Am citit în vară Europa Centrală. Geografia unei iluzii de Cornel Ungureanu. Mi-a rămas în minte, ca o mică obsesie, dacă e cu putință să măsurăm obsesia, următoarea propoziție: cărțile noastre se nasc direct moarte.
Ca proaspăt culegător de fragmente prețioase de literatură, dețin și cresc Tricoul Inteligent, am oftat. Impresionată de calitatea sugestiei, cărțile noastre se nasc direct moarte, am realizat imediat că situațiile în care aș putea să folosesc fragmentul sunt zero.
Ieri am schimbat zero cu unu. Am crescut. A devenit posibil prin acest text. Scris între Crăciun și Anul Nou, se naște și el direct mort. Cine o să se așeze în perioada asta să lectureze despre Moise după un eseu semnat Freud?
Îmi doresc să notez, succint, fără plasticizare, unele informații care mi-au revenit de la Freud. Moise și religia monoteistă îmi pare că poate să trezească interes.
Ce poate să ne trezească interesul? În primul rând numele. După documentări și Lexicoane, Moise ar proveni din vocabularul egiptean și înseamnă copil, prescurtarea unor nume mai complexe, ca de exemplu Amen-mose, adică Amen-copil.
Forma de nume Mose se întâlnește pe monumentele egiptene.
După o lucrare a lui O. Rank, luăm aminte de obiceiurile popoarelor civilizate de a-și slăvi conducătorii înzestrând istoria nașterii.
– Eroul este copilul unor părinți foarte distinși, de cele mai multe ori un fiu de rege.
– Conceperea lui este precedată de greutăți, cum ar fi abstinența sau o infertilitate îndelungată. În timpul sarcinii sau chiar mai devreme se face o profeție în legătură cu nașterea lui.
– Ca urmare, copilul nou-născut este destinat de obicei morții sau expunerii unui pericol. Pruncul este lăsat în seama apelor.
– Ulterior este salvat de animale sau oameni de condiție joasă.
– Când devine adult, își regăsește pe un drum foarte aventuros și bogat în experiențe părinții nobili. Ajunge la măreție și faimă.
– Cel mai vechi personaj istoric de care s-a legat acest mit al nașterii este Sargon din Agade, întemeietorul Babilonului.
Cazul lui Moise este diferit. Prima familie este modestă, iar a doua este înlocuită cu casa regală a Egiptului. Prințesa îl crește ca pe copilul ei. Mulți au fost surprinși de abatere.
Cum poate fi cineva erou dacă nu este vlăstar regesc? Legenda pare creată de poporul evreu, căci egiptenii nu aveau nici un motiv să-l preaslăvească pe Moise.
Moise este fiul prințesei, iar faraonul, în urma unei profeții, expune copilul pe Nil, iar acesta e salvat de o familie de evrei.
Mitul prezintă două familii, cea umilă și cea nobilă. O interpretare pe un nivel al realității aduce în discuție familia reală și familia fictivă. În general, familia reală concide cu cea umilă, iar familia inventată cu cea nobilă.
Dacă Moise a fost egiptean, ce povestim în continuare?
Notăm despre disprețul cunoscut al egipteanului față de un popor străin.
Notăm că Moise nu a fost numai conducătorul politic al evreilor, ci și legiuitorul lor, cel care i-a educat și i-a constrâns să slujească o nouă religie care și azi se numește după el, cea mozaică.
Notăm că în istoria religiei egiptene a existat un faraon tânăr, numit la început Amenhotep și ulterior Ikhnaton, care a impus egiptenilor săi o nouă religie. Aceasta se împotrivea tuturor obiceiurilor și tradițiilor milenare. Era un monoteism stric, prima de acest gen din istoria mondială și religia pe care a impus-o mai târziu Moise evreilor.
Moise a transmis evreilor religia lui Ikhnaton. Asemănările și deosebirile dintre cele două religii sunt ușor de remarcat. Ambele sunt forme ale unui monoteism strict.
Moise nu le-a dat evreilor numai o religie nouă, ci a introdus în rândul poporului evreu circumcizia.
Moise a fost un bărbat distins, conștient de marile lui capacități, ambițios și energic. Planul de a întemeia un imperiu nou era în concordanță cu natura energică a lui Moise.
Urmează ipoteze, și alte ipoteze.
Mai notez despre contradicțiile ce se găsesc în descrierea biblică a caracterului lui Moise. Separăm: avem un Moise egiptean cu planuri mărețe pentru poporul său și un Moise păstor pe care tradiția i-a sudat aducându-l pe Moise egipteanul la Madian.
Nu am sfârșit, eseul lui Freud sunt de fapt trei eseuri. Se întind pe pagini. Sper doar că v-am făcut suficient de curioși.
Vă mai las ceva scris și pun punct:
…lupta dintre opinii ia ceva timp, de la bun început există partizani și opozanți.
Un articol după Moise și religia monoteistă, Trei eseuri, Freud, Studii despre societate și religie
