Apolodor la Plai

IMG_1390Am anunțat despre participarea la Festivalul Plai. Nu e posibil să mă zăriți când tastez, dar chipul a exprimat mândrie când v-am dat vestea.

Mândria nu semnifică păcat în viața mea. Am transformat păcatele în greșeli și lecții. Am învățat și învăț. E un proces continuu.

Cel mai greu, după ecuații și formule matematice, asimilez detașarea. Detașarea am cuprins-o pe niveluri. De la înălțimea statutului de mamă, detașarea, prin corectitudinea atribuită, devine frustrantă. Am crescut un copil independent.

Primul pas, am asculat-o orice a avut de spus de când a început să articuleze. În primii doi ani am fost foarte atentă la ceea ce transmitea. Mereu îngenunchez în fața ei când îmi dă explicații. Cu seriozitate am tratat pierderea unei bucăți de lego, ruperea rochiei unei păpuși, rătăcirea plastilinei etc. Impresionabilitatea formează caracterul.

Atitudinea m-a împins mult în margine, un spectator, o mamă spectatoare în viața copilului ei. Repede și-a dezvoltat individualitatea. Credința mea în corectitudine mă copleșește uneori, mai ales când am impresia că nu-i mai sunt de nici un folos.

Mama, știu! Mama, pot să fac singură! Mama, am înțeles!

Mă disperă cât e de întreprinzătoare. Nu mă împacă alegerile mele întotdeauna. Îmi doresc de multe ori să am o fetiță care să depindă de mine, să-mi dea impresia că fără mine nu s-ar descurca. Îmi revin. Nevoile mele nu sunt nevoile ei. Am încercat să separ nevoile noastre.

La șase ani ai ei, o întreb ce dorește și cum dorește în aspectele vieții domestice care nu presupun risc. Mara, în ce te îmbraci? Da, nu mai am o fetiță fashion, nu le potrivește după reguli, dar muncesc pentru personalitate. Asta mamă sunt. Aleg personalitatea în locul părerii lumii despre hainele ei complet aiurea uneori.

Mara, ce poveste citim în seara asta? Lecturile preferate pentru a adormi: Gulliver, Apolodor, Scrisoarea I.

După preferințele ei, la activitățile de la Plai am introdus lectură din Apolodor de Gellu Naum. Sâmbătă la ora 14 aveți posibilitatea să o ascultați pe Gavriela Glăvan citind despre aventurile pinguinului Apolodor de la Circul din Târgul Moșilor, din București.

Naivul și inocentul pinguin Apolodor pleacă în jurul lumii copleșit de dorul familiei sale. Călătoria ajută la cunoașterea de sine, dar mai ales te ajută să descoperi unde și cu cine ești cu adevărat fericit.

Caut ca fiecare lectură să o provoace, să o pună pe gânduri, să se întrebe despre ea. Cine este ea? Are o bunică care manipulează în numele experienței ei de viață. Viața ei trebuie, imperativ, să te scutească de propriile experiențe. Mara primește mesaje subliminale despre mamă, tată, familie, cămin, școală, măritiș și copii. Să rămână nemăritată și să facă un singur copil.

Lupt în pragul conștiinței. Contracarez prin lecturi ca Apolodor. O provoc pe Mara să afle cine este ea, ce îi place ei.

Pentru părinți cu preocupări similare, categoria de mame și tați interesați de copil ca individ separat și viitoare persoană adultă, propun lectura Gabrielei Glăvan de la atelierul Tricoului Inteligent la Plai.

Observație: adevăratul acasă poate să fie departe de părinți.

Trist, știu!

Tricoul Inteligent la Plai

IMG_1415-2Anul acesta merg la Plai. Tricoul Inteligent mi-a schimbat statutul de la vizitator, la partener. O să am un loc sub soare cu masă, scaune, materiale şi invitaţi speciali.

Colaborarea cu Festivalul Plai semnifică o realizare personală. Mă încântă. Mă edifică ca persoană. Mă încearcă o satisfacţie deplină. Naşterea nu a avut un asemenea efect. Consider că orice femeie sănătoasă poate aduce un copil pe lume. Conceperea şi actul naşterii nu ne transformă în mame. Mame devenim în ani de zile de responsabilitate pentru o altă fiinţă. Ca mamă simt mulţumiri când sesizez la Mara capacitatea de a raţiona, de a face asocieri, atunci când îşi exprimă dorinţa de a sublima. Prin sublima înţeleg detaşarea de necesităţi şi dezvoltarea unor plăceri culturale.

Nu orice femeie poate să aibă o carieră. Cele care au ales drumul împlinirii prin muncă, au admiraţia mea. Le văd femei împlinite, persoane cu un scop definit. Au optat pentru profesie. Naşterea ţine de supravieţuirea speciei, de organism, de alcătuiri sociale. A raţiona ţine de putinţe intelectuale, voinţă şi cultură.

Am născut şi în fiecare zi devin mamă. Muncesc la a fi mamă. În paralel am muncit şi muncesc cu o capacitate redusă. Motivele, diverse prin origine, caut să le gestionez cu înţelepciune. Sunt al doilea născut în familia mea. Comparaţia cu sora mai mare nu m-a ambiţionat, m-a lăsat fără spirit competiţional. Nu mi-am dorit niciodată să fiu ca ea, ci să fiu eu însămi. La şcoală am dovedit lipsă de interes pentru ştiinţele reale. Fără o îndrumare spre aptitudinile mele, mi-a scăzut încrederea în mine. În momentul acela am ucis orice spirit competiţional. Dacă unii m-au considerat proastă pentru incapacitatea mea de a învăţa matematică, fizică şi chimie am ales marginea şi atitudinea lucrului bine făcut. Mi-am îndeplinit sarcinile, nu am avut treaba nimănui. Am decis atunci pentru mine.

În periplul şcoală elementară, gimnazială, liceu, universitate, am intrat în contact cu diverse personalităţi. Am început să mă simt apreciată, iar noul sentiment, călduţ şi copleşitor, mi-a dat de gândit.

Mi-am recunoscut nişte limite, dar am decis să-mi muncesc inteligenţa.

Datorită efortului şi în secret a dorinţei de a demonstra că nu sunt proastă pentru că nu mă duce capul la matematică, m-am dezvoltat într-un ritm domol. Mi-a fost ruşine de ceea ce nu am ştiut, mi s-a spus să fiu ruşinată de ceea ce nu cunosc în loc să primesc ajutor să-mi descopăr capacităţile înnăscute. Toţi le avem.

Am primit ajutor în viaţa mea. Nu aş anula sau nu aş ascunde faptele, dar susţin că în găsirea unui loc în desfăşurarea muncii fizice şi intelectuale am fost singură. Realizez şi prin sprijinul oferit cu patos copiilor şi adolescenţilor.

La Plai, la atelierul Tricoului Inteligent, am conceput activităţi pentru copii şi adulţi. Semnificaţia: sprijin.

O să las activităţile şi aici. Înainte de punct, vreau să asigur pe oricine că ceea ce ne defineşte constă în priceperile noastre. Repet, toţi suntem pricepuţi la ceva. Descoperiţi ceva-ul.

Programul:

Sâmbătă și duminică
12:00 – 19:00 Conturare de probleme psihice și sociale prin desen, bibliotecă în aer liber.

Sâmbătă
12:00 – 14:00 Activitate de privit și desenat. Ne uităm la poza scriitorilor și schițăm de capul nostru.
14:00 – 15:00 Lectură după Apolodor de Gellu Naum cu Gabriela Glăvan.
15:00 – 17:00 Activitate de născocit după citate din cărți.
17:00 – 18:30 Vânătoarea personajelor preferate. Dialog liber

Duminică
12:00 – 14:00 Activitate de născocit după citate din cărți.
14:00 – 15:00 Lectură din Tudor Arghezi, Zdreanță cu Alina Ilea.
15:00 – 17:00 Activitate de privit și desenat. Ne uităm la poza scriitorilor și schițăm de capul nostru.
17:00 – 18:30 Dialog și desene după întrebarea: „Este literatura utilă?”
Doritorii mai pot alege din borcanul cu bilețele să-și exerseze talentul.
Ce imagine corespunde unui român responsabil, unui român disciplinat sau unui român cu simț civic?

La prăvălie, la Rămăria

13895342_702476043233676_2809269814207303850_nUrmează să povestesc o întâmplare. Ieșit din comun pentru mine este începutul. Nu pot decide de unde să pornesc.

Aș menționa o prezentare de modă Diana Bobar la mansarda Facultății de Arte, urmată de o ieșire într-o cafenea unde am conversat despre mormoni cu Andi Popescu. Am reținut conversația. Se întâmpla în 2009, dar a fost prima și ultima dată când am avut ca subiect secta creștină care practică poligamia.

Sau aș aminti de o vizită la muzeul Freud de la Londra. Am petrecut ceva timp în magazinul de suveniruri. În viața mea de plimbăreață pe suprafața pământului, magazinului de suveniruri de la Londra îi port o amintire încântătoare spre bezmetică. Mi-am luat, printre alte obiecte, două fotografii: o imagine cu Freud și o imagine cu scaunul conceput special pentru el. Brațele redau îmbrățișarea mamei.

Două episoade, dialogul din cafenea și vizita la muzeul Freud, reprezintă un moment inițial. În 2009 făceam cunoștință cu fotograful Andi Popescu, în 2014 achiziționam două fotografii. Andi Popescu și fotografiile sunt subiectul meu în acest text.

În 2016 l-am reîntâlnit pe Andi Popescu. Multe s-au întâmplat între timp. Amândoi am devenit părinți, iar nevoile fiecăruia s-au orientat într-o nouă direcție. Andi nu mai face fotografie. A deschis de curând o prăvălie. Mi-am ales special exprimarea cu prăvălia. Locul unde o să descoperiți expuse spre vânzare cu amănuntul diferite mărfuri poartă numele de RĂMĂRIE.

Are o poveste Rămăria?

Nu. Ce exprimă denumirea, la fel ca FLORĂRIE. L-am privit cu drag atunci pe Andi, a fost răspunsul lui. Recunosc că am o slăbiciune pentru persoanele care se așază bine în limba și cultura română. Când am aflat de cea mai nouă reprezentare a muncii lui, după ce am manifestat niște păreri de rău, îmi plăceau fotografiile lui, am zâmbit. Fotografiile mele cu Freud s-au ivit în memorie. Am vizualizat colțul de lângă bibliotecă unde stau nedespachetate de doi ani și repetitiv păianjenii își construiesc plase.

Nu i-am adresat nici o întrebare despre munca lui actuală. I-am acordat încredere pur și simplu, iar într-o zi m-am dus la Rămărie și i-am lăsat cele două fotografii. Andi a încercat să descopere ce anume îmi doresc. A reușit să obțină de la mine doar culoarea mobilierului din casă. Pentru că așa îmi place să lucrez, să-i acord celuilat încredere în talent și abilități ori în talent sau în abilități. Presupun că Andi le are pe ambele.

El a tot încercat. A adus în discuție paspartuurile. Hârtia provine din lemn, în timp devine galbenă, furnizorul lui e din Italia, nu o să mă deranjeze trecerea timpului datorită unei substanțe care tratează produsul industrial.

L-am ascultat, am reținut puțin, am rămas la încredere. Mă aflam la locul potrivit unde să-mi înrămez, departe de ieftenșuguri, splendidele și mărețele mele fotografii.

Rezultatul?

Să vedem. Fotografiile sunt deja pe perete și urmează să-i mai solicit serviciile pentru încă o fotografie și o pânză Oana Bolog Bleich.

Am avut două puncte de plecare. Am o unică încheiere, încântarea legată de Rămăria care pune la dispoziție calitate și grijă pentru obiectele din casă care ne reprezintă și vorbesc despre noi.

Rămăria, la fel ca Florăria.

Copil în Europa

Afis Copil in europa_IX_2 (1)Cu fiecare zi care trece sunt tot mai dezamăgită de oameni. În exact aceleași zile mă bucură un lucru oarecare de la oameni.

Pentru mine, salvarea rasei umane stă în felurite activități. Actele fizice și intelectuale obțin până la urmă un rezultat pozitiv.

Îndemânarea cu care reușim să ne organizăm plăcerile și neplăcerile vieții psihice ne ajută să devenim persoane. Instinctul sexual, păstrat într-o manieră brută, ne menține la un nivel de indivizi ai aceleiași specii.

Prin activități, ne decorăm funcția de reproducere. Puteți să o vedeți și ca pe o transformare a energiei. De aceea îndemn părinții să nu-și mai izoleze fiicele adolescente. În singurătate, energia sexuală nu se transformă, crește.

În loc de pază, probați îndrumarea.

Ascultați!

În perioada 21-30 iunie 2016 va avea loc cea de a IX-a ediție a festivalului Copil în Europa. Copii pasionați de teatru, în cadrul unui festival-concurs, prin ascultare și îndrumare, (părinți, ascultați-vă fiii și fiicele), gândesc și se manifestă separat de instanțele morale reprezentate de părinți.

Au pregătit, cu voință, sunt absolut sigură, piese de teatru tulburătoare pentru gândirea lor parțial dezvoltată. Cum altfel să fie scenele liceenilor din Cântăreața cheală? La gimnaziu vin cu În căutarea fericirii.

Ar trebui să fiți tulburați fix în acest moment. Copiii care vor juca în aceste piese, care au acceptat competiția, automat și eșecul, sunt adolescenții refractari, tineretul deplorabil și imoral. Nenorocirea abătută asupra părinților cu fete prea puțin sau deloc cuminți nu constă în actul sexual, ci în concentrarea pe plăcerile senzuale.

Nu le mai interziceți actul sexual, înlocuiți-le plăcerile. O să-și caute fericirea în teatru, unii, în genetică, alții, în academicieni etc. Să nu mă credeți pe mine, dar aplicați pe copii.

Un început ar fi să mergeți împreună la festivalul Copil în Europa. Pe lângă scene de teatru concurs, ateliere, programul conține și spectacolul invitat Zic Zac. Eu l-am văzut și o să merg din nou să-l văd.

Zic.

Nu zaceți.

Cu drag!

Proiectul fandosit, #cumseîmbracăscriitorii, revine cu Diana Bobar

Anul trecut am pus în circulație pe blog un proiect fandosit, #cumseîmbracăscriitorii.

FLVN9352
FLVN9282
FLVN9243
FLVN9551
FLVN9635
FLVN9410
Fără o analiză, puncte tari, puncte slabe, posibilități sau amenințări, m-am aruncat cu capul înainte din plăcere și din câteva neplăceri.

Îmi plac hainele frumoase, în special rochiile negre. Le pipăi materialul, uneori îmi frec obrazul de țesătură, aș și toarce când sensibilitatea pielii ia contact cu delicatețea mătăsii sau a jerseului. Ceea ce m-a pus în mișcare a fost însă neplăcerea. Părerea fermă a celor din jur, scriitorii, artiștii se îmbracă urât, banal, prost, m-a împins să iau atitudine cu un proiect fandosit. V-am povestit nașterea.

Prima dată am apelat la prietene. Am început cu Anca Bardaș, am continuat cu draga Diana Bobar. Cu Diana am crescut vestimentar. Am trecut de la un a fi de fătucă, la un a fi de femeie cu stil. Am un stil. L-am căutat, am muncit, am gafat, l-am fixat, iar în prezent haina sunt eu și stările mele. Să nu vă îndoiți de veșmintele mele, mă sprijin de ele la fel cum mă susțin cuvintele. Melanjul mi-a adus adeseori declarații: Dunia, tu mă inspiri.

Când i-am propus Dianei să lucrăm împreună la proiectul fandosit, cu inepuizabila ei veselie, mi-a confirmat într-un zâmbet sincer și acaparator. Mi-a venit greu să o strunesc. Când se pune Diana la povești despre haine, mătase, culori, combinații, o simți cum fuge de lângă tine. O vezi, o auzi, dar Diana, persoana, e înlocuită de un creator. Stă în fața ta monumentală și te domină prin conștiința profesională.

Abia după ce a sfârșit de turuit, și a revenit persoana, i-am șoptit că aș dori ceva pentru mine. E nevoie să îi specific de fiecare dată, au înnebunit-o mătăsurile, cred sincer.

Diana, te rog, ceva pentru mine, să povestească despre mine.

O să las niște fotografii cu viziunea Dianei Bobar despre ținuta unui scriitor. O să mai notez câteva nume și o să pun punct în urma unei discuții pe care am avut-o cu Flavius Neamciuc în timp ce mă fotografia.

Flavius nu a agreat grimasele mele din timpul ședinței, și m-a întrebat: cum iubești tu o carte? Vreau să văd pe fața ta.
Răspunsul meu: Citind-o, Flavius!

Aici o să pun punct. Proiectul rămâne deschis, aștept și m-ar bucura propuneri.

Foto: Flavius Neamciuc
Atelier: Diana Bobar – SoFashon
Accesorii: Josephine, Florina Erimescu
MUA: Adriana Unguraș
Colaborator: Romina Faur