by Dunia

About: Dunia

Recent Posts by Dunia

Vamă 4

De 12 iun., 2015 0 Trăiri afective ale mele 1

4Am terminat paharul de Sprite fără să știu că ar fi trebuit să aibă gust de pisică. Urma să aflu în curând.

Corectez. Firește că nu ar fi trebuit să aibă gust de pisică. Aroma dă unui produs un gust plăcut. Asta cunoșteam, asta așteptam.

Înșelată la gust, am început să cercetez paharul. L-am ridicat unde era lumina mai puternică. Lucea, fără stropi de apă uscată sau detergent.

L-am mirosit. Ce fler! Emanația neplăcută m-a izbit. Am început să caut pisica. Aici se impunea existența unei pisici. O pisică care a ajuns în paharul meu.

Cum? Cum a ajuns în paharul meu?

Am cercetat în jur. Cu ochii mijiți, căutam să descopăr ce s-a întâmplat. Mi-a atras atenția Mara, fetița prietenei mele. La un metru de ea se aflau multe jucării răsturnate cărora nu le acorda nici o atenție. Totuși se ocupa intensiv cu ceva. Nu reușeam să văd, stătea cu spatele la mine.

M-am ridicat. Am pășit încet până lângă ea. M-am pus în genunchi și am întrebat-o ce face.

– O ajut pe mama, spăl paharele în locul ei. I-am promis că o ajut la bucătărie.

Am zâmbit. Gustul de pisică persistent m-a determinat să mă șterg pe gât.

Mara spăla paharele în recipientul cu nisip al pisicii.

Prietenii mei și-au luat pisică.

 

 

Vamă 3

De 10 iun., 2015 3 Trăiri afective ale mele 5

11324129_878585165541655_223163589_nDe două zile aștept să-ți scriu. Am refuzat să o fac, știu că o să înțelegi. Pentru că te iubesc, și pentru că mă iubești, mi-am permis aceste două zile. Am tăcut. Am avut grijă de tine. Am ținut în mine toate mizeriile pe care aș fi fost capabilă să le scot pe gură.

Și neadevăruri. La nervi exagerez. Cu luciditatea pierdută mă simt ca un animal conștient că va urma un atac.

Am reluat în acest interval toată prietenia noastră. De la școala primară până în prezent. Înainte și după tot ce s-a întâmplat. Viața noastră se împarte acum din cauza faptei tale.

Prima mea reacție, furia aia oarbă care pe mine mă ofensează după ce mă calmez, ți-a adus câteva cuvinte urâte și dure. Nu o să ți le scriu, pentru că refuz să-mi recunosc și mie o asemenea slăbiciune. Îți cer însă scuze.

Scuză-mă, draga mea prietenă. Ai fost și rămâi draga mea prietenă. Te iubesc. Nu-mi pot schimba sentimentele pentru tine, dar îmi pot schimba comportamentul. Știu că poți înțelege asta, și la fel cum eu ți-am purtat de grijă păstrând tăcerea două zile, la fel o să procedezi și tu cu mine, o să ai răbdare. Am nevoie de timp.

Mărturisesc, acum nu știu ce simt și cum să mă port. M-am surprins vorbind singură, ieri am ajuns în grădină și nu știam ce caut acolo. Mi-am privit palmele transpirate, le-am șters de fustă și am intrat în casă. Nici mai târziu nu mi-am amintit ce naiba căutasem în grădină.

Poate o să mă ajuți tu. Uite, îți scriu și pentru a-ți cere ajutorul. Fă-mă să înțeleg, de ce el?! De ce soțul meu?

Ce nevoi te-au împins către el? Ce gândire ai avut pentru a risca o prietenie ca a noastră? Mi-ar plăcea să-mi povestești, m-aș putea chiar bucura pentru voi. Dă-mi voie, printr-o explicație sinceră, să mă bucur pentru voi. Stă în puterile tale să-mi alungi copleșitorul sentiment de umilință. Voi vă aveți unul pe altul, eu am rămas brusc fără amândoi. Patetic, știu. O femeie între atâtea femei părăsită de bărbat! Ce clișeu!

Da, dar ceea ce simt e departe de a fi ceva comun. Eu singură simt.

Te iubesc, iubește-mă și tu. Dă-mi o explicație.

Vama 2

De 9 iun., 2015 6 Trăiri afective ale mele , 2

11267621_878052022261636_355171190_n4 dimineața, momentul măturătorilor și al gunoierilor. Și unii, și ceilalți stau cu capetele în jos. Cerul nu este cu ei. Nu îndrăznesc să-și ridice ochii lipsiți de expresie.

Vieți fără expresii, doar cuvinte înșirate, automatisme, supraviețuire. Poate un măturător să-și pună vreo întrebare despre sens?!

Gunoierul caută în tomberon. În viața oamenilor fără strop de culoare și obiectele își pierd vopseaua.

Scoate la un moment dat ceva, nu din el, din adâncurile ființei, ci din recipientul lipicios.

– Un pește, o balenă! Îi lipsește coada.

Măturătorul, un tânăr de 21 de ani, ridică capul. Se sprijină în coada de mătură. De la subraț un păr negru și des făcea concurs cu mătura de nuiele. Tricoul de bumbac cu literele D și G i se lipise de abdomen. Privea la gunoier și la cafeneaua în fața căreia se afla.

Zgomot de sticle care se ciocnesc și de motor turat. Iz de fructe stricate și alcool. Cineva ieșise să așeze scaunele la terasa cafenelei. Mașina de gunoi se îndepărtase.

Tânărul care mătura rămânsese în aceeași poziție, sprijinit cu mâna de coada măturii. Se holba la cafenea, iar ochii lui nu exprimau nimic.

– Ce te uiți, țigane, am făcut deja casa, mai bine mătură în continuare?!

Atunci! Fix atunci un licăr în ochii lipsiți de expresie. O scânteie. Ce fel de scânteie? Inteligență, excitație, furie, neputință?

– Mătur!

Ochii înapoi la mătură, capul plecat. Cerul nu este de el.

– Mătur!

Notă: nu am corectat textul. Ar trebui reformulat adâncul ființei și fraza următoare:  De la subraț un păr negru și des făcea concurs cu mătura de nuiele.

Exercițiu de scris în Vama Veche

De 9 iun., 2015 1 Trăiri afective ale mele 3

11355641_877800802286758_25579151_nÎn împrejurări neașteptate, Mia și Petru s-au aflat în același timp la Paris. S-au sărutat pe obraz mirându-se și bucurându-se de un asemenea prilej.

– Bine că ne întâlnim la Paris, așa, în stația de metrou, dar la Timișoara nu ajungem să bem ceva

-Eh! Ne mai întâlnim și cu o fostă colegă a mea de facultate. O să-ți placă de ea.

-Da?!

-Mda! Îți fac cunoscut un lucru despre ea. E romantică și mistică. Ai putea să nu faci prea multe comentarii?

Petru clipi des. La masa de la terasa mica, îngrămădită, plantată în trotuar, a încercat să le lase pe fete să-și ducă eternele discuții despre nemulțumirile legate de bărbați. A ascultat, a privit mult în altă parte, și-a aranjat pantalonii peste espadrille, dar a prins o concluzie rostită imperativ.

-Eu m-am lăsat de bărbați. De 6 luni nu am mai făcut sex și mi-am propus o pauză de un an de zile. Să mă bucur exclusiv de mine și nevoile mele

-Da, măi, fetelor, ce să faceți și voi dacă până să ajungeți la prinț trebuie să treceți de șapte pitici hidoși! Sau serii de pitici hidoși.

Corectat:

În împrejurări neașteptate, Mia și Petru s-au întâlnit. S-au sărutat pe obraz mirându-se și bucurându-se de un asemenea prilej.

– Bine că ne întâlnim la Paris, așa, în stația de metrou, dar la Timișoara nu ajungem să bem ceva

-Eh! Ne mai întâlnim și cu o fostă colegă a mea de facultate. O să-ți placă de ea.

-Da?!

-Mda! Îți fac cunoscut un lucru despre ea. E romantică și mistică. Ai putea să te abții din a face comentarii?

Petru clipi. La masa de la terasa mica, îngrămădită, amplasată în trotuar, a încercat să le lase pe fete să-și ducă eternele discuții despre nemulțumirile legate de bărbați. A ascultat, a privit mult în altă parte, și-a aranjat pantalonii peste espadrille, dar a prins o concluzie rostită imperativ.

-Eu m-am lăsat de bărbați. De 6 luni nu am mai făcut sex și mi-am propus o pauză de un an de zile. Să mă bucur exclusiv de mine și nevoile mele. ???

-Da, măi, fetelor, ce să faceți și voi dacă până să ajungeți la prinț trebuie să treceți de șapte pitici hidoși! Sau serii de pitici hidoși.

 

 

Prima mea petrecere Tupperware

De 2 iun., 2015 1 Colaborari 2

11228909_847421801974413_530951139000720896_nAm primit săptămâna trecută o invitație la o petrecere Tupperware. Am deschis mailul curioasă și m-am aplecat, după cum mi-e obiceiul, cu umărul drept în față. După ani de citit, mișcarea e involuntară. Caut să mă apropii mai mult de litere, de cuvânt, de poveste.

Peste Tupperware m-am aplecat cu sprâncenele ridicate. Nu auzisem despre. Am cercetat, am citit, dau mai departe.

Tupperware Brands Corporation este o companie care comercializează recipiente cu sigiliu revoluționare pentru depozitarea alimentelor. Timp de peste 60 de ani, compania și-a extins activitatea în peste 85 de țări din întreaga lume. În Europa, piețele cu tradiție sunt Germania, Austria, Italia și Franța, unde Tupperware® este prezentă de peste 30 ani, în timp ce în România și Bulgaria compania s-a deschis în mod oficial în aprilie 2011. În România, Tupperware® este prezent la nivelul întregii țări prin intermediul Prezentatorilor săi, iar în București, Brașov, Baia Mare și Constanța are sedii ale Distribuitorilor autorizati.

Formularea de mai sus nu-mi aparține, ceea ce urmează însă o să. Îmi place să pun punct după conjuncții. Mă simt puțin irlandeză, puțin joyciană. Mă încântă pur și simplu.

Am ajuns la petrecere cu un minut înainte de fix. Am pătruns în încăpere, m-am așezat pe scaun și fix la fix am început. Am apreciat. Am zâmbit. Am ascultat prezentarea unor produse Tupperware. La fiecare petrecere se prepară trei sau patru rețete cu ajutorul acestor vase. Miercuri am copt pâine și brioșe, am desfăcut vin, primul din viața mea cu o ținută a corpului lejeră și cu un chip zâmbitor, pentru a desface vinul aveam o față specială, schimonosită ar fi corect să spun. Pentru prima dată în viața mea am făcut pâine și am ținut dopul acela de plută cu satisfacție în mână.

M-au încântat produsele prezentate. În această încântare, așa cum suntem obișnuiți la un asemenea eveniment, petrecere, am sorbit vin, am ciugulit fructe, am băut sirop și am savurat pâinea caldă și brioșele. Ce am făcut, am și mâncat, totul într-o oră jumătate.

Am pus întrebări despre produse.

Unde se fabrică?
În America.

Cum se distribuie?
Doar prin intermediul acestor petreceri.

Acestea au fost întrebările mele. Pe lângă acestea, alte 14 bloggerițe au întrebat una sau alta.

Acum o să propun ceva cititorilor mei. Nu recomand, nu îndemn sau orice altă acțiune care provoacă spre achiziționare de produse. O să vă mărturisesc ce m-a atras și cum intenționez să acționez.

Mi-a plăcut foarte mult un castron pentru păstrarea legumelor în frigider. Consum foarte multă salată verde. O devorez. Dar salata verde rămâne o plantă legumicolă greu de păstrat. O să-mi comand un asemenea castron, o să-l testez cu salată verde, doamnele care au vorbit cu pasiune despre aceste recipiente au zis că salata se poate păstra proaspătă până la o lună. Eu o să încerc o săptămână. O salată verde proaspătă o săptămână întreagă, 7 zile și 7 nopți.

O să fac poze în fiecare zi și o să revin pe blog cu imagini. Dacă salata mea rămâne proaspătă o săptămână, o să recomand tuturor castronul și o să-l dăruiesc mai multor persoane din viața mea, am deja vreo 3 prezente acum în minte.

Cu provocarea lansată, Tupperware, iată-mă dispusă să te accept în bucătăria mea.

Să desfacem zilele în felii de tort

De 28 mai, 2015 2 Trăiri afective ale mele 3

11269795_989803561029798_6550662637413209041_nAm ajuns săptămâna trecută în cel mai fericit loc de pe pământ. Așa am auzit, eu am cu totul altă părere. Am vizitat Disneyland, Paris.

Mărturisesc fără rușine, Disneyland, într-o porție prea mare, să desfacem zilele în felii de tort, după prima felie mă apucă greața de la atâta zahăr sau fericire.

Doar chipul Marei neatins de reprezentările urâte ale lumii, însuflețit și jovial m-a determinat să las atmosfera aceea să mă cuprindă. Am furat nasuri, am scos limba, m-am lăsat plimbată în cărucior de Mara, am consumat sucuri acidulate și am mâncat cartofi prăjiți. Fericirea ține de o plăcere pe care corpul o experimentează, dar căreia nu-i poate prezice riscurile.

După prima felie de tort, o zi întreagă în parc, a doua zi am luat trenul spre Paris. Destinația: Rue Montorgueil, stația Chatelet Les Halles. M-am întâlnit acolo cu o fostă colegă de facultate și Sorin Oncu. Pe tren am călătorit cu Simone de Beauvoir, Memoriile unei fete cuminți. Dau mai departe din paginile citite pe tren: iubirea să motiveze, nu să mărginească. Acesta este sublimul după felul meu de a fi.

Am ieșit din stația de metrou, după o scurtă plimbare subterană, și înainte de întâlnirea cu subiecții umani m-am întâlnit cu soarele și vântul, o adiere ușoară de mai care mi-a lipit cămașa plină de mustăți desenate de piele. Am o piele exagerat de sensibilă. M-am înfiorat de atingere și de agitația străzii. Am tras aer în piept și am încercat să cuprind cu ochii o imagine care să poată acum să-mi provoace o stare.

Descriu o stare. Suspin după viața de la Paris. Nu mă interesează arhitectura, sistemul sanitar sau cel de învățământ, ci istoria oamenirii cum s-a scris acolo. Ce subiecți umani, ce diversitate!

Ne-am așezat la o terasă în plin soare. Mi l-am dorit mult, deși de vreo câteva ori i-am refuzat atingerea căutând umbra. Am făcut cunoștință colegilor mei și i-am recomandat: Sorin Oncu, foarte cinic, și Daniela Bădău, aproape pariziancă, mistică.

Am avut la Paris, pe strada rue Montorgueil, apoi sus pe terasa Pompidou, o foarte spumoasă conversație. Daniela a observat la un moment dat agreabilul acelei după amiezi. I-a atras atenția un cuvânt folosit de mine: îndoielnic.
Ah! Ce frumos sună, îndoielnic. Nu am mai vorbit de mult timp atât de mult în limba română, ce zi agreabilă am petrecut și ce companie!

Am aprobat-o cu o pasiune nestăpânită. Da, compania și subiectele au provocat o stare cu efecte savuroase. I-am sorbit pe amândoi din priviri și le-am fost recunoscătoare pentru desăvârșirea pe care și-o doresc și propun ca ființe umane. Pe Sorin l-am anunțat răzând că dacă o să-mi scriu vreodată autobiografia el o să apară la influențe. Influența lui asupra mea e binefăcătoare. Întotdeauna îmi arată și alt unghi, și altă percepție. Ne-am despărțit la apusul soarelui, Sorin s-a pierdut în mulțime, eu și Daniela într-o gaură neagră de metrou.

Am fost sau nu în cel mai fericit loc de pe pământ, nu știu, dar am experiența unor ore strălucitoare datorate minții umane.

Disneyland, Mara, Paris, desăvârșire!

Nu aduce anul ce aduce Vama: curs intensiv de scriere

De 26 mai, 2015 0 Trăiri afective ale mele , 3

marius-chivuPentru azi îmi propusesem să scriu despre Peter Barta. Pe Peter Barta l-am întâlnit la conferința PRbeta din 13 mai. Construisem mental o introducere, urma să scriu apoi fără teamă. Introducerea mă terorizează. Alb, gol, disipare. Introducerea mă țintuiește în loc și o oră întreagă. După prima frază simt cum se desprind ușor din minte alcătuirile de fraze și idei.

Cu munca înlesnită, renunț azi la Peter Barta ca subiect. O să revin în zilele următoare.

De ce?

Am fix în acest moment un cuvânt care pare să bată la poarta capacității mele creative. Folosește amoc, folosește amoc! Asta dacă aș auzi voci. Nu aud.

Nici cuvântul nu mă prea încântă prin ceea ce semnifică. Nu sufăr de nici o boală mintală, nu pe hârtie cel puțin, dar transcend prin sensul lui figurat: izbucnesc. Descriu o fâstâceală spastică și patetică.

În 23 aprilie publicam acest text. De azi dimineață am certitudinea că îmi pot ține promisiunea de a vă scrie din Vama Veche. În 7 iunie plec la mare. Rămân acolo până în 14, iar în intervalul acesta o să particip la atelierul intensiv de scriere creativă sub îndrumarea lui Marius Chivu.

Am răspuns de ce am renunțat la subiectul de azi. O acțiune în favoarea unei emoții, unei satisfacții.

Plec să scriu în Vamă.

Cu Marius Chivu. Marius Chivu subiect.