasa stăpânitoare nu cedează de bună voie puterea, o schimbare se poate produce prin revoluție.
Marx era preocupat de trecerea de la societatea capitalistă la una comunistă.
Avea opinii cu privire la munca omenească. S-a interesat ce se întâmplă cu oamenii când muncesc; o relație reciprocă sau relație dialectică între om și natură. Când omul prelucrează natura, atunci și omul este la rândul lui prelucrat.
Felul în care muncim ne influențează conștiința. Munca este ceva pozitiv, ceva care ține de natura condiției de a fi a omului. De aici pornește critica distructivă a lui Marx la adresa modului de producție capitalist.
În sistemul capitalist, muncitorul lucrează pentru altul. Munca devine ceva în afara lui însuși, nu-i aparține muncitorului. Muncitorul devine un străin față de propria muncă și față de el însuși. Își pierde demnitatea. Marx folosește un termen hegelian: ALIENARE.
În societatea capitalistă, munca e organizată în așa fel încât un muncitor face în realitate o muncă de sclav pentru o altă clasă socială.
În 1848, Marx a publicat împreună cu Engels un manifest comunist. Prima propoziție din acest manifest: O stafie bântuie prin Europa – stafia comunismului.
Finalul: Proletarii nu au nimic de pierdut decât lanțurile. Ei au de câștigat o lume. Proletari din toate țările, uniți-vă!
Marx vorbește de exploatare.
Muncitorul produce marfă, iar marfa are o valoare de schimb, de vânzare.
Dacă scazi salariul muncitorului și alte costuri de producție din vânzare, rămâne o sumă. Marx o numește plus valoare sau profit.
Un capitalist își însușește o valoare pe care a creat-o muncitorul.
Astfel ajungem la dictatura proletariatului; proletariatul va reprima prin forță burghezia. După aceea, dictatura proletariatului va fi înlocuită de o societate fără clase, adică de comunism, o societate în care mijloacele de producție aparțin tuturor – deci poporului însuși.
Munca va aparține poporului și alienarea va înceta.
Marxismul a dus la mari schimbări. Socialismul a înlăturat o societate inumană.
După Marx, mișcarea socialistă s-a scindat: în social-democrația și leninismul.
Social-democrația voia să adopte o evoluție treptată și pașnică spre socialism. A devenit dominantă în Europa Occidentală.
Leninismul credea mai departe că numai revoluția poate combate societatea de clasă și a devenit important pentru Europa Răsăriteană, Asia și Africa.
Notă: cursul este făcut după Lumea Sofiei de Jostein Gaarder.
O să revin cu Darwin.
Am anunțat Cititori pe biciclete. A avut loc Cititori pe biciclete. Am citit din manuscris. Public și aici un fragment. Observațiile sunt bine venite.
La sesiunea de autografe, când aștepta la coadă, începuse să-și stăpânească emoțiile.
A fixat-o Matei Ghita. Era conștientă de impresia pe care o făcea sau lăsa numele ei.
Scriitorul Matei Ghita, un bărbat tânăr la 35 de ani, zâmbi. Închise cartea, își trecu mâna prin păr și se lăsă pe spătarul scaunului. Apuca pixul cu ambele mâini. Se juca cu el rotindu-l de capete. Îl lăsă pe masă și lovi ușor coperta.
Bluma se uită peste umăr stânjenită. O duduie cu părul creț, prins cu multe agrafe într-un coc, asculta dialogul dintre ea și Matei Ghita. Îi zâmbi. Nu primi răspuns. Se întoarse. Cu mâna dreaptă se prinse de masă.
Duduia din spate începuse să se agite. Bluma se mai întoarse și îi ceru scuze. Simțind penibilitatea situației, se aplecă și mai mult spre fața scriitorului.
Luă cartea. Urechile i se înfundară pentru a doua oară în ultima oră. Îi zâmbi iarăși duduii din spate și se îndepărtă. Își recuperă umbrela de la intrare. Tresări la zgomotul declanșat de reprezentarea unei tălăngi atârnate de broasca ușii. Revăzu cutia de nasturi a mamei ei. Ieși afară în ploaie și respiră lacomă prima gură de aer. Se lipi de zid și închise ochii. Inspira cu poftă. Reținea cât putea aerul în plămâni. Tot ce se întâmplase, schimbul de replici o nemulțumea. La ea în cap se derulase altfel. În primul rând el reacționa altfel. Scenariul nu se potrivise cu faptele. Matei Ghita se amuzase. Recunoștea imediat atitudinea binevoitoare a celui care dorește să se sustragă.
Ce penibil!
Cum își înghiți vorbele, Bluma își înăbuși și sentimentele. Încerca disperată să revină la o funcționare normală comportamental. Nu o interesa interiorul, ci exteriorul. Ce prezintă, cum se prezintă și cum o să se exprime mai departe.
În stânga ei, Matei Ghita. Întinse mâna. O retrase, se șterse de blugi și o întise la loc.
Bărbatul avea ochii închiși. Își legăna ușor capul și fredona o melodie.
Visul meu este să ajung faimoasă, o scriitoare faimoasă. Ca Simone de Beauvoir. Cu tine ca iubit șansele meu cresc considerabil. Tu mă poți învăța într-un an de zile cum să scriu. Nu am experiență de viață. O relație cu tine mă ajută să cresc și ca femeie. Tu ai 35 de ani. Sunt activă sexual, la 17 ani am avut primul contact sexual. Nici o relație, nu am prezentat pe nimeni acasă. M-aș bucura să mă accepți ca iubită pentru un an de zile, să te îndrăgostești de mine, să mă îndrăgostesc de tine, și să scriu despre asta. Fiecare pas. Începând cu această conversație. Un experiment. Tu la rândul tău poți scrie despre nebuna din fața ta, dar să nu-mi furi ideea. Un fel de Mircea Eliade și Maitreyi. Gata.
Atrag atenția: o să urmeze un text al cărui subiect are un nivel crescut de sensibilitate. În societatea actuală numărăm puține asemenea subiecte, dar simpla lor apariție într-un discurs provoacă felurite reacții. Amintesc avortul și eutanasierea.
Pe blog mi-am făcut cunoscută judecata. Individul, în cazul avortului, femeia, să decidă asupra propriului corp. Eutanasierea, la animale sau oameni, să constituie o opțiune în funcție de împrejurări, factori, situații.
Cum în ultimul timp mi-am propus să renunț la critică, iar acum intenția mea e străină de a provoca pe cineva sau ceva, o să mă folosesc, cu iscusință, de cuvinte și alcătuiri de cuvinte confortabile pentru indivizi.
Subliniez: PLANIFICARE FAMILIALĂ.
Accidental am văzut la televizor un reportaj despre o mamă care creștea singură 5 copii. Cel mare s-a lăsat de școală și o ajută în gospodărie. Am reținut că două fetițe, cele mici, merg la școală, dar mama nu are banii necesari achiziționării de rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte. Un alt caz social mediatizat.
Îmi vine greu să vă recunosc asta, dar nu mi-a părut rău. Mi-am simțit ochii reci, inima indiferentă. O mamă singură cu 5 copii nu m-a tulburat. Există sărăcie în lume.
Ceea ce mă enervează până la pierderea lucidității este ignoranța și proasta organizare a sistemului educativ. Recitiți: PLANIFICARE FAMILIALĂ.
O să-l aduc din nou pe Freud în discuție. Am citit în una din cărțile lui, nu știu exact care, că în intervalul 5-11 ani, ființa umana, singura din toate speciile, suportă o întrerupere a sexualității. După 11 ani, numărul nu reprezintă o lege, poate varia, sexualitatea revine cu tot ce presupune.
Nu o să vorbim despre sexualitate. Ar fi necesar să se vorbească despre ea în școli. Aici vreau să ajung. Reproducerea, sexul constituie, pentru mulți din locuitorii planetei, ceva necunoscut. Reproducerea ca fenomen, sexul ca activitate a unei stări afective, rămân subiecte tabu prin implicarea factorului moral.
Factorul moral creează conflicte. Fără sentimentul de rușine, fără sentimentul de vinovăție omul și-ar gestiona mai bine viața sexuală.
PLANIFICAREA FAMILIALĂ ar putea să reducă numărul cazurilor sociale. Oamenii trebuie să coopereze cu ei înșisi pentru decența vieții. Cu aproximativ 25 de lei pe lună, o mamă poate să aibă numărul de copii pe care ar fi capabilă să-i întrețină.
Să scoatem păcatul din activitatea sexuală. Aici poți să greșești de la cele mai ușoare forme la cele mai grave, de la infecții tratabile, la întreruperi de sarcină, la pierderea propriei vieți. Dar păcat nu există.
PLANIFICARE FAMILIALĂ.
Nu fac recomandări, nu dau sfaturi, nici măcar nu provoc.
Subliniez.
Omenirea a descoperit de mult, prin fizicienii ei, că nu suntem centrul universului. Din margine, să cooperăm cu trupurile noastre. Avem echipament, avem creier. E tot ce ne trebuie.
PLANIFICARE FAMILIALĂ.
Am iubit școala. Instituția zic. Clădirile, prin mirosul pe care îl răspândesc și azi, mă umplu de neliniște. Pe alocuri, am urât școala. Să fragmentăm: fiecare zi de luni, orele de matematică, profesorii nesuferiți, umilințele. Totul la negativ.
Am iubit și am urât școala. În prezent mă raportez la fel, dar o să vă notez cel mai util sfat sau cel mai pertinent îndemn primit la școală.
Folosiți dicționarul! Mergeți să căutați în dicționar! Lucrați cu dicționarul!
Dicționar. Ce cuvânt! Ce inspirație!
Am acceptat sfatul. Întotdeauna consult dicționarul. Pentru campania #poartaocarte am făcut o listă. Am luat dicționarul pe genunchi, l-am deschis, am răsfoit până la litera P. M-am aplecat puțin asupra verbului a purta. Am scos:
1. a lua
2. a duce dintr-o parte în alta
3. a-și duce sarcina
4. a umbla
5. a mișca, a face să se miște
6. a avea
7. a moșteni
8. a ține asupra sa
9. a pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte
10. a purta grija cuiva
11. a deține un titlu
12. a întreține, a susține
13. a avea imprimat un semn distinctiv
14. a se manifesta
14 înțelesuri. Cu fiecare putem să ne jucăm. Poate o s-o facem dacă cineva își exprimă dorința. Eu mă opresc asupra numărului 9, a pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte.
Scopul campaniei #poartaocarte: a pune pe sine un obiect. Îmbrăcămintea este o reprezentare așa cum o știm noi, rochii, pantaloni, fuste, bluze, și de ce nu, o carte?!
Îndemn: poartă o carte!
Unde poți purta util o carte?
Pune-o pe sine. Cartea.
Pune-o! Poart-o!
Foto: Flavius Neamciuc
Câte posturi pentru o figură.


Flavius Neamciuc
Zilele trecute am postat despre evenimentul Cititori pe biciclete. La enumerarea activităților, pe la mijlocul lor, a apărut numele meu.
Duminică, după pedalare, o să citesc din manuscris. Un vis de o zi stă între un răsărit și un apus al soarelui. Ziua mea a trecut. Visul meu s-a încheiat. Am rămas să merg mai departe.
Am ajuns mai departe cu câteva pagini. Am o idee. Nu am un plan. Am un caracter pe care vreau să-l construiesc cu acuratețe: mama. Îi port o deosebită grijă acestui personaj. Îmi doresc enorm să fiu capabilă de o asemenea muncă. O să am răbdare, o însușire nefirească la mine.
Duminică o să apar și în memoria celor prezenți cu un fragment din viitoarea carte. O carte fără titlu. O carte cu o idee și un personaj puternic, impresionant, apreciabil, cu o sensibilitate deosebită.
Îmi rămâne să-l construiesc.
Mama.
Duminică după pedalare.
Încep să devin din ce în ce mai obraznică. Tac cu intenția de a sfida. Intenția, nu mi-e străină, nu o ocolesc.
O să vă arăt imediat un exercițiu de cum fac.
Există în jur oameni, în jurul meu, să lucrăm personal, care tot ceea ce vorbesc este categoric. Parcă nu au auzit de perspective, parte sau unghi. Când mai adaugă, în loc de punct, ascultă-mă pe mine, mă cuceresc pe loc.
Și tot în jurul meu există persoane care îmi cunosc convingerile sau părerile. Datorită unora, păstrez nota pozitivă, ajung uneori să-mi susțin aceste păreri. Mă simt atunci ca Spartacus sau oricare alt sclav care era aruncat în arenă să lupte.
Aruncată în luptă, în ultimul timp tac și rânjesc. Articulez ceva apăsat, iar apoi mă retrag. Vă povestesc un episod. Redau.
Cineva apropiat mie: Dunia l-a citit pe Freud. E cu Freud.
Altcineva apropiat de cineva: Freud e expirat.
Eu: Freud nu mai este actual aș zice. De facto, Freud a pus bazele psihanalizei. Apoi refuz să mai vorbesc. Resping orice provocare. Schimb subiectul cu aprecieri despre vreme sau plăceri culinare. Îmi place carnea.
Consumul de carne e expirat. Omul actual ține pasul cu gastronomia și e vegetarian sau vegan.
De facto: genele sunt egoiste. Rămân la consumul de carne.
Aici sunt eu. Sunteți liberi să vă alegeți orice reprezentare a mea. După ce ați fixat-o, să o dați la o parte. Azi nu va fi vorba despre mine.
Am realizat chiar în timp ce scriam că nu va fi vorba despre mine faptul că o să fie puțin vorba și despre mine.
Dar nu suntem acolo încă.
O să ajungem pedalând.
O să notez pe blog despre evenimentul Cititori pe bicicletă. Ce urmează o să scriu pentru mine, pentru a organiza haosul minții mele.
Cititori pe bicicletă este un eveniment organizat de Fundația Bega în cadrul Verde pentru biciclete.
Avem o fundație, o mișcare pentru pedalare, Verde pentru biciclete, un eveniment, Cititori pe biciclete.
Repet: fundație, proiect, eveniment. Ordine oarecum.
Ținta mea este evenimentul din 6 septembrie 2015. Sunt așteptați și provocați iubitorii de biciclete și de cărți. Numărăm două categorii: bicicliști și cititori. Nu se încadrează în aceeași clasă de obiecte, dar nici nu se exclud. Aș formula altfel, aș renunța la negație.
Bicicliștii și cititorii se manifestă separat, dar se pot conține. Manifestare și conținere, două acțiuni propuse de Cititori pe bicicletă prin oferirea unui cadru plăcut și stimulant și a unor exemple de bună practică, cel puțin așa scrie în comunicatul de presă. Glumesc, și eu sunt perfect de acord.
După pedalare, începând cu ora 10, pe platforma Timco, poposire în Parcul Botanic.
Activități în parc:
– Lecturi urbane cu sprijinul Bibliotecii Județene Timiș care va pune la dispoziție cărți pentru bicicliști.
– Ediția din luna septembrie a grupului Schimb de cărți Timișoara.
– Dezbateri și concursuri, recomandări de carte.
– Info-point al Asociației Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021.
– Donații de cărți de către participanții la eveniment.
– O primă lecturare de manuscris.
Am ajuns. E vorba despre mine. Eu o să citesc din manuscris. În comunicat mai apare și campania #poartaocarte alături de numele meu. Trec peste. Nu-mi place fanfaronada, dar ascult cu plăcere și bucurie orice apreciere superlativă. Nu vreau să opresc pe nimeni. Nu glumesc. Spun adevărul.
– Tombole cu premii care constau în cărți/accesorii pentru citit oferite de către Librăria Cărturești, voucher pentru recondiționarea bicicletei în cadrul Atelierului Bicicle TeMe oferit de către Fundația Bega, vouchere care constau în abonamente full-fitness de o lună oferite de către SmartFitStudio, căni oferite de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021.
Același eveniment se va desfășura și la Lugoj organizat de Lugojul Pedalează.
Sfârșit. Pun punct și un post-scriptum.
Foto: Flavius Neamciuc.
Model: Paula Dunia Aldescu.
E puțin vorba și despre mine.
