by Dunia

About: Dunia

Recent Posts by Dunia

Ce femeie aș fi fost fără literatură

De 10 ian., 2017 3 Trăiri afective ale mele , , , , 0

M-am tot gândit la Picasso zilele astea. Am văzut de curând un film după viața lui în interpretarea lui Anthony Hopkins. Să nu repeți în creație. A face încă o dată ceea ce a mai fost făcut înseamnă moarte.

Tare îmi e că am ajuns să repet subiecte pe blog și nu-mi convine. Sunt în situația de a nu fi de acord cu Pablo Picasso. Prefer o altă interpretare despre repetiție. O alătur unui proces de maturizare. Aveam 24 de ani când am publicat primul text pe blog. Intervalul nu justifică subiectele reluate, dar conține schimbări de percepție.

A rămâne cu aceleași păreri din familie, cu aceleași convingeri din școală nu înseamnă pentru mine moralitate. Ieri aș fi zis că oamenii care se contrazic nu pot fi de încredere. Azi spun că dreptul de a-ți schimba punctul de vedere ține de evoluție. Asta m-a atras la știință. Nimic nu este bătut în cuie ca în religie. Poți oricând să revii asupra adevărului dacă s-au făcut noi descoperiri. Adevărul e tot o percepție cu instrumentele de care dispunem până în fața altor dovezi care modifică ceea ce știam.

Așa că o să contrazic un geniu, dar o să-l admir în continuare. Picasso a reușit să nu repete în actul lui creator. Eu prin repetiție am ajuns să mă cunosc. Nu să mă cunosc mai bine, ci chiar să mă cunosc. E imposibil să ajungi la o cunoaștere de sine până nu pui totul sub semnul întrebării. Învățăturile bunicilor, părinților, educatorilor, învățătorilor și profesorilor reprezintă niște mijloace de supraviețuire până devenim capabili să gândim. Unii dintre noi nu îndrăznim să gândim, să ne îndepărtăm de aceia care ne-au arătat cum să gândim.

Să vă dau un exemplu. Datorită unor lecții de gramatică pe care le fac cu doi adolescenți, am realizat că niciodată nu m-am îndepărtat de lecțiile profesorilor. Mă refer aici la gramatică. Oricum nu poți să te joci prea mult cu o asemenea materie, chiar dacă apuci drumul cercetării, dar prezintă o anumită flexibilitate. Nu am profitat de ea. Ce a zis profesorul a fost bine zis. Asta pentru că nu mă interesa să gândesc pentru mine, ci să dau niște răspunsuri corecte pentru a promova un examen.

Culmea este că nici nu-mi amintesc să mă fi îndemnat cineva să gândesc pentru mine în școala elementară. La liceu am avut și profesori care se simțeau ofensați dacă îndrăzneai să gândești.Nici universitatea nu stă mai grozav la capitolul profesori, dar ai șansa să întâlnești profesorul cu vocație care alină și anulează mizeriile fățarnicilor.

Nu pledez pentru a gândi. Nu e pentru toată lumea. Împărtășesc discursul despre fericire al lui Andrei Bolkonsky, personajul lui Tolstoi din Război și pace. Ce fericiți sunt ei, mujicii, în ignoranța lor.

Mi-am zis și eu de atâtea ori, în special în societate, privind alte femei care discutau cu satisfacție și împăcare despre copii, mâncare, curățarea canapelei, vacanțele în familie, atitudinea profesorilor etc că aș fi fost mai fericită dacă nu aș fi descoperit literatura.

Nu o să pot niciodată să aflu cum aș fi fost fără literatură, dar știu că uneori mi-e atât de bine în pielea mea că simt fericirea ca o senzație de neastâmpăr. Mă mișc, zâmbesc, îmi sărut umărul gol sau genunchiul dacă stau așezată și mă iubesc.

Uneori sunt strașnic de mulțumită de mine. Datorez asta revenirilor asupra unui subiect sau altul. Nu am renunțat la interpretare și nu intenționez.

Urmează reveniri de subiecte. Dacă aveți preferințe sau un interes anume, îmi puteți lăsa un comentariu.

Pe data viitoare.

Foto: Flavius Neamciuc

Colaborare nouă. Carte: Umbra de Ismail Kadare

De 9 ian., 2017 1 Colaborari , , , , 0

Finalul lunii decembrie mi-a adus o nouă colaborare. Există în munca asta comună ceva special. Îmi pot alege ce carte doresc eu să citesc, nu mă condiționează nimeni.

S-a potrivit atât de bine. Mi-am trimis mintea să recupereze titlurile anului trecut și am realizat că am citit puține cărți de beletristică. M-am concentrat mult pe literatura de specialitate: psihanaliză, istorie, fizică, biologie, neurologie.

Cu Târgul Cărții, noul meu colaborator, am șansa să corectez lipsa lumilor ficționale din viața mea. Cum eu nu citesc orice, prețioasă lecție învățată de la profesorul Iosif Cheie Pantea, o să urmeze pe blog o serie de prezentări succinte ale unor opere literare.

Prima carte spre care o să încerc să vă atrag este Umbra de Ismail Kadare.

Romanul Umbra de Ismail Kadare este povestea unui cineast albanez care face mai multe călătorii la Paris într-o perioadă a totalitarismului. Fiecare vizită descrie experiența întâlnirii dintre două lumi, Europa de Est și Occidentul. Drama intelectualului se desfășoară pe urmele unei vechi legende albaneze despre Konstandin, un erou care se întoarce din lumea morților pentru a-și aduce sora de pe meleaguri străine.

Deplasările la Paris ale cineastului semnifică evadări din Albania comunistă. În Occident își face prieteni, frecventează cafenele, iese la restaurante, participă la serate și încearcă să se îndrăgostească de o fată, Silvaine. Spiritul de libertate încercat în capitala Franței se opune vieții ermetice din Albania unde se întoarce dintr-o datorie camaraderească. Prin el, toți prietenii lui aveau posibilitatea să experimenteze drepturi fundamentale și o poveste erotică cu o pariziancă.

Cartea poate fi citită într-o cheie a ieșirilor și a revenirilor. Personajul narator iese și revine într-o Albanie închipuită ca un mormânt. Tensiunea psihică devine vizibilă prin apelul la legenda lui Konstandin. Cineastul devine un mort care se plimbă pe străzile Parisului. Povestea de dragoste cu actrița Silvaine subliniază incompatibilitatea dintre cele două lumi. Pur și simplu îi este imposibil să se îndrăgostească de ea. Ceva nu-i permite, ceva îi interzice, iar criza erotică se încheie cu insatisfacție.

Eroul începe să fie tot mai obsedat de ideea că este urmărit și verificat. Proveniența lui din lumea gri a comunismului îi asigură un statut de om încremenit. Trupul e rece, sămânța înghețată, actul sexual ratat.

Avem două lumi, Estul și Occidentul, și un erou care se plimbă de la una la alta. La Paris are nevoie de zile să se dezghețe, în Tirana așteaptă să-l părăsească căldura și să înghețe la loc. Fără putința de a face vreo legătură între cele două lumi, percepem mai mult un mesager ratat cu o identitate tragică. El aparține terorii impuse de dictatură, iar realitatea celor din Albania a presupus un control complet al individului.

Romanul Umbra a lui Kadare reprezintă o reinterpretare a Infernului lui Dante sau o reprezentare a infernului pentru existențialiști.

*În colaborare cu Târgul Cărții.

4 grupe de cititori. Concurs #poartaocarte

De 7 ian., 2017 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

S-a scris și o să se mai scrie despre cititori. Persoane calificate sau doar pasionate au încercat să ordoneze tipurile de cititori. Eu însămi am făcut trimitere spre anumite caracteristici ale cititorului.

Anul trecut am avut o experiență dintre acelea cu impact cu un cititor. Am fost nevoită să concep din nou și în alt fel tot ce credeam eu că semnifică un cititor. Întotdeauna am avut cea mai bună părere despre oamenii care citesc. Neplăcut surprinsă la o întâlnire cu cititori, am început să mă întreb și să întreb.

Dar de ce am o părere bună despre aceia care citesc? Ce anume m-a determinat să-i situez în vârful piramidei? Am descoperit că părerea bună despre cititori era luată de-a gata din familie. Asta mi s-a spus, am crezut, am acceptat, nu am verificat. O secundă nu m-am îndoit. Nici măcar în facultate când am aflat că am colege care se prezintă la examene pretinzând că au citit cărțile din bibliografia obligatorie. Adevărul este că am favorizat tagma asta de oameni, oamenii care citesc, fără să-mi iau un semn de întrebare. Se pare că până la urmă am crescut într-o religie.

M-am chestionat și mi-am dat câteva răspunsuri. Am mers mai departe. Mi-am învins frica de întrebările proaste, și am descusut un profesor. Domnule profesor, știți că așa și pe dincolo etc. Răspunsul sincer m-a eliberat.

Cititorii nu sunt neapărat oameni deștepți, civilizați sau buni.

Poate dumneavoastră știați sau ați descoperit mai devreme, dar eu abia anul trecut am acceptat.

Pot acum să alcătuiesc niște grupe de cititori. Am experiență, am trăit pe pielea mea. Ceea ce este cu adevărat important este motivul. De ce citesc oamenii care citesc?

Începem cu o fază din dezvoltarea omului.

Citim pentru că avem o datorie în timpul școlii. Da, lectura semnifică o datorie și nu o obligație.

Prima grupă: cititul cu responsabilitate.

Mai departe. Citim pentru relaxare. După o zi grea la muncă, o carte, un pat în care să te cuibărești și un pahar de vin reprezintă un vis. Fotografiile cu o carte subiect de pe facebook și instagram fac trimitere către un asemenea cititor.

A doua grupă: cititul pentru liniștirea nervilor.

Citim din snobism. Un exemplu de pe patria mumă. Orice apariție a lui Mircea Cărtărescu adună zeci, uneori sute de persoane. Lumea îi cumpără cărțile, dar nu i le citește. Sau lumea citește pentru că notorietatea reprezintă un stimul. Admirația nefirească și fără discernământ cuprinde mințile ignorante.

A treia grupă: cititul din snobism.

Ultima grupă, citim pentru devenire. Mă includ. Nu citesc pentru destindere, nu citesc pentru că alții citesc, citesc pentru dezvoltare. Am nevoie să admir, am nevoie să fiu inspirată. Am nevoie să ajung la atitudinea lui Nelson Mandela. Poate nu o să fiu niciodată capabilă să iert persoanele care m-au făcut să sufăr, dar o să ajung să le zâmbesc cu bunăvoință și căldură într-o zi.
Cititorii ca mine își doresc să studieze, să cerceteze, să aprofundeze, să se edifice, să-și ia un doctorat, să publice o carte, să facă o diferență în lumea asta prin educație.

A patra grupă: cititul profesionist.

Am găsit 4 grupe. Oricine poate adăuga. De fapt finalul acestui text o să fie concursul pentru campania #poartaocarte.

Cer:
– o fotografie cu dumneavoastră și o carte pe facebook sau instagram cu hashtag-ul #poartaocarte.

– la comentarii puteți să completați grupele de cititori, dar nu e obligatoriu.

Ofer:

– două cărți de la editura Univers. Nu divulg titlurile. Vreau să fie o surpriză.

Durata concursului:

– șase zile. Vineri, 13 ianuarie anunț câștigătorul.

Start!

Zice Dunia

De 3 ian., 2017 4 Zice Dunia , , , , 0

O să încep anul cu Zice Dunia.

Anunț că o să urmeze două concursuri. Unul va fi pentru campania #poartaocarte, iar celălalt pentru Tricoul Inteligent.

Cine dorește să câștige o carte sau un tricou, să se pregătească. O să am niște cereri.

Revin. Va urma…

Dacă Moise a fost egiptean

De 27 dec., 2016 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Am citit în vară Europa Centrală. Geografia unei iluzii de Cornel Ungureanu. Mi-a rămas în minte, ca o mică obsesie, dacă e cu putință să măsurăm obsesia, următoarea propoziție: cărțile noastre se nasc direct moarte.

Ca proaspăt culegător de fragmente prețioase de literatură, dețin și cresc Tricoul Inteligent, am oftat. Impresionată de calitatea sugestiei, cărțile noastre se nasc direct moarte, am realizat imediat că situațiile în care aș putea să folosesc fragmentul sunt zero.

Ieri am schimbat zero cu unu. Am crescut. A devenit posibil prin acest text. Scris între Crăciun și Anul Nou, se naște și el direct mort. Cine o să se așeze în perioada asta să lectureze despre Moise după un eseu semnat Freud?

Îmi doresc să notez, succint, fără plasticizare, unele informații care mi-au revenit de la Freud. Moise și religia monoteistă îmi pare că poate să trezească interes.

Ce poate să ne trezească interesul? În primul rând numele. După documentări și Lexicoane, Moise ar proveni din vocabularul egiptean și înseamnă copil, prescurtarea unor nume mai complexe, ca de exemplu Amen-mose, adică Amen-copil.
Forma de nume Mose se întâlnește pe monumentele egiptene.

După o lucrare a lui O. Rank, luăm aminte de obiceiurile popoarelor civilizate de a-și slăvi conducătorii înzestrând istoria nașterii.

– Eroul este copilul unor părinți foarte distinși, de cele mai multe ori un fiu de rege.
– Conceperea lui este precedată de greutăți, cum ar fi abstinența sau o infertilitate îndelungată. În timpul sarcinii sau chiar mai devreme se face o profeție în legătură cu nașterea lui.
– Ca urmare, copilul nou-născut este destinat de obicei morții sau expunerii unui pericol. Pruncul este lăsat în seama apelor.
– Ulterior este salvat de animale sau oameni de condiție joasă.
– Când devine adult, își regăsește pe un drum foarte aventuros și bogat în experiențe părinții nobili. Ajunge la măreție și faimă.
– Cel mai vechi personaj istoric de care s-a legat acest mit al nașterii este Sargon din Agade, întemeietorul Babilonului.

Cazul lui Moise este diferit. Prima familie este modestă, iar a doua este înlocuită cu casa regală a Egiptului. Prințesa îl crește ca pe copilul ei. Mulți au fost surprinși de abatere.

Cum poate fi cineva erou dacă nu este vlăstar regesc? Legenda pare creată de poporul evreu, căci egiptenii nu aveau nici un motiv să-l preaslăvească pe Moise.
Moise este fiul prințesei, iar faraonul, în urma unei profeții, expune copilul pe Nil, iar acesta e salvat de o familie de evrei.

Mitul prezintă două familii, cea umilă și cea nobilă. O interpretare pe un nivel al realității aduce în discuție familia reală și familia fictivă. În general, familia reală concide cu cea umilă, iar familia inventată cu cea nobilă.

Dacă Moise a fost egiptean, ce povestim în continuare?

Notăm despre disprețul cunoscut al egipteanului față de un popor străin.

Notăm că Moise nu a fost numai conducătorul politic al evreilor, ci și legiuitorul lor, cel care i-a educat și i-a constrâns să slujească o nouă religie care și azi se numește după el, cea mozaică.

Notăm că în istoria religiei egiptene a existat un faraon tânăr, numit la început Amenhotep și ulterior Ikhnaton, care a impus egiptenilor săi o nouă religie. Aceasta se împotrivea tuturor obiceiurilor și tradițiilor milenare. Era un monoteism stric, prima de acest gen din istoria mondială și religia pe care a impus-o mai târziu Moise evreilor.

Moise a transmis evreilor religia lui Ikhnaton. Asemănările și deosebirile dintre cele două religii sunt ușor de remarcat. Ambele sunt forme ale unui monoteism strict.

Moise nu le-a dat evreilor numai o religie nouă, ci a introdus în rândul poporului evreu circumcizia.

Moise a fost un bărbat distins, conștient de marile lui capacități, ambițios și energic. Planul de a întemeia un imperiu nou era în concordanță cu natura energică a lui Moise.

Urmează ipoteze, și alte ipoteze.

Mai notez despre contradicțiile ce se găsesc în descrierea biblică a caracterului lui Moise. Separăm: avem un Moise egiptean cu planuri mărețe pentru poporul său și un Moise păstor pe care tradiția i-a sudat aducându-l pe Moise egipteanul la Madian.

Nu am sfârșit, eseul lui Freud sunt de fapt trei eseuri. Se întind pe pagini. Sper doar că v-am făcut suficient de curioși.

Vă mai las ceva scris și pun punct:

…lupta dintre opinii ia ceva timp, de la bun început există partizani și opozanți.

Un articol după Moise și religia monoteistă, Trei eseuri, Freud, Studii despre societate și religie

Sunt mai bună ca fosta

De 21 dec., 2016 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Sunt mai bună ca fosta! Sunt mai bună ca o catolică! Sunt mai bună ca prietena mea! Sunt mai bună ca sora mea! Etc!

Am detestat de când mă știu atitudinea celor care se cred mai buni. Puțini sunt cei care îndrăznesc să spună cu voce tare. Cu voce tare neagă. Nu este adevărat, nu mă cred mai bun, dar simți acel DAR nerostit.

Cu patos am purtat discuții despre. Mi s-a reproșat și înca mai primesc reproșuri că îmi susțin convingerile cu patos. Am depus eforturi să mă potolesc până mai ieri. Atât de recentă e descoperirea. Chiar nu e nevoie să-mi schimb modul de prezentare. Așa m-am născut, așa am crescut, așa am hotărât să rămân, o persoană cu forță dramatică.

Îmi vine mai ușor în prezentare deoarece interiorul descrie liniștea. Am tras niște linii la nivel rațional. Nu suport glumele cu naziști, persoanele gay, evrei, statutul femeii sau avort. Nimeni nu o să găsească înțelegere la mine. Toată lumea poate să aibă o părere nu mă convinge să ascult. În unele situații ținem seama de o singură direcție.

Naziștii au omorât oameni. Irelevant că Hitler a construit autostrăzi.

Preferințele din dormitor nu privesc pe nimeni. Doi bărbați care se sărută nu strică educația copilului meu.

Evreii sunt oameni ca noi toți. Puțin îmi pasă că sunt considerați responsabili de moartea lui Isus. Dacă nu exista Iuda, cum mai putea Isus să sufere pentru întreaga umanitate? Credincioșii să-i mulțumească lui Iuda, să-i aprindă lumânări, reprezintă un argument, un motiv să-și justifice răutatea și mintea îngustă.

Femeia este și ea de asemenea om. A luat mult minților luminate să se pună de acord. Libidoul nu pare să facă diferența după categoria de gen. Viața mea sexuală nu m-a învățat că poftesc în funcție de convingerile unor societăți patriarhale.

Avortul nu-l privește pe preot, pe fariseu, pe bigot. Avortul nu-i privește pe cei de la conducerea unei țări. Avortul este decizia femeii. Din câte știu, corpul meu e în exclusivitate corpul meu.

În cazurile descrise mai sus nu accept părerea fiecăruia că așa e în democrație. Rar mai accept discuții despre sau compania unor persoane cu păreri personale despre gay, evrei sau avort. Nu mă interesează, contrar impresiei, să intru în conflict. Mă interesează să construiesc în jurul meu o comunitate cu o gândire asemănătoare cu putința de a duce discuții în contradictoriu fără a o lua personal. Se poate, mă antrenez de ani de zile și observ rezultate.

Cam asta am avut de notat pentru azi. Rămân o femeie pasională prin naștere și prin decizie. Mulțumesc!

Crezi că ești însărcinată?

De 20 dec., 2016 0 Trăiri afective ale mele 0

Era primul an când au hotărât să facă Crăciunul acasă. Au trebuit să suporte apeluri telefonice lungi de la părinți, dar au rezistat. Cel mai dificil de anulat a fost șantajul mamei. Am făcut prăjituri, preferata ta, preferata lui, salate de toate felurile, pâine de casă.

Fiecare dintre ei, atât ea, cât și Alex, au refuzat cu blândețe. Începuseră din noiembrie să facă planuri și repetiții. Au concluzionat că tonul domol și pauzele lungi le vor fi de folos în conversațiile cu ai lor.

Sarmalele, primele ei sarmale se aflau la cuptor. Știa de la mama ei că sarmalele se fac în ajun, dar ea avea alte planuri pentru 24. Ziua de 24 era programată pe ore. După cafeaua de dimineață, Vesna urma să părăsească casa și să se pregătească pentru Crăciun: manichiură, pedichiură, tratamente, masaj, coafor.

Peste tot în casă mirosea a sarmale. Ea se străduise să rețină mirosul în bucătărie, dar Alex, după ce o îmbrățișase scurt și o sărutase pe gât deschisese larg ușa. Să miroase în toată casa, ăsta e Crăciunul. Își luă paharul de vin, își trase scaunul și se așeză la masă să răsfoiască reclamele de la Kaufland. Atunci sună interfonul. Sări să deschidă, era verișoara ei care locuia lângă. Ea și Alex, Iulia și Andrei cumpăraseră acum trei ani un duplex. Iulia era însărcinată în primul trimestru. Revenea acum de la control.

Îi deschise ușa cu paharul în mână și cel mai larg zâmbet. Primul intră Andrei care nu salută, dar o privi sugestiv pe Vesna. Îi cerea ajutorul. Fără să înțeleagă prea multe se repezi la Iulia. Fața îi era scăldată de lacrimi, iar buzele îi tremurau. Părul blond, prins într-un moț în vârful capului, părea o minge de foc. Razele soarelui picau direct pe Iulia și îi transformau firele epidermice în fire de aur.

O ajută să se dezbrace, o descălță, iar pe Andrei îl trimise să-și toarne un pahar de vin și să-l cheme pe Alex. Ea își așeză verișoara pe un scaun și o mângâie pe obrazul translucid. Începuse să transpire abundent și își lipise brațele de corp. Iulia urma să facă mâine un avort. Inima bebelușului a încetat să mai bată. Pur și simplu s-a oprit.

Au rămas amândoi peste noapte. Ce mai noapte! Iulia se prefăcea că doarme și își afunda capul în pernă ca să nu o audă ea că plânge. Dimineața la șapte s-au ridicat, s-au îmbrăcat într-o liniște sinistră și au pornit amândouă spre spital. Imediat le-a preluat doctorița, Iulia a plecat cu doamna doctor Cojocaru, iar ea a rămas să aștepte pe hol. S-a trântit pe canapea și a început să citească pe afișe. Crezi că ești însărcinată? Copilul tău consumă prea multă apă?

I s-a făcut foarte cald. A renunțat la geaca groasă. A încercat să butoneze telefonul, dar reținuse apă peste noapte, iar mâinile îi erau umflate și mișca degetele cu greutate. Și-a privit mâinile. Degete lungi, unghii dreptunghiulare.

O doamnă grasă s-a așezat lângă ea. S-a retras puțin în stânga pentru a-i face loc doamnei și a salutat-o scurt. Dorea să revină la unghiile ei.

– De ce ești, mamă, aici?
– Însoțesc pe cineva. Aștept să iasă.

Și-a mutat din nou ochii la mâinile ei. Doamna respira greu. A privit-o pe furis. Avea un piept imens, niște sâni ascuțiți care împungeau puloverul. Fusta de tafta foșnea la contactul cu vinilinul canapelei.

– În loc să fiu acasă să gătesc, eu sunt pe la spital. Nici nu știu ce am, dar săptămâna trecută, Gelu a lu vecinul de la vale a murit de cancer. A fost sănătos sau așa am știut toți. Nu lua medicamente, nu-l durea nimic și a murit. Sunt de la Sânnicolau de loc. M-am gândit că am și eu cancer. Parcă poți să știi? Nici de Gelu nu am știut. Femeie la 50 de ani ca mine să umble prin spitale în ziua de ajun.

– Nu vă înțeleg, îmi pare rău. De ce sunteți la spital? Vă doare ceva?
– Mă fata mea, sângerez de ieri. Știi tu! Am intrat la menopauză din 2011. De ce sângerez, spune tu?!
– Atunci sunteți la locul potrivit, o să vă facă bine domnii doctori.
– Parcă poți să știi, Gelu a murit într-o săptămână. Dar fata cu care ești, ce are?
– E programată pentru chiuretaj, nu i-a mai bătut inima copilului.
– Mă uit la tine, câți ani ai? 20?
– 30.
– Și prietena ta?
– Verișoară. Tot 30.
– Ei, lasă că voi sunteți tinere, dar eu, femeie de 50 de ani, cu nenorocirea asta pe capul meu! Uite că mă cheamă.

Vesna a privit lung în urma femeii. Puloverul gri, fusta neagră, mersul greoi și pulpele groase. Femeia trupeșă de la sat. Ar fi râs, dar își puse frâu. Oricând putea să iasă Iulia pe ușă și nu dorea să o jignească. Cine știe ce gânduri avea în momentele astea.

Mai așteptă vreo 20 de minute după Iulia. Ieși palidă. Dadu mâna cu doctorița și părăsiră spitalul cu o foaie albă și lungă în mână. Merseră în tăcere până la parcare. O mânca limba să-i povestească despre femeia de la Sânnicolau. În mașină, după ce o urmări puțin, îi ceru permisiunea să-i povestească ceva. Umorul negru din întâmplare nu o necăji pe Iulia. Ridică ochii la Vesna, ochii ei mari, ca ai unei vaci tinere cum se amuzau ele, și începu să râdă în hohote.

– Cancer pe naiba, baba era însărcinată!

Ce se poartă sau ce se potrivește. Georgiana Medrea știe

De 19 dec., 2016 0 Colaborari , , , , 0

Știați că există un site, presupun că e site, de unde îți poți alege despre ce să scrii în funcție de interesul oamenilor? Google sortează și îți indică cele mai căutate cuvinte. Am fost curioasă și am intrat într-o zi, dar nu s-a potrivit.

Ce aveam eu prin cap nu a interferat cu interesul general. Mi-am zis: ce rost are să mă supun pentru trafic? Blogul răspunde în primul rând nevoilor mele, iar eu îl folosesc ca înlocuitor pentru un excelent psiholog. Până găsesc unul care să mă ajute, cu Sorin plecat prin alte lumi sau doar mâncat de viermi, blogul poate fi reprezentat ca o canapea. Am în minte canapeaua magnet de pe frigider, faimoasa canapea a lui Freud. Mă așez și defulez.

În ciuda celor spuse, azi s-ar putea să fiu pe placul unei majorități. O să urmeze un articol despre stilul personal. Duminică am participat la un atelier susținut de Georgiana Medrea. Îmi place să mă îmbrac frumos, consider că tuturor ne place. Țin cont și de o parte, o categorie de oameni care a ridicat neglijența vestimentară la un rang superior. Neglijența semnifică un interes deosebit pentru adevăratele valori umane. Eleganța nu e considerată o valoare, ci un capriciu inutil și inconfortabil.

Nu împărtășesc părerea. Îmi îngrijesc mintea și corpul cu deosebită atenție, cu accent pe minte. Dau prioritate creierului, dar corpul vine ca o expresie a gândirii.

I-am scris un mesaj Georgianei și i-am spus că mi-aș dori să particip la atelierul ei pentru a scrie pe blog despre. Acum câțiva ani am lecturat Manualul de stil al Danei Budeanu și am rămas cu un gust amar și un mail trimis către Mihaela Rădulescu care nu a primit răspuns. La ce vă gândiți când cineva folosește cuvântul manual? Că o să descoperiți între acele pagini un sistem de îndrumări practice despre cum să faci ceva, în cazul nostru să te îmbraci.

Nu e cazul manualului scos de Dana Budeanu. Dana Budeanu a publicat o carte pentru femeile faimoase ale României și a frustrat femeile obișnuite cu un sfat. Nu vă cumpărați genți ieftine, mai bine achiziționați un Hermes. De la înălțimea blogului meu îi transmit că ar trebui să-i fie rușine.

La atelierul Georgianei o să aveți parte de acel CUM. Cum să vă îmbrăcați. Vă ajută să vă descoperiți forma corpului, vă sprijină să atrageți atenția asupra părților frumoase, vă repetă că detaliile fac diferența. Da, există oameni urâți și oameni frumoși, iar haina nu-ți modifică lungimea nasului sau forma fundului. La fel ca în cazul bunătății și răutății, nu ne naștem buni sau răi, devenim ceea ce hrănim, frumusețea și urâțenia pot fi manipulate în favoarea noastră.

Manipularea a dus la apariția eleganței. Frumusețea trece. Rămâne amintirea ei după 50 de ani. Eleganța e veșnică. De exemplu: un ciorap cu adeziv și dantelă semnifică o acumulare de eleganță, erotism și mister pentru fiecare picior. Îmi răsfăț destul de des picioarele cu asemenea ciorapi. Mă fac fericită și obraznică.

Hainele au fost făcute pentru noi. Cu descoperirea unui stil, hainele încep să lucreze în favoarea noastră. Pentru asta e nevoie să țineți cont de trupul dumneavoastră. Eu recomand să începți cu ședințe scurte în fața oglinzii în costumul Evei. Fără nici o rușine. O ședință scurtă, creșteți timpul până ajungeți să vă îndrăgostiți. Relația cu corpul o să se observe în atitudine. Sentimentul de căprioară hăituită o să se amelioreze până la dispariție.

Apoi urmează un atelier cu Georgiana. Acțiunea reprezintă o investiție fără riscul de a pierde. Într-adevăr puteți pierde hainele nepotrivite. O să observați câștigul când o să vă analizați în oglindă. Mă refer aici la persoanele care nu au ridicat neglijența la nivel de valoare umană. Mă refer la toate persoanele care își doresc o stare de bine, o cunoaștere de sine, poate chiar o viață sexuală revigorată.

Eu mi le doresc pe toate, cu accent pe pasiune când vine vorba de budoar.

Am ajuns la finalul articoului. Înainte de punct vă mai las ceva la care să meditați. Stilul nu presupune trendul, iar un asemenea atelier nu vă trimite după ce se poartă, ci după ce vi se potrivește.

Vi se potrivește inteligența, prima dată, apoi ceea ce așezați pe corp. Georgiana știe foarte bine.

Ce povești ascultăm la religie

De 15 dec., 2016 10 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Anul acesta, în septembrie, Mara a mers la școală. A început o nouă etapă în viața ei. Într-un fel, la încheierea celor 7 ani de acasă, s-a închis o ușă. Mara adultă îmi va arătă ce impact a suportat în copilărie cu o mamă ca mine.

Pentru școală nu m-am agitat. Nu m-am interesat de profesori, de materii, de siguranța instituției. Mă ghidez pentru viața de elevă a Marei după modelul familiei Frank, familie de evrei. În primul rând sănătatea, în al doilea rând distracția. Restul le ducem la îndeplinire prin repetiții și obișnuințe.

O singură dilemă am avut de când a început școala. Să o las sau nu la religie. Anul trecut m-a întrebat dacă ea este ortodoxă sau catolică. După o insesizabilă pauză, i-am răspuns că nu este nici una, nici alta, dar a fost botezată la ortodocși. Mara, ești un copil botezat la biserica ortodoxă, dar nu ai nici o religie.

Răspunsul acesta a mulțumit-o atunci. Între timp au început orele de religie. De fiecare dată am grijă să o întreb ce povești ascultă la religie. Am hotărât să participe la aceste ore dintr-o corectitudine față de individ, să fie decizia ei în viitor dacă alege să creadă într-o forță supranaturală cu un fiu născut dintr-o virgină sau nu.

Încerc de fiecare dată să aleg ce este corect pentru ea. Analizez ce simt și ce gândesc, le separ cu rigurozitate și îmi dau voie să mă duc spre corectitudine.

Corect pentru ea a fost să participe la acele ore, iar eu ca un paznic să împiedic infestarea. Nici mai mult, nici mai puțin, Mara a fost deja infestată. Săptămâna trecută povesteam împreună despre o călătorie în Galapagos unde a fost Darwin când Mara mi-a răspuns cu Dumnezeu care a fost pe pământ acum foarte mulți ani.

După o altă pauză insesizabilă, i-am reamintit că Dumnezeu este un nume pentru partea bună din noi. Că unii oameni aleg să creadă într-o forță care ne pedepsește sau răsplătește după fapte, dar Dumnezeu este asemenea lui Gulliver, un personaj dintr-o carte.

A urmat o reacție care pe mine m-a umplut de greață. Mi-a strigat, căci a strigat către mine, că dacă eu nu cred în Dumnezeu, nici ea nu crede în Darwin al meu.

O să-mi explic greața. Consider că școala și ora de religie mi-au infestat copilul. Îmi doresc pentru Mara să gândească și să aleagă singură. Nu o cresc într-o religie sau cu o anume bucătărie. Indivizii în copilărie sunt ușor impresionabili, dar adulții au instrumentele necesare să edifice și să lase manipularea deoparte.

Ce mi-a rămas de făcut? Mi-a trecut prin cap la furie să o retrag de la orele de religie. Am abandonat. Aș supune-o pe ea la o presiune prea mare. O să am încredere în ea și inteligența ei, iar eu o să merg înainte cu întrebarea: ce povești ai ascultat la religie? O să-i vorbesc în continuare de știință, de evoluție, de Darwin și de Dawkins.

O să-mi cresc copilul să creadă în el însuși, să fie bun și corect pentru că e om și nu pentru frica de pedeapsă din partea unui Dumnezeu răzbunător, dar care ne iubește.

Sănătoase să fim, mama să muncească mult și în viitor să mergem împreună în Galapagos pe urmele lui Darwin.

Până la urmă și mama crede în ceva, în evoluție și bun simț.