Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "sex"

Ce să discutăm când ne întâlnim? Eu sunt tolerant, dar ăștia gay chiar trebuie să defileze?

De 11 aug., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Eu sunt tolerantă, dar. De fapt nu urmează nimic după dar. De fapt e punct înainte de dar. Dar nu există. Să mergem puțin înapoi. Cât de înapoi? Până în copilărie. Să zicem că ne află în anul 1995. Îmi amintesc de un băiat pe care lumea l-a numit Fetița. Înainte ca urechile mele să audă cuvântul homosexual au înregistrat batjocura necruțătoare a cuvintelor: poponar, găozar, curist, futencurist etc.

Probabil cuvântul homosexual l-am preluat din filme. Tot din filme am înțeles și ce înseamnă. Nu mi-a explicat mama. Nu mi-a explicat tata. Ce să-mi explice? În 1995 deja învățasem să nu mai pun întrebări de nici un fel. În loc de răspunsuri primeam oricum sarcasm, cărți în cap, jigniri.

Cu certitudine am aflat că două persoane de același sex pot întreține relații sexuale. Nu-mi amintesc să fi avut vreo senzație de greață sau vreun sentiment de groază. Lumea e pierdută, lumea e pierdută! Lumea se pierde zilnic de când avem noi habar de ea. Lumea se pierde când individ se asmute pe individ. Și nu ne-a luat niciodată mult să ne năpustim unii asupra altora.

Mara m-a chestionat într-o zi despre homosexualitate. Nu am zărit greață. Nu am observat groază. Explicația e chiar simplă pentru copii. Pentru reproducere, e nevoie de o femeie și un bărbat. Un act sexual presupune două persoane indiferent de sex.

Ceea ce este cu adevărat îngrozitor este sexul. Sexul bagă în sperieți oamenii. Dacă vorbești despre e rușinos, pervers, indecent. La fel ca a vorbi despre bani sau fecale. În fiecare zi ne confruntăm cu situații legate despre bani, sex sau fecale, dar a discuta despre ne umple de disconfort. Banii, sexul și fecalele nu se potrivesc în evoluția rafinată a speciei umane. Cu adevărat scârbos și condamnabil în viața noastră e lipsa de învățătură. Și nu fac referire la matematică. Arăt cu degetul spre ignoranță. Ignoranța ne nimicește.

Societatea românească e ultragiată de parada persoanelor gay, dar indivizii din această societate votează condamnați în funcții publice. Tac în fața medicilor care cer mită. Lingușesc pentru carieră. Scuipă semințe pe stradă. Acceptă decizia unei instituții că o fetiță de 11 ani poate să consimtă un act sexual. Adolescentele devin mame, dar refuză educația sexuală în școli. Etc!

Ce să discutăm când ne întâlnim? La dracu cu sănătatea, infrastructura, educația. Ne descurcăm. Avem o mătușă în Germania. Un unchi s-a mutat în America. Eu sunt tolerant, dar ăștia gay chiar trebuie să defileze? Și Fritz ăsta?

O fi sfârșitul lumii, dar sfârșesc reprezentări despre lume, nu lumea. Dar ce știu ei, acești bravi bărbați, aceste demne femei care sunt traumatizați de sexul anal?!

Îi înțeleg. Așa mă apucă și pe mine crizele când vine vorba despre sex între o copilă și un bărbat adult.

Foto: CaRMeN

Există pantaloni prea scurți pentru fetițele de zece ani?!

De 8 sept., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Ceva m-a trezit azi noapte. M-am ridicat din pat și am ascultat. Uneori Mara vorbește în somn. Din camera ei nu am perceput nici un zgomot. M-am ridicat totuși. Am deschis ușa dormitorului ei. Am privit-o. Am acoperit-o. M-am reîntors în așternut. Nu s-a mai lipit somnul de mine. A trecut o oră. Am răspuns la un mesaj. A mai trecut o oră. Am căutat informații despre pruritul nesuferit de pe gât care nu-mi dă o senzație de mâncărime, ci doar mă irită estetic. A mai trecut o oră și nici vorbă de somn. Atunci l-am simțit pe Motan. S-a strecurat ușor în pat și s-a așezat pe burta mea. Mi-a tors minute în șir. L-am mângâiat, iar căldura lui mi-a direcționat gândurile.

Mara trece printr-un nou elan vestimentar: pantalonii scurți. Înțeleg plăcerile vârstei. Nu mă împotrivesc. Mă potrivesc în. Așa că am deschis un dialog despre corpul uman și despre prezentarea lui. Corpul Marei trece prin schimbări. Am început de aici. I-am subliniat că se transformă, că devine o domnișoară. Părți din corpul ei ajung tot mai sensibile. I-am dat exemplu. Mi-ai zis că te dor sânii când alergi. I-am explicat că din acest moment copilăria și-a schimbat culoarea. Totul e plin de nuanțe. Unele zone, zonele intime, au nevoie de protecție și de o purtare decentă. Fii atentă cum stai pe scaun, cum te atingi și cine te atinge. Nimeni nu are voie să te atingă fără permisiunea ta.

Am pierdut-o puțin aici. Așa că am început să turui. Sunt în lume oameni răi, Mara, bărbați care ar putea să-ți facă rău. Exact! Societatea adăpostește perverși, iar rolul meu e să-mi protejez copilul. Mara este și va rămâne un copil pentru mine. Dar nu sunt oarbă. Îi văd trupul cum a prins contur, cum pantalonii prea scurți reprezintă pentru psihopați și pentru needucați o invitație. Nu am nici o garanție că mamele de băieți poartă discuții cu ei despre respectarea fetelor. Despre sâni, despre vagin, despre dorință, despre un comportament respectuos și despre consimțământ.

În România, magistrații au decis că o fetiță de 11 ani poate să consimtă un act sexual cu un adult de 50 de ani. Mara are zece ani și șase luni. Cum să mai stau liniștită? Așa că i-am cerut ca pantalonii scurți să fie lărguți, niciodată să se vadă fundulețul și mereu cu o bluză largă. Nu a vociferat. Seara își alege ce dorește să poarte și îmi arată. E o linie subțire între vulgaritate și atractivitate. Fii atractivă, te învăț tot ce știu. Stai departe de un fel de a fi vulgar. Te învăț tot ce știu.

Pentru că o s-o învăț pe Mara tot ce știu indiferent de subiect. Sexul nu a fost și nu o să fie un subiect tabu între noi. Nu am convingerea că puritatea reprezintă copilăria. Am citit Împăratul muștelor și înainte de orice lectură, am fost copil. Cunosc frământările, curiozitățile, impulsurile necontrolate.

Vorbiți deschis cu pruncii, cu fetele când încep să se transforme, cu băieții când încep să se transforme. Au nevoie de noi, iar respectul se învață. Respectul pentru celălalt nu stă pitit în gene. Vorbiți! Dați o șansă fetițelor să-și continue copilăria. Dați o șansă băiețeilor să priceapă aprobarea sau respingerea fetițelor. De părinți depinde.

Foto: Bogdan Mosorescu

Adolescenții fac sex indiferent de atitudinea părinților. Să-i învățăm respectul

De 24 aug., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Corpul Marei a început să se transforme. Devine în fiecare zi o mică femeie. Ieri i-am mângâiat puful de la axilă. Cu degetul atins de mătasea părului fin, am simțit că mi s-a făcut frig. Vine adolescența în galop. Recunosc, adolescența îmi inspiră teamă.

Fără frică și fără rușine am discutat cu Mara despre cum se nasc copiii, despre moarte, despre despărțirea dintre mine și tatăl ei, despre actul sexual. Am urmărit-o de-a lungul anilor. Orice întrebare a avut, i-am răspuns. Cum? Adaptat după nivelul ei de înțelegere și mereu sprijinită de un atlas al corpului uman. Mereu i-am satisfăcut curiozitățile. Mereu o s-o fac. Pentru a pricepe actul sexual, Mara a avut nevoie de un an întreg. Orice explicație îi dădeam, un rest rămânea. Acel rest de curiozitate mi-a chinuit puțin mințile. O mamă are limitele ei când vine vorba despre șuetele din curtea școlii. În curtea școalii, Mara a disecat acest subiect cu câteva colege. Până într-o zi, într-o descurajare deprimantă, i-am cerut eu ei să mă ajute. Ce nu este clar, Mara? Mama, dar am înțeles. Bărbatul, femeia, organele genitale, reproducerea. Dar? Dar de ce își dau, mama, tricoul jos? Ce rol are în aducerea pe lume a copiilor?

După ce vă opriți din râs, vă permiteți în fața ecranului. Eu nu mi-am permis să râd în fața Marei. Am stat pe gânduri. I-am cerut permisiunea. După câteva minute de reflecție, am întrebat-o: Mara, câți copii sunteți în clasă? Să zicem 20. Și când un profesor vă cere să pictați o floare, toți o desenați la fel? Nu, mama! Exact! La fel este și cu actul sexual, unii își dau tricoul jos, alții nu. Depinde de fiecare. Exemplul cu floarea ne-a ușurat viața și a potolit curiozitatea.

Dar ce mă fac cu adolescența? Cum o să-i explic că prietenele sunt răutăcioase și or să-i accentueze defectele fizice? Din arhiva personală. Dar ce sâni mici ai! Pantalonii ăștia nu te avantajează, ți se vede paranteza. Ai niște unghii pocite. Cum o să-i explic că băieții or să-i ceară dovezi de iubire patetice. Dacă mă iubești, o să faci dragoste cu mine. Nu e nevoie de prezervativ, știu eu când să mă retrag. De fapt nu explicațiile mă pun în dificultate. Cumva o s-o scot la capăt. Mă înspăimântă credibilitatea mea în fața ei. Cum să rămân credibilă, ca mamă, în fața unei adolescente răvășite de hormoni cu un sistem limbic ușuratic?

O să vorbesc firesc cu ea. Nu o să mă opresc. Nu o să ocolesc subiectele legate de sex. Adolescenții fac sex indiferent de atitudinea părinților. Nu există o vârstă potrivită, dar un comportament da. Pentru purtare, mama și tata sunt responsabili. Ca mamă, nu mă aștept ca fiica mea adolescentă să nu facă sex, dar pretind să se respecte. Respectul față de corp și de minte ține de educație.

Uneori mă pun cu Mara în oglindă. O întreb ce îi place. O întreb ce nu-i place. Apoi completez. Ce nu-ți place, Mara, o să te învăț să accepți și să iubești. Cum am făcut eu cu picioarele. Nu sunt mândră de ele, dar le iubesc monstruos.

Vorbiți despre orice cu copiii. E dreptul lor, e responsabilitatea noastră.

Foto: Bogdan Mosorescu

Dilema curvei e doar la femeie. Bărbatul nu e curvă, deși umblă cu blugi strâmți și glezne goale

De 4 mart., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Ce înseamnă să fii o femeie singură trecută de 35 de ani în Timișoara? O femeie singură, activă sexual care caută sau nu caută să se mărite. Ce înseamnă? Experiența proprie nu mă ajută. Am fost prea puțin timp singură. Nu consider că este neapărat un lucru bun. Să treci din grija tatălui în grija bărbatului sugerează o incapacitate. Cel puțin una! Las deoparte motivele pentru care am zburdat dintr-o relație în altă fără să-mi acord timp mie.

O să mă concentrez pe femeia activă sexual, dar nemăritată sau fără partener în societatea românească actuală. La colțuri, în cafenele sau în pauzele de masă, se vorbește lejer despre această situație. Nimeni nu pare să mai judece. Poveștile abundă de prietenii cu beneficii, de amanți, de sex ocazional. Abundența nu a adus nici o schimbare când o femeie decide că vrea să-și împartă viața cu un partener. Atunci încep să se numere partenerii. Înainte de a pătrunde la starea civilă se numără bărbații din viața unei femei. Eligibilitatea femeii pentru căsătorie constă într-un număr de parteneri sub 10. Nu mi-a confirmat nimeni. Nu am efectuat sondaje. Am scos din burtă. M-am bazat pe discuțiile și mentalitățile prietenelor mele, măritate și nemăritate.

Bărbații când se însoară scot un set complet nou de reguli. Există 2 categorii. Să fie. Să nu fie. Să fie cuminți femeile. Să fi avut o viață sexuală sărăcăcioasă. Să nu fie cu gura mare. Să aibă decența să suporte machismul cu demnitate. Tatăl meu, care a crescut două fete și ne iubește în felul lui nevrotic, mi-a subliniat într-o bună zi. Da, da, femeile pot face multe, dar să nu uităm că cel mai bun bucătar din lume este totuși un bărbat. Cu vorbele de duh ale lui Napoleon ne-a obișnuit de mici. Înainte să aflu de cuceririle lui Napoleon, tata mi-a îndesat în minte faimoasa replică: Toate femeile sunt imorale, cu excepția mamei; să nu uităm că și ea e tot femeie.

Am crescut și cumva am ajuns să nu urăsc bărbații. N-am ajuns să-mi țin gura. N-am reușit și n-am căutat să înțeleg isteria din jurul sexului. Ne place să facem sex, bărbați și femei. În prezent suntem conștienți că nu genul fixează satisfacția. Pentru cine nu a citit, nu a auzit, în trecut femeile nu aveau orgasm, doar bărbații. Ne acceptăm nevoile fiziologice, dar nu ne acceptăm social orgasmele.

Treci de 35 de ani și ești femeie singură. Unde îți găsești partener? Începe dansul cretin. Câte întâlniri înainte de a traspira cearșafuri? Dacă accept din prima seară, asta mă face o curvă? Da, te face. Dilema curvei e doar la femeie. Bărbatul nu e curvă, deși umblă cu blugi strâmți și glezne goale. Discuția se mută în imaginarul individual. Mi-e poftă! Sunt excitată. Ce o să creadă mâine despre mine? Nu o să afli, de cele mai multe ori nu mai sună. Înainte, fac trimitere din nou la trecut, femeia defula prin cicălire. Neșcolită și ignorantă, avea la îndemână reproșul pentru bărbatul istovit de muncă. Acum, femeia se manifestă prin cicălire. Educată și cu experiență, are la îndemână reproșul pentru bărbatul privilegiat doar pentru că s-a născut bărbat.

Cicăleala ucide interesul. Unele femei sunt singure deoarece sunt plictisitoare. Unele femei rămân singure pentru că devin plictisitoare. Noul nu durează. Frumusețea se alterează. Personalitatea este moneda de schimb între bărbat și femeie. Cu ce ești interesant pentru celălalt? Frumusețea nu e rară. Chirurgia plastică a înflorit. Conversațiile demne de atenție sunt rare. Când ai avut ultima conversație interesantă cu partenerul sau cu un bărbat?

M-ar interesa. Îmi puteți lăsa un comentariu? O să mă opresc acum.

.

Foto: Bogdan Mosorescu

 

 

Sexul ține de exercițiu. Nadia Comăneci, 10, 10, 10

De 25 feb., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Sâmbătă am zburat la București. M-am întâlnit cu o prietenă. Discuția a fost egalată sau depășită doar de festinul de la Ad Hoc Bistro. M-am urcat pe tocuri. Mi-am pus rochie strâmtă. Doamna Dunia, nu vreți să respirați și să stați jos? Nu. Cât mai strâmtă! O scurtă conversație din cabina de probă de la croitorie. La biserică m-am așezat pe primul scaun. Să mă uit în gura mirelui când promite că o să iubească până la finalul vieții. Exact! Sâmbătă am avut o nuntă. Un bun prieten s-a căsătorit, iar eu m-am bucurat pentru el.

A intrat cu mireasa în biserică. I-am privit lung. Nu, nu e de mine. Porniseră gândurile, dar le-am alungat. O senzație, un rest de senzație mi-a scăpat. M-am fâstâcit în scaun și mi-au picat ochii pe o scamă minusculă. Pentru că m-am schimbat în grabă, șosetele negre m-au lăsat cu un fir subțire, scurt și negru în unghia mare. M-a enervat toată slujba. Scama și pretenția Bibliei ca femeia să-i fie supusă bărbatului m-au agitat. Eu râd când devin neliniștită. Mă apăr de mică cu zâmbetul.

La finalul slujbei, superbul meu văr mi-a pus mâna pe umăr. N-ai izbucnit în flăcări, e bine! L-am ignorat. L-am chemat la geam să cumpărăm lumânări. I-am aprins o lumânare lui Costel Mosorescu, bunicul nostru. L-am visat. La petrecere m-am holbat la scama din unghie. Ceva de băut? Un cocktail? Nu. Un whiskey. Tata m-a învățat să beau ca un bărbat: puțin și bun. Să revenim la scamă. Să ne imaginăm că scama vorbește.

Te-ai cocoțat tu pe tocuri. Ți-ai pus ciorapi de la Falke. Cureaua aia îți salvează mijlocul deformat de Mara. În oglindă ai stat mai mult ca de obicei. Și ce te-a apucat să te dai cu ulei pe pomeți și nas, caraghioaso?! Mai bine îți cercetai atent picioarele după ce te-ai descălțat de șosete negre. Tu, scamă nenorocită!

Invectivele s-au pierdut în platourile de mâncare. Atunci au trecut prin fața mea. M-am gândit la mama. Cu ce v-au servit? Prima întrebare când reveneam de la o petrecere. Oho! Am cinat regește. Am băut baudelairian. Le-am împuiat capul, curioșilor de mine, cu Baudelaire, hașiș și vin. După miezul nopții, când vinul schimbase percepțiile invitațiilor, o tânără doamnă s-a trântit pe scaun și în dialog cu mine. Acum am aflat ce vârstă ai! Avusesem deja o discuție similară cu o și mai tânără doamnă. Da, sunt mai destrăbălată de fire, am făcut-o pe Mara la 14 ani. Glumesc! Să vă întreb altceva. Cum anume arată o femeie după 35 de ani? Nici un răspuns clar, bâlbăituri fără semnificații. Nu am timp să mă plictisesc oriunde m-aș duce în mulțime. Perfectul simplu și râsul mă pun în lumina reflectoarelor.

Cum vorbesc firesc despre orice, oltenisme, femei, hașiș, credite, coronavirus, rochii, istorie, sex rar apucă gura să se răcească. Noroc! Țelina intensifică gustul vinului. Nu vă supărați, domnul barman, aveți un caiet unde ne notați paharele băute? Ziceai că ai fost pe insulă? Plajă, peisaj, alcool, n-ai dus lipsa sexului?

Am adormit, după petrecere, cu personalitatea amplificată. Simțeam enorm. Gândeam cu invidie la sunetele colorate și la culorile muzicale. De ce n-am îndrăznit? Hașiș, cocaină, hașiș, cocaină! Uite-mă pe străzile din Lisabona cum fug ca un boboc de gâscă într-un magazin oarecare ca să scap. Înapoi în pat am revenit cu gândurile la sex. De ce se plictisesc partenerii unii de alții? Nu o să țin minte. O să zic că țin minte. Ce idee simplă. Uite! Am ochii mari. Repet. Sexul, ca oricare altă activitate executată impecabil, ține de exercițiu. Nadia Comăneci. 10, 10, 10. Să exerseze mai mult. Cine? Bărbatul și femeia. Se mint. Asta e, asta să țin minte! Bărbații și femeile se mint. Nici unul nu spune cu adevărat ce îi place. Dacă ai spune ce îți place, cum să te plictisești de sex? Ce trist! Ce mincinoși! O să adorm.

Am adormit.

Foto: Bogdan Mosorescu

Femei plictisitoare și cicălitoare

De 28 ian., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Întâmplător, circumstanțele, știți cum e, am auzit frânturi dintr-o discuție. Cafenelele au redus strașnic spațiile dintre mese. Stai, dar nu stai cu străini la masă. Două femei mi-au tulburat lectura. La primul oftat am părăsit fraza. Am citit cuvintele câteva minute. Am reluat. Degeaba mă străduiesc, oamenii nu vor. Grozav, încă o femeie plictisitoare!

Am abandonat cartea. Am apucat telefonul, am deschis aplicațiile. Nu-mi este rușine să recunosc. Le-am judecat pe acele femei. Nu mi-a răspuns la telefon. L-am sunat. I-am trimis mesaj. Între mărturisiri miorlăite, ale lor, și guri lacome de ceai, ale mele, mi-am reamintit proiectul meu de a face un curs specializat pentru a consilia persoane. N-aș putea. I-aș spune fără ocolișuri Femeii: Ești cicălitoare și plictisitoare. Citește o carte, scapă de burtă și scutește-ți bărbatul de atitudinea mămoasă. M-aș adresa direct Bărbatului: Ești nesimțit și imatur. Citește o carte, scapă de burtă și scutește-ți nevasta de atitudinea de șef.

Nu cred că aș putea să mă opresc. I-aș chestiona despre viața sexuală. Nu există? De ce nu există? Infidelitate, disfuncții sau a dispărut atracția? Vorbește cu partenerul despre. Și nu mai pretinde fidelitate în lipsa activității sexuale dacă nu te scuză tulburarea funcțională a organului.

Mă întreb dacă aș mai apuca să respir. Dacă aș folosi un ton calm. Presupun că nu. Abia m-am abținut să nu plesnesc o psiholoagă care își sfătuia prietenele să-și găsească bărbați care să le trateze ca pe niște prințese. La mine e simplu. Totul se reduce la cărți. Nu citești, nu ai cum să schimbi unghiul, să sucești perspectiva, să întrezărești adevăratul motiv.

De unde anume consideră, cei care nu citesc, că se echipează pentru viață? Acasă nu citesc. Lectura obligatorie din școli e pentru fraieri. După absolvire nu au timp să citească, au lucruri  mai serioase de făcut. Nu, nu, degeaba mă străduiesc. Ne-am despărțit luni seară. A zis că ne vedem a doua zi. Nu a sunat, nu ne-am văzut.

Nu a sunat pentru că ești plictisitoare și cicălitoare. Pentru că pretinzi, dar ai o reprezentare de câine care latră din spatele gardului. Deschide poarta și atacă. Dacă nu, taci din gură și lasă aceste discuții pentru pereții casei tale.

Mi s-a spus în repetate rânduri că aș fi fost o femeie mai bună fără Freud, fără toate cărțile citite. Imaginați-vă un râs zgomotos care îți scutură tot trupul.

Aș fi fost o femeie plictisitoare, iar pentru mine nu este o opțiune. Nu aștept să-mi dea bărbatul timpul lui, să-mi dea prietenii atenție. Acționez. Iau ce consider că mi se cuvine. Îmi evidențiez mândria. Puțină mândrie nu strică nimănui. Disperarea, lipsa igienei și delirul de grandoare devastează. S-ar putea să rămâneți fete bătrâne.

O fată bătrână, două, trei. Fă un duș și lasă cicăleala!

Foto: Bogdan Mosorescu

Doi bărbați se sărută pe stradă. Cum să-i explic copilului?

De 17 ian., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Luna viitoare, Mara mea împlinește 10 ani. O să aibă voie să-și facă pagină de Facebook sau Instagram. Are de ales între una sau nici una. O să ajungă și la ea postări cu un conținut prostesc. Nu are copilărie. O să descopere. Mama ei a avut. I-au lipsit  telefonul, tableta și accesul la internet.

Internetul anulează copilăria. Dacă actualii copii nu se mai joacă cum știu părinții lor să se joace, atunci nu cunosc fericirea. Broaște în buzunar n-am purtat. Huckleberry Finn a purtat. Conform logicii, nici eu n-am avut copilărie fericită. Activitățile mele, glorificate azi, presupuneau păpuși, mobilier pentru păpuși, Nu te supăra frate, remi și ați prin ideea.

Purtarea adulților nu mă șochează. Așa funcționează oamenii. Resping ceea ce nu cunosc. Slăvesc ceea ce cunosc. De aceea îi poți observa pe unii părinți cum se umflă ca ardeii umpluți. Copilul meu nu se joacă pe telefon. Copilul meu citește. Copilul meu s-a distrat la sat jucându-se cu puii. Înaintașii noștri, unii dintre ei, sigur s-au împotrivit focului. Doar se descurcau la rumegat rădăcini, de ce să mănânce preparat? Ca să se scurteze intestinele, iar energia să se ducă la cap, iar capul să inventeze internetul. Ar fi un răspuns. Citesc Sapiens de Yuval Noah Harari. O să mai vin cu exemple de la.

O să discut cu Mara despre aceste postări. Așa cum mă străduiesc să discut despre orice, inclusiv despre sex. Da, am avut deja DISCUȚIA. Pe un ton firesc, sexul e o nevoie. Nu i-am refuzat dialogul despre mâncare sau defecare. Și pentru că vorbim despre copii, mâncarea o scârbește, fecalele o distrează. Părinții introduc repulsia și rușinea în viața copilului. Doi bărbați se sărută pe stradă. Un copil privește.
Isterie! Panică! Revoltă! Ce să-i explic copilului? Prima dată privește-l. Vezi cumva scârbă pe chipul lui? Nu vezi. Educația pune scârba pe. Apropo de, Mara o să găsească imagini cu bărbați sau femei sărutându-se. Nu-mi fac griji. La fel cum nu-mi fac griji că școala Montessori nu are și cursuri liceale.
Nu ți-e frică de? Primesc des această întrebare. Nu. Omul se adaptează. Mara o să se adapteze. Ordinea în familia noastră este: sănătate, joacă, învățare. Mi-e frică de ceva în viața asta, boala. Pentru orice altceva, sunt echipată sau mă echipez.

Faptul că Mara împlinește 10 ani, înseamnă că eu am cu 10 ani mai mult. N-am făcut mare lucru cu viața mea. Mara reprezintă elementul pur, dar nu o realizare. Educația ei este o realizare. Doresc să-i transmit tot ce știu despre stereotipii, imagologie și cinism. Să o îndrum prin realitatea cititorilor imbecili, academicienilor sterpi, semidocților. Măsura e esența și întotdeauna cu umor.

Pentru educația ei încerc să mă folosesc de toate instrumentele epocii. Din peșteră am ieșit. Focul l-am făcut. Grâul l-am cultivat. Piramidele le-am construit. Religia am inventat-o. Consecințele internetului rămân în necunoscut. Ne-am plictisit de lupta cu natura. În prezent ne războim cu propriile invenții.

Suntem chiar o realizare la scara evoluției! Să râdem. Ce altceva am putea face?!

Mie trebuie să mi se scoale

De 16 oct., 2019 1 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Există vreun motiv întemeiat pentru viol?

Continuăm să ne adresăm această întrebare. Filmul Mo, văzut recent, readuce în atenția publicului violul. Pentru unii dintre noi, violul constituie un subiect perimat. Dar. Adolescenții glumesc pe seama violului. Bărbații întrețin relații sexuale cu minore. Pentru că ele arată într-un fel. Pentru că uneori nu înseamnă da în capul lor.

Există oameni care acționează corect. De aceea funcționăm. Din nou dar.

Dar de ce bărbații nu acceptă acel nu din partea femeii? Ea a inițiat joaca. Ea și-a dezvelit singură trupul. Ea a revenit asupra faptei. De ce o femeie nu poate să se răzgândească cu un bărbat între picioarele ei?

Cred că am un răspuns pregătit. După film, mi-am analizat experiența sexuală. Fărâme rămase din conversații, bucăți mici de sentimente intime scăpate în așternuturile transpirate s-au adunat într-o imagine de ansamblu sub forța replicii: Mie trebuie să mi se scoale!

Fără nici un fel de grandoare feminină, fără a căuta să dau întâietate propriului sex, socotesc că în acest punct, femeia deține un avantaj pe care bărbatul nu-l trece cu vederea. Pentru a face sex, femeia nu trebuie să facă propriu zis nimic cu vaginul. Nu ceva vizibil în orice caz. Lubrifierea vine de la interior. De aceea violul este dureros. Fără lunecare, vaginul se frânge. Un fost primar de la Severin este întregistrat cum afirmă că vrea să dea în fetițe, cu penisul, firește, să le audă cum pârâie, ca lubenița. Bolnavilor le place asta.

Pentru orice act sexual, bărbatul acționează. Penisul se ridică. Implicațiile psihologice sunt cunoscute publicului larg. Identificarea bărbatului cu competențele sexuale constituie alt subiect.

Un bărbat nu acceptă nu-ul femeii pentru că el nu are opțiunea de a se răzgândi. Lui i se scoală sau nu i se scoală. Nu i se scoală și se răzgândește. I se scoală, iar apoi i se înmoaie. Nu alege. Se întâmplă. Câte femei nu au consolat bărbatul pe toată perioada lor de ființe active sexual? Nu e grav. Se mai întâmplă. Nu contează. Te iubesc.

O femeie are două reprezentări în viața bărbatului, de mamă și de prostituată, iar un eșec în pat vine cu două lovituri insuportabile pentru mintea reptiliană. Înfrângere în fața autorității materne. Înfrângere în fața unei figuri cu rang inferior. Cu alte cuvinte, nu este bun de nimic. Aceasta pare să fie percepția despre sine.

Nimic din toate astea nu este adevărat. Femeile o știu. Bărbații o știu. Asta nu ne împiedică să greșim. Să repetăm. Să nu învățăm din greșeli. Greșim ca să greșim din nou.

Nu înseamnă nu. Violul presupune durere, umilință, anulare.

Nu este un subiect pe seama căruia să râzi. Nu e un subiect de ignorat. Nu înseamnă nu și atunci când bărbatul este deja în femeie. Îmi pare sincer rău pentru acest avantaj al speciei, dar o femeie poate să aleagă și după ce a început mișcarea de du-te vino.

Vino! Du-te! Se poate.

Foto: Bogdan Mosorescu

Unele cupluri rămân împreună deși nu au făcut sex de un an

De 24 sept., 2019 1 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Aproape m-am născut în mașină. Cel puțin așa povestește mama mea. După ce a ajuns la spital, moașa și doctorul au dus-o direct în sala de naștere. Sala de travaliu a sărit-o. Asta îmi spune despre mine că odată am știut să iau rapid decizii.

Lângă mine se află o școală și a sunat de ieșire. Ah, clopoțelul! Sunetul mi-a oprit șirul gândurilor. La chiuvetă nu am stat mult să curăț zarzavaturile. Bătăile inimii s-au accelerat. Articolului îi lipsește așezarea în imaginar. Clopoțelul nu a sunat pentru mine. Am respirat ușurată și am luat o gură de cafea.

Nu așez în pagină textul. Creez. În timp ce tăiam țelina, m-am oprit să privesc frunzele și am rostit: lumi în lumi. Ieri m-au înfuriat mașinile parcate pe Gheorghe Lazăr după ora 7. Din cauza lor, pe o bucată scurtă de drum, faci zece minute. Zece minute când duci copilul la școală e mult. M-am revăzut la Viena în acele dimineți geroase de iarnă. În fiecare dimineață mă trezeam la șase să plătesc parcarea. Săream din pat direct în cizme. Trăgeam paltonul peste pijamale și străbăteam holul până la recepție cu ochii cârpiți. Mă trezeam instant când scoteam nasul afară. Nici un minut după ora șase nu-mi permiteam să întârzii. Amenda m-ar fi așteptat. Pe Gheorghe Lazăr există panouri cu mesaje ignorate. Găsești mașini parcate și la ora opt dimineața.

Am permis de mai bine de zece ani. Mașină mă ajută să mă deplasez oriunde am nevoie. Acest mijloc de transport mi-a separat lumile. M-a izolat într-o lume închipuită. Orașul e sugrumat de trafic. Mi-am refăcut traseele. Las mașina în locuri care-mi permit deplasarea pe jos într-un timp folositor intereselor mele. Cum locuiesc spre Giroc, dacă este necesar să ajung în Cetății, parchez undeva la jumătate. Cealaltă jumătate mi-a atras atenția asupra depărtării de lume.

Cetățenii continuă să arunce gunoi pe jos. Muncitorii fluieră în continuare după fundurile femeilor. Bicicliștii și șoferii se înjură nervoși. Femeile se chinuie pe tocuri. Conversații intime se duc în forfota străzii. În fața unei florării, o ea îl înjura pe el. După sictireală, l-a amenițat cu bătaia. Plasa de rafie a rămas nefolosită până eu am pășit în florărie. Atunci mi-am privit lung mașina.

Cutia de metal m-a separat de stradă, de cultura ei, de lume așa cum este ea. Am circulat prea mult cu mașina în ultimul timp. Am uitat că strada și marginea ne învață despre oameni. Masa de oameni pare cumva neschimbată din Evul Mediu. Apucăturile au rămas. Instinctele s-au păstrat. Reacțiile răspund exteriorului cu agresivitate.

Conviețuirea celor educați cu cei mai puțin educați nu ține de imposibil, dar seamănă mult cu munca Penelopei. Munca din timpul zilei se destramă noaptea. Persoanele educate manifestă dispreț pentru maniere, pentru ornamental. Ducem lupte între clase, între membrii aceleiași clase. Ne alegem în grupuri și reînnoim segregaționismul. Ne dorim atât de mult ca ceilalți să aibă o părere bună despre noi. Ne solicităm voința să avem o părere bună despre noi.

Mergem înainte trași de progresul tehnologic și stăm pe loc, în comportament, undeva la început de secol XX. Ne prefacem că am profitat de descoperirile psihologice. Freud a fost un obsedat sexual. Nu ne spune el nouă că toți dorim să facem sex cu propria mamă, ce idiot!

Între timp, foamea, boala și sexualitatea ne supun la drame.  Unele cupluri rămân împreună deși nu au făcut sex de un an. Boala ajută o soacră să pună stăpânire pe casa nurorii. Copiii sunt abandonați și subnutriți. Să nu ne mai spună nouă Freud nimic despre comportamentul uman.

Noi știm să ne purtăm.

De unde știm?!

Foto: Zenobia Lazarovici

Până la 10 ani, plictisul provoacă

De 28 iun., 2019 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

De multe ori, în copilăria mea, am ațipit pe câmp sau pe malul Dunării. Codrul și apa mi-au fost buni prieteni. Pe dealuri, am învățat să ascult vântul. La Dunăre, am învățat să ascult susurul. Înainte să vă dați ochii peste cap, acesta nu este un text în care o să exagerez cu un sentiment.

Nostalgia vremurilor trecute nu mă caracterizează. Oricât de idilic ar suna apropierea de vânt și de susur, înapoi în timp au reprezentat o modalitate de petrecere a timpului. Nu prea aveam ce face. De aceea am și citit foarte mult. De aceea am fantazat exagerat cu povești de dragoste desprinse din Hugo, Balzac, Dumas, Stendhal.

Discuții despre transformările trupului n-am purtat. Tata ne păzea ca un adevărat cenzor. Mustrarea, pedeapsa și violența erau uneltele lui. Mama ne-a programat prin repetiție. O să vă săturați să stați cu piciorele depărtate! Tonul plin de dispreț a ajutat la fixarea în memorie. Să zicem că am auzit asta de 830 621 de ori.

A lipsit dialogul dintre părinți și copii. Nu mă plâng. Cunoașterea trecutului îmi susține prezentul și viitorul. Nu scuz, nu acuz, dar subliniez, iar experiența mă sprijină. Lăsați copiii să se plictiseacă. Până la 10 ani, plictisul provoacă. Explorarea celor două lumi, interioară și exterioară, ține de urât. Când ți se face urât, acționezi. După vârsta de 10 ani, aici în funcție de copil, căutați activități. Fantazarea în exces pregătește terenul pentru spulberarea speranțelor. Niciodată realitatea nu se va ridica la nivelul fanteziei.

Dintr-o unică iubire în viață, unii experimentăm două sau trei, unii nu o găsim niciodată. Cu certitudine, nimeni nu te iubește dincolo de moarte așa cum m-a marcat povestea de dragoste dintre Amelie și Morgan.
La un minut după aceea, capul cutezătorului tânăr căzu pe eşafod şi, printr-un fenomen al implacabilei vitalităţi ce se vădise în el, sări şi se rostogoli afară din maşinăria de supliciu.
Duceţi-vă la Bourg, aşa cum am fost şi eu şi are să vi se spună că, pe când sărea şi se rostogolea, capul acela a rostit numele Améliei.  CONJURAȚII, Alexandre Dumas

După noi se rostogolesc pe scări un foen, o carte, un ghiveci la despărțire. Nu-l ajutăm pe celălalt să-și care bagajele. Ne asigurăm  să nu uite ceva și atunci îi strigăm numele.

Cu asemenea povești de dragoste am crescut. În adolescență adormeam pe plajă cu gândul la. Mă trezeam uneori speriată. Nu știam unde mă aflu.

Uneori îmi amintesc de aceste episoade și mă trece un fior. Dacă totul nu e decât un vis? Dacă eu sunt de fapt pe plajă, iar viața mea din ultimii 25 de ani e visată? Nu suport gândul. Mă scutur de el, mă pălmuiesc, caut să fac ceva pentru a lăsa în urmă închipuirea.

Dacă o să înnebunesc, în acest scenariu o să-mi desfășor psihoza. Când mă vizitați, vă garantez că o să mă găsiți la plajă.

Să nu avem posibilitatea să verificăm!

Foto: Bogdan Mosorescu