Bernard Charoy
About: Dunia
Recent Posts by Dunia
Care cuib? Păcăleala lui Ken Kesey
V-ați întrebat vreodată de ce Zbor deasupra unui cuib de cuci? Eu niciodată până în această dimineață. Citeam ieri despre comportamentul cucilor.
Femelele de cuc depun un ou în mai multe cuiburi „adoptive”. Puii de cuc sunt crescuți de părinți adoptivi. (Richard Dawkins, Gena egoistă, p.235)
Ce a intenționat Ken Kesey să sugereze cu titlul? Iar mă simt năpădită de nimic, neființă și haos.
Mai departe despre comportamentul cucilor. Puiul de cuc aruncă din cuib celelalte ouă. Același Dawkins, aceeași carte, pagina 237: Se vâră sub un ou, potrivindu-l într-o scobitură din spatele său. Apoi, ținând oul în echilibru între aripile sale, se târăște încet spre marginea cuibului, până ce reușește îndeajuns ca să răstoarne afară din cuib oul, care cade pe pământ.
Mă simt bine în pielea mea de om, în această reprezentare. Dețin voință, am putere de sublimare. Și cel mai important, pot să mă tânguiesc nestingherită.
Rămân derutată: care cuib de cuci? Ken Kesey ne-a păcălit sau pe mine m-a păcălit.
* Imaginea aparține Redacției Maramureș
O dimineață albastră în St Kitts&Nevis
Am trecut pe un domeniu nou: dunia.ro
Dispun de o adresă pe gmail: pauladunia21@gmail.com
Am acces la google analytics.
Cu google analytics, pe lângă funcția pe care o are, traficul de pe blog, ajung în locuri necunoscute sau în locuri în care visez să ajung în viața asta.
Zilnic, văd pe tabelul cu audiența Japonia. Prima dată mi-am zis că este o simplă coincidență. Cine să mă citească din Japonia? Dar în fiecare zi găsesc pe tabel Japonia. Ieri mi-am luat câteva minute să fac cercetare. Am căutat orașul. Am descoperit două: Chiyoda și Chuo.
Din curiozitate, dar mai ales cu starea sufletească a celui care tânjește, înaintez aici o rugăminte: dragii mei români care mă citiți din aceste orașe, puteți intra cu mine în dialog? Am lăsat adresa de mail mai sus.
Ce colorat e la voi acolo!
Iar azi dimineață, un rătăcit, aici sigur este vorba despre un pierdut internautic, mă determină să silabisesc St Kitts&Nevis. Domnul Popescu! Domnul Popescu mi-a fost profesor de geografie. Mi-a fost profesor și m-a învățat geografie, profesori am mai avut.
St Kitts&Nevis mi-a scăpat însă, complet necunoscut. Dar ce imagini bogate în culoare.
O dimineață plastică, vie, expresivă, albastră.
Cu drag, pentru cocalar, fii cool, poartă o carte
Mamanul meu, de foarte multe ori, își apreciază mâncarea pe care a gătit-o. Pe același model, alt nivel, azi o să-mi apreciez articolul de ieri.
Mi-a plăcut nespus de mult. Nespus, dar spun: fii cool, poartă o carte în geantă, în mână, în minte!
Încântată peste măsură de acțiune – poartă o carte! – mi-am permis să visez asociativ. Mi-am luat mai multe imagini, un tricou, o carte, o casă de modă.
Ce tricou, ce carte, ce casă de modă?
Un Tricou Inteligent marca Dunia. O să mai povestim despre asta. O carte; poezie, roman, nuvelă, psihologie. Casa de modă Dolce and Gabbana.
Sunt mică. Sunt mică prin comparație, prin efectuarea unui raport între casa de modă italiană și marca Dunia. Alăturarea provoacă râset. Am anunțat însă visul asociativ. Am puterea de a-mi îndeplini o dorință prin imaginație ca mijloc. Deja sunt de neoprit. Mijlocul cu care lucrez este inepuizabil și inconsecvent.
O să trec la confesiune. Am o slăbiciune pentru pantofii și gențile de la Dolce and Gabbana. Cu inițiativa de ieri –poartă o carte! – jucându-mă cu imagini și imposibile realizări, mi-am zis că un aliat ca Dolce mi-ar permite accesul la o anumită categorie de oameni. Am notat ieri și despre categorii.
Cu designerii italieni aș ajunge la clasa socială dominantă, grupul social care se bucură de privilegii datorită bogăției, la actori, la sportivi, la cocalari.
Pauză pentru amuzament.
Cocalarii, acei șmecherași de cartier, reprezintă grupul meu țintă. Vreau, îmi doresc nespus să am accesul la mintea lor. Să-i provoc să o folosească manierat, fin, stilat. Un șmecheraș cu o carte în mână într-o cafenea, în mall, la piscină sau ștrand, la barul unui hotel m-ar umple de satisfacție.
M-ar umple de satisfacție.
M-ar umple de satisfacție.
Nu s-a blocat tastatura, dar simt deja în mine acest sentiment. E copleșitor. La ei pot ajunge prin Dolce and Gabbana. Cocalarii au nevoie de admirație fără discernământ, iar eu cunosc asta. Dolce and Gabbana are o asemenea admirație din partea șmecherașilor.
Un proiect între casa italiană și Dunia, inițiativa de ieri – poartă o carte în geantă, în mână, în minte! – ar purta cartea în stilul de viață al șmecherilor.
Să plece îndemnul de la Dunia, prin Dolce and Gabbana, mi-e limpede reușita.
La asta am visat ieri.
Azi am povestit.
Cu drag, pentru cocalari.
Fii cool, poartă o carte!
Dunia, ce vrei să faci cu blogul tău?
Am fost întrebată săptămâna trecută. Am fost întrebată și în lunile trecute, ba chiar și anul trecut.
De fiecare dată am ridicat din umeri. Prima reacție.
Suportând influențele unor personalități și persoane din viața mea, devenind atentă la nevoile indivizilor și ascultând mai mult în ultimul an, mi-e clar acum ce anume doresc. Am obiective și am un scop.
Exclamativ: Să fac din carte un accesoriu fashion!
Am ascultat și am observat. Există o știință, taxonomia, știința legilor de clasificare. O să încerc o clasificare:
Unele persoane se rușinează să fie văzute cu o carte în mână sau citind.
Unele persoane pretind că citesc din nevoia de a fi cool. A fi cool să se înțeleagă prin extraordinar, maniera reținută și interiorizată de interpretare în jazz-ul modern e doar pentru connoisseurs.
Stop. Recitiți.
Maniera reținută și interiorizată de interpretare în jazz-ul modern e doar pentru connoisseurs. Acesta este exemplul clasic de atitudine disprețuitoare, de prezentare în lume ca fiind cel mai grozav.
Recunosc și eu: desconsider mult asemenea atitudine. Mi-am propus să nu mai critic, să stau departe de critică. Nu reușesc întotdeauna, dar mă străduiesc.
Revin la clasificare.
1.
2.
3. Unele persoane citesc pentru a-și schimba caracterul, pentru a deveni cea mai bună versiune a lor. Eu numesc această versiune: Dumnezeul din mine, căci eu sunt DumnezEu.
Cu această clasificare, mi-am propus să muncesc cât mă ține mintea, e limitată din păcate, la a face din carte un accesoriu fashion. Nu cunosc neapărat mijloacele prin care o să ajung la scop, dar intenționez să mă folosesc de tot ceea ce dispun: un vocabular bogat, lecturi multe, un chip drăguț, șarmul personalității, senzualitatea inteligenței, sfaturile și sugestiile unei foarte dragi femei care mă sprijină în această idee nouă sau veche a unei aventuri donquijotești.
Despre obiective nu o să notez acum, o s-o fac gradual sau nu o s-o fac. Acțiunea aceasta depinde de interacțiunea sau lipsa de interacțiune cu cititorii. Aici am lansat doar un anunț.
Cartea – cel mai scump și neprețuit accesoriu al omului.
Fii cool, poartă o carte în geantă, în mână, în minte.
Doar poart-o!
Cartea.
Poart-o!
Culoare, Ben Agbee
Ben Agbee
Habanera, numele unui dans popular de origine cubaneză
Momentul muzical face parte din opera Carmen compusă de Georges Bizet.
Georges Bizet a fost un compozitor francez celebru mai ales datorită acestei opere.
M-am bucurat să ascult acest fragment sâmbătă seară la un eveniment monden, 2 Years of Adrian Mureșan. Interpretat de 4 fete la violoncel și vioare, îmi pare nespus de rău că nu le cunosc numele pentru a-l nota, mi-am încordat auzul să identific compozitorul.
M-am înșelat. Am crezut că ascult Tango de Sabin Pautza. M-am ridicat și am întrebat.
– Domnișoară, mă scuzați, ați cântat Pautza?
– Nu, am cântat Carmen, Habanera. Dar ce ciudat, de unde știți?!
– Merg la Filarmonică.
Trist. Câtă lumea funcționează după stereotipii! Participarea la un eveniment fashion mi-a anulat, în fața domnișoarei, cunoașterea unor asemenea opere. M-am așezat cuminte pe locul meu. Am ascultat și am aplaudat. Încântată și ușor întristată. Orice au mai cântat după Habanera a rămas neidentificat. Nu m-am mai străduit.
Cutume, nu iubire
Din martie, de la lansarea cărții Un vis de o zi la București, am primit multe mesaje în privat. Petra, personajul feminin, a cucerit multe persoane, bărbați și femei deopotrivă. Mulți, deși nu mi-au mărturisit, au căutat elementele autobiografice.
Cât din mine este Petra?
Nu o să răspund acum la întrebare. O s-o păstrez pentru final.
Sau nu.
O să scriu în continuare despre niște consecințe. În urma acestei cărți, am devenit un fel de femeie care deține niște tehnici de păstrare a bărbatului în relație. Am auzit de foarte multe ori: cum faci tu, dar cum faci tu?!
Pornesc cu un postulat.
Nimeni nu stă într-o relație dacă nu vrea. Celălalt nu dispune de nici o forță asupra celuilat.
Acest postulat rămâne valabil dacă vorbim despre iubire, despre sentimentul trăit de fiecare îndrăgostit, slăvit de poeți, plasticizat de romancieri, visat în egală măsură de bărbați și femei.
Dacă ne deplasăm în afara acestui sentiment, dăm iubirea la o parte, postulatul nu mai este valabil. Există forțe de care dispune celălalt asupra celui care vrea să plece din relație.
Femeile, de exemplu, nasc un copil sau se folosesc de cel pe care-l au pentru a ține bărbatul. Unele, nu generalizăm.
Ma limitez la acest exemplu. Îmi place să vorbesc din categoria mea de gen. Mă irită că Balzac s-a remarcat cu Femeia la 30 de ani. Din experiența mea, din cultura mea, Balzac nu a avut habar ce scrie și un ochi subtil observă și misoginismul în rândurile lui.
Așadar, pot transmite și lăsa scris aici, din experiența mea de viață: există forțe prin care poți să te impui celuilalt. Toate au funcții coercitive. Rămâi în relație, dar rămâi constrâns. Aceasta este iubire? În situația în care un cuplu ajunge la despărțire sau discută despre, unul dorește de obicei să plece, nu ambii în același timp, mai este oare vorba despre iubire?
Nu.
Putem să vorbim despre obișnuințe, confort, rutină, situație financiară, orgoliu, simțul proprietății. Cutume, nu iubire.
De fapt, oamenii se rușinează de acest sentiment, de iubire. Îl caută, declară că îl caută, apoi se poartă ca fiind atinși de o boală. Oamenii serioși și decenți nu-și permit sentimente de afecțiune. Aici avem de-a face tot cu o forță, dar cu altă funcție.
A-ți arăta afecțiunea semnifică, din nou, pentru unii, nu generalizăm, o cedare a puterii. Ce putere, care putere? Puterea asupra celuilalt, preponderența. O să mă folosesc de cel mai banal exemplu, comportamentul bărbatului înainte și după așternut cu o femeie. Bunăvoința, disponibilitate, gesturile afectuoase, șarmul dinaintea sexului.
Sexul înca scade valoarea femeii. Programați istoric în războiul nevoilor fiziologice, femeile întâlnesc mulți primitivi. Putința de sublimare, formulă preluată de la Freud pe care-l admir și îi sunt recunoscătoare, ajunge să fie rar întâlnită sau descoperită.
Educația pe roz și bleu strică conviețuirea în doi.
Cât din mine este Petra?
Nu o să răspund. Dacă cineva mai dorește sau îndrăznește, ascult păreri personale.
Gott ist tot
Bate vântul. Maria mărește pasul spre Universitate. I-ar plăcea să ajungă puțin mai devreme pentru posibilitatea de a prinde un loc în sală. Conferințele durează, iar la Gabriel Liiceanu vine puhoi de lume.
Într-adevăr Aula forfotea. Pe lângă mulțime, ceva plutea în aer, reputația scriitorului. Fiecare persoană prezentă ținea spatele mai drept, vorbea mai afectat.
Cel puțin asta simțea Maria.
Maria, tânără studentă, proaspătă autodidactă. Nemulțumită de educația primită în instituții, de programa dezordonată, s-a hotărât și pentru autoeducație.
A citit pentru această conferință o carte a lui Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș. S-a îndrăgostit de Constantin Noica. Cum să aplice învățăturile lui în viața ei de studentă?!
– Maria?!
O voce atât de familiară, o voce cu sunete articulate atât de dragi. Gott ist tot! Nietzsche, Schopenhauer, Eugen Simion.
– Domnule diriginte! Mă bucur să vă reîntâlnesc.
Maria s-a întors puțin în scaun. Și-a ridicat brațul pe spătarul scaunului, a zâmbit în timp ce se colora la chip. Vascularizarea puternică o necajea mult, dar nu și de data aceasta.
De data aceasta s-a simțit confortabil cu toată fâstâceala pe care o detesta în orice altă împrejurare. În fața ei, fostul diriginte de liceu, profesorul căruia îi datorează alegerea facultății.
Un bărbat trecut de 65 de ani îmbrăcat într-un costum cafeniu și-a așezat pălăria, cafenie și ea, pe scaunul liber. Maria i-a urmărit gestul cu aceeași admirație ca în liceu când își descoperea capul și așeza pălăria pe catedră lângă servietă. Apuca într-un fel pălăria cu degetul arătător ridicat. Paloarea, aspectul pielii și al întregii mâini îi provocau reverii. Acum mintea îi reda: Gott ist tot! Revedea tabla, creta, scrisul ușor lăbărțat, dar lizibil. Schopenhauer umplea jumătate de tablă.
– Te-ai obișnuit la facultate, Maria? L-ai întâlnit pe domnul profesor Metea? Mai ții minte de câte ori v-am vorbit despre dumnealui?
– Domnul Metea nu predă studenților de anul I, o să-l întâlnesc în anul II sau III, nu știu exact. Dumneavoastră sunteți în vizită la Timișoara?
– Maria, m-am mutat la Timișoara. Știi, m-am despărțit de soție, chiar nu mai era posibilă conviețuirea în doi. Am iertat-o de atâtea ori.
Maria s-a lipit cu spatele de spătar. Foarte ușor s-a scurs pe scaun. Dar Nietzsche, Schopenhauer? Preocupările filozofice și intelectuale?
– Am reușit o perioadă, a venit la mine aici, dar după câteva săptămâni nu am mai recunoscut-o. Bănuiesc că fosta mea soacră a întors-o împotriva mea.
Gott ist tot! Domnul diriginte este și el om.
Maria s-ar fi lipsit de o asemenea descoperire.
Concurs de manuscrise la Editura Univers
Literatura română contemporană poate sta oare alături de celelalte cărţi publicate până acum în traducere la Editura Univers în cei aproape cincizeci de ani de existenţă, alături de autori ca Márquez, Faulkner, Vian? Intenţionăm să aflăm!
Autorii români care şi-ar dori să-şi vadă cărţile publicate la Univers sunt rugaţi să ne trimită manuscrisele lor, exclusiv în formă electronică, în documente scrise cu diacritice, la adresa: concurs@edituraunivers.ro, până la data de 15 septembrie 2015. Cele mai bune dintre manuscrisele primite vor avea o şansă să intre în planul nostru editorial. Vom anunţa pe 15 octombrie 2015 cărţile selectate.
Pot participa cărţi care fac parte din următoarele categorii:
– Roman
– Proză scurtă
– Literatură pentru copii
De asemenea, atenţie, ilustratori!
– Carte de colorat pentru adulţi.
Pot participa autori din toată ţara, indiferent de vârstă şi CV.
