Category Colaborari

  • Home
  • /
  • Category: "Colaborari"

Iona. Am fost curioasă de spectacol, nu m-a interesat piesa

De 25 sept., 2020 0 Colaborari , , , , 0

A început Festivalul European al Spectacolului Timișoara – Festival al Dramaturgiei Românești.
Sau.
Pe scurt. A început FEST-FDR.
Știți ce trezește cu adevărat interesul la acest festival? Posibilitatea de a vedea în carne și oase actori din provincie care altfel ar rămâne necunoscuți publicului larg. A trecut un an de când actorii teatrului Maria Filotti, cu spectacolul Cântăreața cheală, mi-au produs o impresie atât de puternică. Mirarea personală, într-un scurt schimb de replici cu Emilian Oprea, l-a determinat pe acesta să exclame: De ce ești așa surprinsă?! La Brăila sunt actori foarte buni! Sunt! De acord! Dar de unde să știu eu asta? Locuiesc la Timișoara. Consum spectacolele Teatrului Național și uneori spectacole de la București.

Un festival oferă prilejul de a descoperi actori buni de pretutindeni din țară. La ediția de anul acesta am ales două spectacole: Iona și Noaptea bufonilor.
Iona s-a jucat miercuri cu actori de la Teatrul Dramaturgilor Români. Pentru că nu mi-am amintit prea mult despre piesa lui Marin Sorescu, mi-am propus să recitesc. Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată, și nenorocită, și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? Impresionată de această frază, am memorat-o, iar subiectul, un pescar înghițit de un pește, mi-a fost suficient.
Am scos cartea din bibliotecă, dar înainte de a o deschide, m-am răzgândit. Am așezat cartea la loc. Nu mă interesează piesa, sunt curioasă de spectacol. La teatru merg pentru spectacol, pentru actori, pentru o stare de spirit.

M-am așezat pe scaun și am așteptat reprezentarea de pe scenă înfiorată ca înaintea unei prime întâlniri. Habar nu aveam cum o să fie. A fost cu muzică, cu filozofie, cu pus pe gânduri, cu scos din rutina zilnică. Nu ne punem cu nevoile. Zice Iona. O nevoie ține și de cultivarea stărilor de spirit. Actorii de la Teatrul Dramaturgilor Români mi-au captat atenția. M-am bucurat că nu am recitit piesa. Am simțit spectacolul prin prisma personajului reflector. L-am ascultat pe Iona. Am luat aminte la cugetări. M-a împresurat muzica. M-am simțit vie.

La final am aplaudat, o plată inegală pentru actorii de pe scenă. Dau stări de spirit și primesc zgomote înfăcărate sau nu. Aplauzele au loc în funcție de personalitatea spectatorului. Personalitățile de miercuri au arătat entuziasm. Reverențe.

Foto: Bogdan Mosorescu

Înapoi la școală cu abțibilde de la dm

De 22 sept., 2020 0 Colaborari , , , , 0

Am încercat un experiment cu Mara. Înainde de a povesti despre, o să fac o scurtă introducere. Mara studiază la școală educație financiară. Acest lucru m-a încurajat să-i abordez depedența de a cumpăra orice obiect care are reclamă pe Nickelodeon ușor diferit. I-am acordat încredere. O numesc omul meu de încredere când o las câteva ore singură acasă. Înainte să închid ușa, mă întorc, îi caut ochii și o întreb: În cine am eu încredere? În mine.

I-am acordat încredere în ceea ce privește bugetul casei. L-am împărțit pe categorii. Am creat trei categorii: facturi, necesități, mofturi. De aici cheltuim, dar să ajungă până la final de lună. A priceput. A dat înapoi de la achiziții cu sclipici. La începutul lunii am îndrăznit mai mult. I-am dat cardul și am lăsat-o liberă în dm să aleagă ce are nevoie pentru începutul de școală. A venit la casă cu elastice de păr, culori, un pahar special pentru sport, spaghete pentru bolognese, quinoa, ciocolată pentru clătite, abțibilde. M-am uitat la toate. Nu am comentat. Am adăugat necesitățile mele. Eu sunt dependentă de șervețelele de bucătărie de la dm, hârtia igienică, pliculețele parfumate, pungile de gunoi, gelurile de duș și pasta de dinți.

Pe drum am discutat despre necesități și mofturi. Tot ce a achiziționat intră la necesități? Dacă te referi la abțibilde, mama, da, chiar o să am nevoie de ele. Am dat înapoi. Am apreciat lipsa verbului trebuie din exprimarea ei. Nu i-au trebuit abțibilde, a avut nevoie de. Școala îi face educație financiară, eu merg alături cu educație emoțională. Verbul trebuie ne stresează psihicul. Să încercăm să ne păstrăm glucocorticoizii la niveluri optime.

Am încercat un experiment. Cumpărăturile ei nu m-au descurajat neapărat. A ales mâncare, o nevoie primară. A ales ciocolată. Poartă de grijă canalelor de fericire. A ales abțibilde. Și-a satisfăcut mofturile. Nu o să trag nici o concluzie. Las aici relatarea celor întâmplate și mărturisesc că acum sunt în căutare de abordări noi. Am rămas fără idei.

Foto: Bogdan Mosorescu

Cloaca. Se pare că succesul unui mariaj constă în marca de cereale pe care o aduci acasă

De 16 sept., 2020 0 Colaborari , , , , 0

Am luat pauză jumătate de an de teatru. Din martie, nici un spectacol nu m-a mai bucurat. N-am suflet pentru spectacolele online. N-am încercat. Nu m-am străduit. Am permis ororii să mă țină departe de teatru. Am consumat filme cu duiumul. M-am perpelit de dorul unui spectacol.

Mi-am reluat activitatea de a ieși la teatru. De a te pregăti pentru. De a căuta locul. De a te așeza. De a aștepta. În septembrie am văzut pe Scena A ut Dor a Teatrului Național Timișoara spectacolul Cloaca. A fost o bucurie să revăd actorii. Și chiar m-am bucurat. Mi-a venit destul de greu să mă bucur de spectacol. Capacitatea de a găsi plăcere mi-e redusă. Privesc, dar nu văd. Ascult, dar nu aud. De câteva ori în timpul spectacolului mi-am întors mințile plecate la plimbare.

În Cloaca, se reîntâlnesc patru prieteni. Am zâmbit. În facultate am făcut și eu parte dintr-un grup de patru prietene. Revin la spectacol. Viața a trecut peste fiecare dintre ei. Toți par copleșiți de probleme. Pieter se află într-un conflict la muncă. Joep e consumat de dificultățile mariajului. Tom are probleme cu drogurile. Maarten întreține o relație sexuală cu fiica cea mare a lui Joep. Fiecare situație i se dezvăluie spectatorului în tonuri comice. Te atrage. Râzi. Nu ați râde dacă l-ați auzi pe Joep exclamând: Se pare că succesul unui mariaj constă în marca de cereale pe care o aduci acasă. Eu am râs cu poftă. Iar după râs, cunoaștești vorba, vine plâns. Nu am plâns, dar mi-am îndreptat spatele pentru a consuma tragicul de pe scenă.

Viața a trecut și peste mine. Au trecut ani de la terminarea facultății. Spectacolul te împige spre cugetare. De asta mi-a fost dor. De asta ieși la teatru. Nu o să scriu despre digresiunile personale provocate de subiectul spectacolului. O să revin cu un articol separat. O să opresc cititorul aici. Mai citiți și următoarele două rânduri. Poate reușesc să vă scot la teatru.

În 13 septembrie a început festivalul FEST-FDR și marchează începutul stagiunii de la Teatrul Național Timișoara. Mi-am luat bilet la Iona și Noaptea bufonilor. Ne vedem la teatru!

Lăsați un comentariu cu spectacolul ales. Sunt curioasă.

Foto: Bogdan Mosorescu

O gospodină ratată, dar cu un miros incredibil la lenjerie. Pliculețe parfumate de la dm

De 12 aug., 2020 4 Colaborari , , , , 0

Am un dulap în dormitor. Într-o zi l-am demontat. I-am șters fiecare bucată de lemn cu diluant. Dacă vă întrebați ce m-a apucat. Mi se părea că miroase. Ajungea uneori la mine o putoare insuportabilă. Sunt sensibilă la mirosuri. Pielea mi-e la fel de sensibilă. De orice mă ating, oricât de ușor, pielea mea reacționează. Mereu am undeva o bucată de piele colorată.

Nasul și pielea îmi dictează de multe ori dispoziția. După ce am asamblat la loc dulapul, am decis să-l schimb. Am trimis măsurători. Vreau un dulap dintr-un perete în altul și din pardoseală până în tavan. Aștept oferta. O s-o primesc când trimit și niște numere. O să trimit.

De câte ori am invitați la mine acasă, pun așternuturi curate. M-am săturat să mă scuz pentru miros. E curată lenjeria, dar nu e recent spălată. Ca să mă asigur de prospețime și parfum, spăl lenjeria, o usuc și o întind pe pat. Lenjeria din dulap, de la miros, te trimite cu gândul la ceva învechit. Am căutat soluții pentru. Până înlocuiesc dulapul, l-am șters bine și am adaugat în lenjerie niște pliculețe parfumate descoperite la drogheria dm. Când deschid acum ușile de la dulap, mereu râd. Parcă interpretez una din reclamele cu detergent de la televizor. Flori sar din dulapul cu lenjerie și mă transportă la munte sau la malul mării.

Pliculețele rezistă săptămâni. Nasul meu nu a mai simțit nimic neplăcut. Îmi pun capul pe pernă și caut să inspir. Habar n-am dacă sunt singura care se confruntă cu o așa problemă de gospodărie. Scopul meu nu a fost niciodată să excelez ca femeie pricepută în treburile casei. Patriarhatul m-a lecuit de această ocupație. Prefer să citesc și să scriu, dar prefer și o casă curată și ordonată. Vreau, nu vreau, mă intersectez cu un fel de a fi gospodină. Nu mă deranjează atâta timp cât mă recunosc o gospodină ratată, dar cu un miros incredibil la lenjerie.

Îl aștept pe Mosorescu la finalul săptămânii. Ar putea el să revină cu câteva cuvinte despre cum anume miroase lenjeria verișoarei lui preferate. Nu-mi fac speranțe. Fuge de scris la fel ca mine de matematică. Să mai râdem puțin. Insist.

Foto: Bogdan Mosorescu

Am nevoie de brațe trestie, nu caltaboș. Lotus Esthetic

De 31 iul., 2020 0 Colaborari , , , , 0

A intrat în renovare apartamentul de sub. Zilele trecute am terminat de citit cartea lui Ibanez, Cei patru cavaleri ai Apocalipsului. Picamărul a devenit vuietul războiului. Bormașină, ciocan, baros sau obuz, proiectil, detunături? La început m-am amuzat. Exercițiul imaginat m-a pus la masă să scriu. Soldații își scriau scrisorile în zgomotul brutal provocat de explozii. Eu o să scriu un text în zgomotul mai puțin brutal al picamărului.

Nu s-a întâmplat. Am început. M-am străduit. Am abandonat. Într-un moment de liniște am reușit să-mi adun mințile. M-am ridicat de pe canapea și mi-am întins izoprenul. În urmă cu două săptămâni am început un tratament pentru brațe la Lotus Esthetic. Acum câțiva ani, după ce am născut-o pe Mara, m-am împlinit la trup. Ați auzit de beneficiile polenului crud? Eu am auzit, dar n-am ascultat până la final. Polen crud iei o perioadă, apoi te oprești. Eu nu m-am oprit. Până într-o zi când m-a întrebat mamanu de când iau. Am ridicat din umeri, niște umeri deja pufoși. Polenul crud n-a mai ajuns în sucul meu de dimineață, dar. Trupul mi l-a împlinit.

De când mă știu, am avut un corp musculos, brațe, picioare, abdomen. Dunia, ce sport faci? Ori de câte ori port pantaloni scurți, aud această întrebare. În ani mi-am perfecționat răspunsul cu umor. Am mers cu caprele pe câmp când eram mică, de acolo mușchii. Cu brațele însă nu m-am obișnuit. Indiferent de măsurile mele, atenția la ceea ce bag în gură la cină, exerciții cu greutăți pentru brațe, n-am reușit să reduc circumferința. În acest impas, mi-am îndreptat atenția spre Lotus Esthetic. Am explicat cu patos că nu doresc să slăbesc. Îmi place corpul meu împlinit. Nu agreez brațele.

La discuția premergătoare ședințelor, mi s-au prezentat posibilitățile. Am ales Eximia Package. Aparatul mi-a provocat și o călătorie în trecut. Bunicii mei se doftoriceau cu ventuze, iar aparatul trage ca paharele speciale de sticlă aplicate pe piele în scop curativ. Scopul meu a ținut de cochetărie. Îmi place să port maiouri și corsete. Pentru asta am nevoie de brațe trestie, nu caltaboș. După șase ședințe am doi centimetri în minus. Mi-am scos toate maiourile din dulap.

Am o stare de bine gigantică de la minus doi centimetri la brațe. Exercițiile pe izopren le fac cu mai mult spor, iar picamărul a încetat de vreo jumătate de oră. Motan a ieșit de după canapea. Eu îmi aud gândurile. Habar n-am cât durează renovarea, dar dispoziția mea rămâne glorioasă. Abia aștept să le calc pragul celor de la Lotus Esthetic pentru un masaj de relaxare. Brațele sunt o misiune îndeplinită.

Foto: Zenobia Lazarovici

Muma Pădurii, driade și informații elogioase despre spuma de baie de la dm

De 26 iun., 2020 2 Colaborari , , , , 0

S-a nimerit să plec în Germania după ce o săptămână am umblat prin satul românesc. Am trecut din sat în sat. Am văzut Muma Pădurii în satul românesc. Am văzut driade în satul nemțesc. Muma Pădurii este o femeie urâtă. Driada este o nimfă a copacilor, o femeie frumoasă și timidă.

Muma Pădurii reprezintă o senzație. Driada la fel. M-a copleșit urâtul satului și câmpului românesc. M-a urmărit cu o imagine, o femeie zdrențăroasă, împuțită, leneșă. Înțeleg sărăcia. Aproape înțeleg economia. Arunc un ochi asupra politicii. Nu înțeleg lenea cultivată de român. Distruge peisajul grandios cu așezări înfiorătoare la vedere și lipsite de îngrijire. Instictual, iubesc satul românesc. De aceea mi-e ciudă. Într-un an, habar n-am câți ani aveam, a venit Moș Crăciun la noi acasă. A împărțit cadourile. După ce le-am deschis, m-am uitat zăpăcită la darurile unei prietene. Cum a ales darurile și de ce eu am primit un pulover culoarea oului de rață și ea o păpușă?! Iar în prezent, ca adult, mă uit zăpăcită la peisajul german. De ce neamțul îngrijește câmpul, iar românul îl împute? Intrebarea e retorică. Știu să-mi răspund.

Am condus prin lanuri de grâu impecabile. M-am apropiat de oraș indispusă. În 500 de metri la stânga. În 300 la dreapta. Fix înainte să ajung la destinație, am zărit un panou cu dm. Indiferent de peisaj sau țară, dm arată la fel. Mi-am recuperat o obișnuință familiară. Mi-am reparat starea sufletească cu sare și spumant de baie. Le folosesc cu regularitate din perioada izolării.

În unele zile, cu o reprezentare de Cenușăreasă de când deschideam ochii, doar o baie cu sare și spumă putea să-mi redea senzația de curățenie a trupului. O ciorbă gătită, niște dovlecei pane și o fripură la cuptor mă transformau rapid în Muma Pădurii. Reveneam la felul meu de a fi după o scufundare arhimedică în care eram împinsă de către fluidul colorat și parfumat din cadă cu o forță egală cu greutatea volumului dezlocuit de către corp. Dezlocuit înseamnă scos din spațiul în care te afli.

Fără îndoială răspândesc informații elogioase despre sarea și spuma de mare de la dm. Fac asta din postura actuală. Sunt un ambasador al drogheriilor dm mulțumit și încântat de produsele lor.

Să stăm curați la trup. Spălați-vă trupul. Îngrijiți-l. Curățenia e sexi.

Foto: Bogdan Mosorescu

Iubesc cum trăiesc, personal și cu importanță

De 25 mai, 2020 0 Colaborari , , , , 0

Luna trecută mi-am comandat un parfum. Prima dată în viața mea când am achiziționat acea substanță aromatică online. Am intrat pe douglas.ro. Am căutat ofertele. Am gusturi scumpe. Am mai zis-o de câteva ori. Eu o știu, alții au confirmat. Ca o doamnă interesantă de la un butic grecesc. You have expensive tastes, lady! Yes, I have! Și am zâmbit cu gura până la urechi.

Am renunțat la hainele prețioase în izolare. Nu am renunțat la stropul de parfum și la crema de corp. Îmi place să cred despre mine că impresionez cu prezența și mă impun cu mirosul. Am fost câteva zile la Severin. La Severin am copilărit. Într-o zi am trecut din cameră în cameră atingând obiecte. Am tras aer în piept. Am pătruns în casă cu substanța mea. Miros puternic a iasomie. Beau ceai verde cu iasomie în fiecare dimineață. Picur seara la gât un strop de parfum cu iasomie de la Jo Malone London.

Rând pe rând, în aceste luni, ni s-au suspendat obișnuințele. În case, între pereți, ne-am reorganizat. Pentru o stare de bine, fiecare a acționat individualizat. Ce anume i s-a potrivit, a aplicat. Am văzut pe Instagram femei în rochii excesiv de luxoase. Am văzut femei machiate impecabil. Eu am ales să-mi satisfac moftul de a-mi picura pe gât parfum. Am urcat dealurile din împrejurimi. Ciudate vremuri! În buzunar am avut declarația. În atmosfera specifică a dealurilor și pădurilor, cu odorantele naturale, eu am lăsat în urma mea o aromă de parfum englezesc. E liniștitor! Să faci ceva care să confirme viața așa cum o știi. Momentan nu ne știm viața. Ambiguitatea ne-a copleșit. Dar.

Continuăm. Ne trezim. Mâncăm. Muncim. Savurăm o cafea. Interpretăm. Plănuim. Am făcut dușuri lungi acasă. Plimbările pe dealuri înseamnă și musculițe nesuferite prinse în păr și haine. M-am răsfățat masându-mă cu cremă. Am învățat un secret. Mi s-a permis. După duș, aplici crema pe mâini, pe brațe, o întinzi cu mișcări ferme, apoi picuri parfum. M-am trezit mirosind a lime. Înainte să mă ridic, mi-am afundat chipul în pernă. Același miros. Într-o casă din Oltenia, pe un deal, un dormitor a răspândit un puternic miros de lime basil și mandarin.

Nu neglijați mirosul. Mirosul suntem chiar noi. Să vă povestesc un episod din viața mea de studentă. Iubeam un băiat înalt ca bradul. M-a condus într-o zi la gară. Am urcat, iar pe scări m-am întors și i-am dat puloverul de pe mine. Mi-l împrumutase o prietenă. L-am rugat să-l înapoieze. După o jumătate de oră, am primit un mesaj. Am mirosit puloverul. Voiam să-ți mai simt mirosul. Nu te-am găsit acolo. Nu mirosea a tine. Cu siguranță nu miroseam a parfum englezesc pe vremuri. Jo Malone este o iubire dintr-o tinerețe pârguită. Iar acum iubesc altfel. Iubesc cum trăiesc: personal și cu importanță.

Notă: Până în 2 iunie, douglas.ro oferă 20% reducere la orice produs comandat.

Mosen. Adevărul este că salteaua, perna și lenjeria de pat suntem noi

De 11 apr., 2020 0 Colaborari , , , , 0

Dorm prost. E firesc. Un virus ne pândește. Legea ne-a izolat în case. Dorm strâmb. Asta nu e firesc. Nici virusul, nici legea nu au de-a face cu. Ca să adorm, mă pun pe burtă și adun perna în brațe. În timpul nopții arunc perna. Pun capul pe saltea. Orice poziție aș încerca, ceva mă doare. Pe spate, îmi amorțește coccisul. Pe burtă, se resimte gâtul.

Aseară, în urma vizionării filmului Amadeus cu Mara, mi se derula în cap un dialog cântat. Discutam cu cei de la Mosen. Unde sunt splendidele voastre perne? Mi-am luat două perne. Una pentru apartamentul meu, alta pentru apartamentul lui Făt Frumos. O pernă potrivită pentru gâtul meu, am mers pe recomandări. La Mosen te plimbi prin depozit în timp ce se descoperă inteligențele și nevoile individuale. Așa am ajuns la un anumit model de pernă. Făt Frumos a comentat. Prea subțire. El și-a ales o pernă ca un sac umplut cu grâu: groasă și tare.

Când eram acasă la părinți, în familia noastră, între tata și mama se menținea o ciocnire amuzantă de preferințe a pernelor. Tata cerea să fie cât mai tari. Într-o vară, în vizită la rudele de la sat, tata a fost pe deplin satisfăcut. Mama a aranjat patul pentru culcare. Când s-a așezat pe locul lui, a rămas șezând. Cele două perne, mama s-a lipsit de a ei, erau atât de mari și de trainic îndesate cu pene, că au funcționat ca un spătar. Am râs cu lacrimi toate trei. Suficient de tari pentru tine?! Replica mamei s-a pierdut în râsete.

Înapoi în prezent, nu știu ce s-a schimbat în percepția lui Făt Frumos, dar mai nou doarme pe perna mea. O ciocnire amuzantă se petrece între noi. E ca un concurs. Cine ajunge primul la culcare. Cine pune primul capul pe perna mea. Izolarea ne modifică nevoile și atitudinile. Patul, de exemplu, a devenit fruntaș în obiceiurile noastre. E regele casei. De fapt simbolizează casa. Patul e o bucurie. Dintr-o dată îi dai atenție. Dacă ai schimbat salteaua, cum am făcut noi, te feliciți. Dacă nu ai schimbat salteaua, pentru că toate sunt la fel și ai timp să te odihnești când mori, te mustrezi.

Adevărul este că salteaua, perna și lenjeria de pat suntem noi. Departe de ochii lumii, de grija lumii, de convenții și determinări, patul evocă bucuria căminului. Ne susține oasele trupului. Ne alină durerile pătrunzătoare în regiunile intercostale. A investi în saltea și pernă înseamnă a avea grijă de propria sănătate.

Cum nu pot ajunge la depozit, lipsește o căsuță în declarație unde să bifez gâtul strâmb pentru că Făt Frumos îmi fură perna, o să comand. Există posibilitatea de a plasa comanda online. Am nevoie de o pernă. Somnul cu Mosen nu a fost niciodată mai dezirabil.

Foto: Bogdan Mosorescu

Când deosebim necesitățile de mofturi. Chiar când doamna e mult mai urâtă decât domnul?

De 1 apr., 2020 0 Colaborari , , , , 0

Zilele astea sunt numai bune să vă reamintesc de partenerul prețios al blogului, Târgul Cărții. Ultima dată când am ajuns la București, am revenit cu câteva titluri remarcabile din literatură. Am citit o carte din cele cinci cumpărate. Este vorba despre O călătorie în India de E.M. Forster. Am văzut și filmul. O adaptare satisfăcătoare. Azi o să vă povestesc despre carte.

Romanul, O călătorie în India, este o carte care aduce la cunoștință consecințele principiului superiorității rasiale. Doctorul Aziz, un personaj însemnat, este arestat în urma unei acuzații aduse de o tânără domnișoară englezoaică. Un scenariu aparent banal din cauza frecvenței subiectului. Arestarea doctorului are însă implicații social-politice.

Doamna Moore și domnișoara Quested călătoresc la Chandrapore. Raționamentul britanic întâlnește exotismul și poezia Orientului. E.M. Forster s-a bazat pe propria experiență. În anul 1912 a luat contact cu poporul indian într-un rezidențiat temporar. Fiul doamnei Moore, Ronny, este și pretendentul Adelei Quested. Femeile insistă să cunoască India. Adunarea de la club le dezorientează. Dușmănia și neîncrederea reciprocă dintre englezi și indieni e evidentă. Încearcă să arunce o punte între cele două culturi și acceptă o invitație la peșterile Marabar. Doctorul Aziz și-a luat angajamentul, susținut de Fielding, directorul colegiului și prieten, să conecteze rațiunea și pasiunea, mintea și inima.

Deplasarea la peșterile Marabar otrăvește și mai mult relațiile dintre englezi și indieni. O întâmplare misterioasă duce la procesul intentat doctorului Aziz. Procesul este descris cu umor, dar e presărat de mentalități. Rasele cu pielea mai închisă la culoare sunt atrase fizic de cele albe, dar nu și viceversa. Chiar când doamna e mult mai urâtă decât domnul?

Deznodământul e neașteptat ca și începutul. Adela Quested își retrage acuzația împotriva indianului Aziz. Romanul este bogat în idei. Eșecul raționalismului și umanismului apusean de a înțelege filozofia mistică budistă. India provoacă interogări personale caracterelor europene. Șovinișmul și ipocrizia ies la suprafață. Zeci de detalii de viață, aparent ridicole, devin însemnate când deosebim necesitățile de mofturi.

Am terminat ce am avut de spus despre carte. O găsesc extraordinară pentru aceste zile petrecute în izolare. Toată lumea vorbește despre sine, de regăsire, de apropiere. Până la urmă lecturile mele chiar se potrivesc. Mă refer la O călătorie în India și Ființă și timp. Puteți comanda pe Târgul Cărții, un partener care nu m-a dezamăgit niciodată.

Foto: Bogdan Mosorescu

Ne jucăm acasă. Să nu mai aibă Mara ce să pârască la tatăl ei

De 19 mart., 2020 0 Colaborari , , , , 0

Mara își face temele. Nu am nici o treabă cu asta. Uneori mai pune câte o întrebare. Uneori o mai ajut. Să intre pe edu.ro sau să înțeleagă un enunț. Citește o carte. Mergem în paralel cu două liste. Lista ei. Lista mea. Ea a ales Zoe la zoo. Eu am ales Iliada. Enciclopedia pentru copii presupune o joacă. Una dintre noi spune alfabetul. Alta zice stop. Știți, ca la Fazan. Vizionăm filme potrivite pentru vârsta ei. Am urmărit Anne Frank, August Rush și Dă-o mai departe. Ne întindem oasele cu pilates. Mara mă ajută să pun masa. Uneori șterge praful. Și mai rămâne o grămadă de timp. Se joacă pe telefon. Se joacă Domino Maze, Squadro și Speedy Words.

Mara e un copil responsabil. Știe ce are de făcut și face. Desigur, fușărește! Să termine repede, să se joace. Joaca la interior nu m-a atras niciodată. Să vă povestesc ceva. Trebăluaim într-o zi. Am ieșit din bucătărie și am trecut pe lângă Mara și tatăl ei. Amândoi m-au privit insinuant. El conștient insinuant. Ea doar m-a privit. Ce s-a întâmplat? Am întrebat. Mara zice că nu prea te joci cu ea. El a răspuns. Mara nu împlinise încă trei ani. Avea dreptate. La interior mă joc forțat. Sunt o mamă responsabilă. Știu ce am de făcut și fac. Desigur, fușăresc!

Ador joaca afară. Țip cu copiii. Alerg. Mă rostogolesc pe dealuri. Am luat-o pe Mara la piept și ne-am rostogolit pe un deal să-i arăt stelele verzi. Desenez cu cretă pe asfalt. M-am trântit în mijlocul drumului și Mara mi-a conturat trupul. Pun piedică. Scot limba. Organizez drumeții de 19 km prin munți. Mă legăn pe crengi.

Nu ador joaca la interior. Dar ce să facem zilele astea? Jocurile mele din spațiul închis conțin trimiteri culturale. Mima după albume de artă. Costumare în personaje. Citit cu intonație. Nu mai merge. E prea mult timp. Pare că s-a dublat ziua. Am scos jocurile. Ne-am aprovizionat cu jocuri noi de la Happy Color. Happy Color livrează gratuit la Timișoara pentru comenzile care trec peste 50 de lei. Îmi amintesc vremurile când ne deplasam noi la Happy Color. Sunt prietenii mei și ai Marei de vreo nouă ani. Mara a pictat la început cu mânuțele. Cei de la Happy Color ne-au acceptat și ne-au încurajat.
În prezent sunt pregătiți. Au o campanie inteligentă și eficientă. Ne jucăm acasă. #NeJucămAcasă Dacă ar trimite și pe cineva să se joace cu copilul! Glumesc! Glumesc!

Vă las. Merg să joc Squadro. Să nu mai aibă Mara ce să pârască la tatăl ei!