Category Trăiri afective ale mele

  • Home
  • /
  • Category: "Trăiri afective ale mele"

Tricoul Inteligent inspiră, nu expiră

De 16 sept., 2015 2 Trăiri afective ale mele 0

12001000_10153009684126610_1257085214241379203_oAm încercat, nu știu dacă am reușit, să vă fac curioși de Tricoul Inteligent.

Ce este Tricoul Inteligent?

Un tricou alb de bumbac cu un text imprimat. Îmi imaginez un scenariu în care cu toții sunteți uluiți de originalitatea mea. Chiar și sarcasmul putea fi prevăzut după gluma despre originalitate.

M-aș bucura să nu vă grăbiți. Am cititori grăbiți? Și dacă am, unde alergați?

Despre originalitatea tricoului.

Să renunțăm la ea. Uitați. Notez extravaganță. Tricoul Inteligentpresupune o extravaganță. Despre mine însămi am scris că sunt simplă, dar extravagantă. Port pălării excentrice, mănuși brodate, buze roșii la șapte dimineața, maiouri de bumbac fără sutien. Pentru fiecare exemplu am o poveste. De puțină vreme nu mai pun haine pe mine, ci îmi port identitatea și personalitatea.

Fidelă identității, fascinată de personalitate, și lecturile mele au luat-o într-o direcție. Freud, Jung, Adler, Dawkins, Darwin, Lucian Boia au devenit vizibili pe blog. Au crescut mult în conștiința mea, au acaparat-o prin explicațiile pertinente.

Astfel, într-o zi, nu știu cărui stimul datorez ideea, s-a ivit Tricoul Inteligent. Mi-am dorit ca principiile și îndrumările teoretice să poată fi văzute. Mi-am scos citatele preferate pe un carnețel. Am umblat prin oraș, prin zeci de croitorii să-mi facă cineva tipare. Am achiziționat material. Am schimbat fabrici și ateliere. După trei luni de zile, am pe umerașe trei Tricouri Inteligente.

Le-am purtat.

Unul la Cititori pe biciclete.

Altul la mall. Toate drumurile duc la Roma și la Iulius Mall.

Am stabilit un preț. 119 lei.

Punct de vânzare: dunia.ro

O să apară o categorie dedicată Tricoului Inteligent.

Prima livrare nu în altă parte decât în dragul meu Severin.

Am împărtășit azi. Am explicat. Am o poveste. O poveste fără personaje imaginare sau nefaste, ci concretizarea unei plăceri: plăcerea de a citi.

Lângă plăcere, adaug încercarea. Mă străduiesc, prin mijloacele de care dispun, să provoc o apropiere între oameni și unele valori spirituale create de specia noastră.

Domnul meu profesor, Ilie Gyurcsik, mi-a zis: geniile niciodată nu expiră, ci inspiră.

Vă urez tuturor cît mai multe momente pline de inspirație.

Inspirația mea: Tricoul Inteligent.

119 lei.

Cine e boschetar, doamnă?!

De 15 sept., 2015 1 Trăiri afective ale mele , , 0

10462919_814650788545077_5971047489567181500_n21:38
Am blocat telefonul și l-am pus în buzunarul special din geantă. Cureaua am trecut-o peste cap. Din dreapta, de pe scaun, am adunat restul lucrurilor: pâinea, un cardigan, dimineața e deja răcoare, chitanța de la Finanțe. Am deschis ușa, am pus un picior jos. M-am oprit și mi-am sucit trupul. Uitasem de sticla de Vanish. Cureaua de la geanta deja mă jena. Împodobită oarecum ca pomul de Crăciun, m-am împins afară din mașină.
În jur, agitație multă. Claxoane, strigăte, alarme.
Alarme și larme. În mintea mea, imaginea patului din casă. Ultimele zile m-am simțit obosită. Nu-mi ajunge somnul și toată ziua car pe gene epuizarea fizică și nervoasă.
M-am oprit lângă mașină. Am mutat geanta pe celălalt umăr. Înainte am îmbrăcat cardiganul. Chitanța am îndesat-o fără grijă în buzunarul blugilor. Pâinea am pus-o sub braț, iar sticla de Vanish în mâna stângă. În dreapta țineam cheile de la intrare.
Am pornit spre ușă. Cu gândul la pat și la odihnă, am tăiat-o prin grădina din fața blocului. Înainte de a ajunge pe alee, am auzit strigăte. Fără să văd bine, am dedus că are loc o bătaie.
M-au convins rapid înjurăturile și gemetele. M-am oprit o secundă. Am făcut un pas înapoi. Am deschis gura să strig. Am închis-o.
În jurul meu nimeni. În stradă aceeași larmă. Vedeam printre desișul de tufe un cap de bărbat. Nu schița nici un gest, bătaia de lângă el părea să nu o observe.
Mâinile le aveam ocupate. Am trecut mai departe. Nu am nici o șansă să despart niște boschetari beți. Cel de jos striga. Am întors capul și am văzut o țeavă în aer.
– Potoliți-vă, ce aveți?! Chem poliția.
Eu am strigat.
Am rămas în umbră și am tot strigat. Trei persoane, printre care o femeie grasă cu un rucsac în spate s-au îndepărtat. Și-au abandonat victima. Încurajată, am traversat aleea din grădină și am mers în față pe trotuar. Mi-a fost frică să merg la acela care zăcea jos. M-am uitat la bărbatul pe care-l zărisem printre tufișuri. S-a urcat într-un taxi și a plecat. Trei plecaseră la pas grăbit, doar unul a rămas pe loc. Beat, cocoșat, s-a îndreptat spre cel întins pe jos.
– Hai, Ioane, hai, ridică-te!
M-am apropiat și eu. Țeava era de material plastic. Am răsuflat.
– Ce aveți? De ce l-ați lovit? Nu e tot de-al dumneavoastră?
– Dar el, el, doamnă, el de ce m-a lovit pe mine? Uite ce mi-a făcut. Și-a dat jos șapca, iar la baza osului frontal deasupra ochiului drept, boschetarului îi curgea sânge.
În timpul asta, la telefon explicam poliției cine se bate și unde.
– Niște boschetari s-au luat la bătaie.
– Cine e boschetar, doamnă?

Cooperare cu trupul, planificare familială

De 8 sept., 2015 0 Trăiri afective ale mele 0

11998724_1049952871681533_227551057_nAtrag atenția: o să urmeze un text al cărui subiect are un nivel crescut de sensibilitate. În societatea actuală numărăm puține asemenea subiecte, dar simpla lor apariție într-un discurs provoacă felurite reacții. Amintesc avortul și eutanasierea.

Pe blog mi-am făcut cunoscută judecata. Individul, în cazul avortului, femeia, să decidă asupra propriului corp. Eutanasierea, la animale sau oameni, să constituie o opțiune în funcție de împrejurări, factori, situații.

Cum în ultimul timp mi-am propus să renunț la critică, iar acum intenția mea e străină de a provoca pe cineva sau ceva, o să mă folosesc, cu iscusință, de cuvinte și alcătuiri de cuvinte confortabile pentru indivizi.

Subliniez: PLANIFICARE FAMILIALĂ.

Accidental am văzut la televizor un reportaj despre o mamă care creștea singură 5 copii. Cel mare s-a lăsat de școală și o ajută în gospodărie. Am reținut că două fetițe, cele mici, merg la școală, dar mama nu are banii necesari achiziționării de rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte. Un alt caz social mediatizat.

Îmi vine greu să vă recunosc asta, dar nu mi-a părut rău. Mi-am simțit ochii reci, inima indiferentă. O mamă singură cu 5 copii nu m-a tulburat. Există sărăcie în lume.

Ceea ce mă enervează până la pierderea lucidității este ignoranța și proasta organizare a sistemului educativ. Recitiți: PLANIFICARE FAMILIALĂ.

O să-l aduc din nou pe Freud în discuție. Am citit în una din cărțile lui, nu știu exact care, că în intervalul 5-11 ani, ființa umana, singura din toate speciile, suportă o întrerupere a sexualității. După 11 ani, numărul nu reprezintă o lege, poate varia, sexualitatea revine cu tot ce presupune.

Nu o să vorbim despre sexualitate. Ar fi necesar să se vorbească despre ea în școli. Aici vreau să ajung. Reproducerea, sexul constituie, pentru mulți din locuitorii planetei, ceva necunoscut. Reproducerea ca fenomen, sexul ca activitate a unei stări afective, rămân subiecte tabu prin implicarea factorului moral.

Factorul moral creează conflicte. Fără sentimentul de rușine, fără sentimentul de vinovăție omul și-ar gestiona mai bine viața sexuală.

PLANIFICAREA FAMILIALĂ ar putea să reducă numărul cazurilor sociale. Oamenii trebuie să coopereze cu ei înșisi pentru decența vieții. Cu aproximativ 25 de lei pe lună, o mamă poate să aibă numărul de copii pe care ar fi capabilă să-i întrețină.

Să scoatem păcatul din activitatea sexuală. Aici poți să greșești de la cele mai ușoare forme la cele mai grave, de la infecții tratabile, la întreruperi de sarcină, la pierderea propriei vieți. Dar păcat nu există.

PLANIFICARE FAMILIALĂ.

Nu fac recomandări, nu dau sfaturi, nici măcar nu provoc.

Subliniez.

Omenirea a descoperit de mult, prin fizicienii ei, că nu suntem centrul universului. Din margine, să cooperăm cu trupurile noastre. Avem echipament, avem creier. E tot ce ne trebuie.

PLANIFICARE FAMILIALĂ.

9. a pune pe sine

De 7 sept., 2015 2 Trăiri afective ale mele , 0

FLVN8943Am iubit școala. Instituția zic. Clădirile, prin mirosul pe care îl răspândesc și azi, mă umplu de neliniște. Pe alocuri, am urât școala. Să fragmentăm: fiecare zi de luni, orele de matematică, profesorii nesuferiți, umilințele. Totul la negativ.

Am iubit și am urât școala. În prezent mă raportez la fel, dar o să vă notez cel mai util sfat sau cel mai pertinent îndemn primit la școală.

Folosiți dicționarul! Mergeți să căutați în dicționar! Lucrați cu dicționarul!

Dicționar. Ce cuvânt! Ce inspirație!

Am acceptat sfatul. Întotdeauna consult dicționarul. Pentru campania #poartaocarte am făcut o listă. Am luat dicționarul pe genunchi, l-am deschis, am răsfoit până la litera P. M-am aplecat puțin asupra verbului a purta. Am scos:

1. a lua
2. a duce dintr-o parte în alta
3. a-și duce sarcina
4. a umbla
5. a mișca, a face să se miște
6. a avea
7. a moșteni
8. a ține asupra sa
9. a pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte
10. a purta grija cuiva
11. a deține un titlu
12. a întreține, a susține
13. a avea imprimat un semn distinctiv
14. a se manifesta

14 înțelesuri. Cu fiecare putem să ne jucăm. Poate o s-o facem dacă cineva își exprimă dorința. Eu mă opresc asupra numărului 9, a pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte.

Scopul campaniei #poartaocarte: a pune pe sine un obiect. Îmbrăcămintea este o reprezentare așa cum o știm noi, rochii, pantaloni, fuste, bluze, și de ce nu, o carte?!

Îndemn: poartă o carte!

Unde poți purta util o carte?

Pune-o pe sine. Cartea.

Pune-o! Poart-o!

Foto: Flavius Neamciuc

Un personaj: mama

De 3 sept., 2015 3 Trăiri afective ale mele , , 0

10494421_1455503474718362_175177638736088075_oZilele trecute am postat despre evenimentul Cititori pe biciclete. La enumerarea activităților, pe la mijlocul lor, a apărut numele meu.

Duminică, după pedalare, o să citesc din manuscris. Un vis de o zi stă între un răsărit și un apus al soarelui. Ziua mea a trecut. Visul meu s-a încheiat. Am rămas să merg mai departe.

Am ajuns mai departe cu câteva pagini. Am o idee. Nu am un plan. Am un caracter pe care vreau să-l construiesc cu acuratețe: mama. Îi port o deosebită grijă acestui personaj. Îmi doresc enorm să fiu capabilă de o asemenea muncă. O să am răbdare, o însușire nefirească la mine.

Duminică o să apar și în memoria celor prezenți cu un fragment din viitoarea carte. O carte fără titlu. O carte cu o idee și un personaj puternic, impresionant, apreciabil, cu o sensibilitate deosebită.

Îmi rămâne să-l construiesc.

Mama.

Duminică după pedalare.

Consumul de carne e expirat

De 2 sept., 2015 8 Trăiri afective ale mele , 0

10259816_784242278252595_3196881789466202536_nÎncep să devin din ce în ce mai obraznică. Tac cu intenția de a sfida. Intenția, nu mi-e străină, nu o ocolesc.

O să vă arăt imediat un exercițiu de cum fac.

Există în jur oameni, în jurul meu, să lucrăm personal, care tot ceea ce vorbesc este categoric. Parcă nu au auzit de perspective, parte sau unghi. Când mai adaugă, în loc de punct, ascultă-mă pe mine, mă cuceresc pe loc.

Și tot în jurul meu există persoane care îmi cunosc convingerile sau părerile. Datorită unora, păstrez nota pozitivă, ajung uneori să-mi susțin aceste păreri. Mă simt atunci ca Spartacus sau oricare alt sclav care era aruncat în arenă să lupte.

Aruncată în luptă, în ultimul timp tac și rânjesc. Articulez ceva apăsat, iar apoi mă retrag. Vă povestesc un episod. Redau.

Cineva apropiat mie:  Dunia l-a citit pe Freud. E cu Freud.

Altcineva apropiat de cineva: Freud e expirat.

Eu: Freud nu mai este actual aș zice. De facto, Freud a pus bazele psihanalizei. Apoi refuz să mai vorbesc. Resping orice provocare. Schimb subiectul cu aprecieri despre vreme sau plăceri culinare. Îmi place carnea.

Consumul de carne e expirat. Omul actual ține pasul cu gastronomia și e vegetarian sau vegan.

De facto: genele sunt egoiste. Rămân la consumul de carne.

Sânii la angajare

De 24 aug., 2015 1 Trăiri afective ale mele , , 0

705641234209602Unsprezece dimineața. Lipseau 10 minute până la fix. Anisia se sprijini de zidul de la intrare și își aprinse o tigară. Trase primul fum apoi se ridică brusc. Cu mâna dreaptă încercă să îndepărteze stratul de necurățenie de pe umăr. Aruncă țigara, trase de marginile cămășii, verifică nasturii de la piept și își așeză o șuviță după ureche.

Unsprezece fără cinci. Înaintă spre intrare și se opri în fața unei uși. De sub un pult, o voce de bărbat îi spuse să intre și să aștepte.

Anisia păși în interior. Încăperea lipsită de lumină și mirosul specific de alcool o făcură să-și piardă mobilitatea. Rămase pe loc.

– Anisia, trebuie să vorbim!

Următorul pas a venit pe urma amintirii. Ultima conversație cu mama ei o punea în mișcare. După doi pași, o opri o mână de femeie.

– Așteaptă aici. Unde mergi?

– Un domn de afară mi-a zis să intru.

– Eu ți-am zis să intri, nu e nici un domn afară sau în toată clădirea. Trebuie să vină. Stai aici și așteaptă. Dă jos de pe scaunul ăsta cutiile de carton și ia un loc.
Fără timp pentru a se rușina de gafă, Anisia execută dispoziția și se așeză pe scaun. Pe ăsta, nu pe oricare. În dreapta, un mop acoperea resturile unei vome. Întoarse repede capul și își acoperi gura.

– Sensibilitatea nu te ajută într-un asemenea loc. Nu te ajută deloc în viață. Pentru ce ai venit, ce post?

– Pe net scria că angajați chelnerițe.

– Ah! Pentru asta. Bine. Așteaptă.

A așteptat. Pe la unsprezece jumătate a privit ușa de la intrare. Nimeni nu o mai deschisese. La doisprezece s-a uitat spre femeia care între timp se apucase să care niște navete de bere.

– Nu te uita la mine, nu știu când o să apară, dar o să apară.

A apărut pe la doisprezece jumătate. A trecut pe lângă ea și a poftit-o în biroul lui. O încăpere plină de tuburi luminoase electrice care o făcură să clipească des. Bărbatul a trecut după birou, s-a așezat și a privit-o. Nu a poftit-o să se așeze.

– Pentru ce post ai venit?

– Tatăl tău a fost disponibilizat.

– Pe net scria că angajați chelnerițe.

– Ești calificată și pentru celălalt post. Te interesează?

– Calificată? Dar nu am nici o experiență, am scris în CV.

– Din câte văd eu, ești calificată. Poți să-ți dai cămașa jos? Văd că ai sutien, scapă și de el.

Disponibilizat! Disponibilizat! Disponibilizat!

Anisia duse mâna la nasturii de la cămașă. Cel de la piept era deja desfăcut. Atingerea materialului de os o ajută să-și descopere calificarea. Își deschise nasturii. Toți. Exteriorul bombat al pieptului se revărsa din sutien.

– Și sutienul am zis. Vreau să-i și ating.

– Am venit pentru postul de chelneriță. Știu că este club de noapte, dar ce uniformă ne impuneți?

– La corpul tău e greșit să te angajezi chelneriță. Primești 50 de lei pe noapte. Animatoarele primesc 200.

50-200. Disponibilizat. Tatăl tău a fost disponibilizat.

Anisia se așeză pe scaun. Își închise nasturii. Cel de pe piept se desfăcu. Nu mai reveni asupra lui.

– Încerc chelneriță.

Bărbatul rânji. O dantură perfectă, albiți de curând din câte își dădu seama.

– Încearcă! O să vii singură la mine. Toate o faceți. La revedere!

– La revedere!

Poate poștașul să-și ridice singur scrisorile?

De 20 aug., 2015 1 Trăiri afective ale mele , 0

10427272_815043905172432_7239172476999417007_nAccept să scriu mai simplu. O să pregătesc un eseu. Un eseu e compus cu mijloace originale, dar fără pretenții. O să studiez contradicția.

Fără pretenții, în proporții restrânse, într-un viitor apropiat o să pregătesc câteva rânduri despre contradicție. Am trăit în contradicții și trăiesc în continuare. M-aș bucura să le fixez.

O să adun bibliografie, nu exhaustivă. Rămân simplă.

O să arunc retrospectiv ochiul acela al minții în viața de mamă. Totul foarte modest intelectual.

Am enumerat activitățile. Nu mi-e foarte clar cum o să-mi însușesc mijloacele originale. Simplu și modest, firește, dar de unde particularitate?

Poate o să plec de la paradoxul poștașului, singurul pe care l-am reținut din variantele paradoxului lui Russell.

Într-un sat, poștașul aduce corespondența numai sătenilor care nu pot veni la oficiul poștal să-și ridice corespondența. Poate poștașul să-și ridice singur scrisorile?

Două variante de răspuns, două contradicții.

Ah! Obișnuința, iar fac paradă!

Mă opresc.

Punct.

Pretențiile plictisesc și nu aduc cititori

De 19 aug., 2015 12 Trăiri afective ale mele , , 0

11920341_1038686846141469_896772441_nPrezentarea blogului s-a tot schimbat. Înfățișarea o să mai suporte intervenții. Conținutul a rămas consecvent. Eu consider asta.

Fidelă unor principii neformulate ale blogului, nu accept compromisuri când vine vorba despre scris. De acord, nu am scris Critica rațiunii pure. Cu o judecată sintetică, am renunțat să mă mai compar. Prin comparație, aș fi renunțat.

Nu sunt Kant.

Sunt Paula Dunia Aldescu.

Știu că un lucru este ceea ce este prin totalitatea însușirilor și laturilor esențiale. Principiile neformulate ale blogului stau în practicarea și instruirea calității. Descriu intransigența în orice dialog purtat despre conținutul blogului. Mi s-a sugerat să nu mai fac paradă cu erudiția mea. Pretențiile de competență plictisesc și nu aduc cititori.
Foarte exact mi s-a cerut: scrie mai simplu!

Printre obiectivele blogului se numără și creșterea numărului de cititori. Am nevoie de persoane care citesc pentru a transforma blogul într-un loc de muncă. În prezent fac paradă. Am notat mai sus.

Pentru număr, se impune să ating diverse subiecte. Cursul de filozofie nu mă ajută. Prea puține vizualizări. Un click am sigur din Dublin și este un prieten.

Dar despre ce să scriu? Nu mă uit la televizor. De pe facebook îmi iau informațiile și uneori cu întârzieri care aduc penalizări. Zilele trecute am aflat că s-a căsătorit Laura Cosoi și că Mutu a divorțat de Consuela.

În acest punct, cunoscându-mi nevoile și fiind constrânsă, motoarele oricărei ființe umane, menționez aici că aș putea încerca un alt fel de a scrie. Mi-au atras atenția unele texte foarte distribuite pe facebook. Fiecare conține o soluție sau un răspuns: cum să scapi de acnee, de kilogramele în plus, cum să te porți cu o femeie, cum să ții un bărbat?!

Nu recomand aceste texte, pe unele nu le-am citit, iar la care m-am încumetat, am descoperit lipsa unui răspuns. Păcăleli! Eu zic că sunt păcăleli, alții le numesc strategii de marketing.

Concluzia?

Lipsă.

Sunt la fel de curioasă ca cititorii dacă o să accept sau nu să fac concesii.

Pentru mine, pentru dumneavoastră

De 18 aug., 2015 3 Trăiri afective ale mele 0

11096658_957950164215138_8299302073816886996_nAm titlul textului. Amestecam de dimineață în ceai, ceai negru cu zahăr brun și lapte, iar cuvântul sugestiv pentru cuprinsul ce urmează se ivi.

Mi-e puțin greu să-mi adun gândurile. Concentrarea, ca acțiune, nu suportă fixarea pe subiect, deși am subiectul. Îl am. Este despre reguli.

În ultimul timp, în ultimii ani am crescut semantic și afectiv cuvântul regulă. Am făcut reguli pentru fetița mea. Am stabilit reguli vestimentare. Am alcătuit reguli de bună purtare. Funcționez după reguli de comportament, preceptele le-am abandonat.

Fixată pe reguli, lucrând cu ele, a devenit ușor să observ interpretarea lor. Zilele trecute, în rolul observatorului din margine, am asistat la următoarea scenă:

Paranteză: acțiunea se desfășoară pe terasa unei pensiuni de la Dunăre.

Scena:

– Domnișoară, când se eliberează o masă ne anunți și pe noi?

Nota autorului, eu sunt autorul. Atrag atenția asupra pronumelui și a numărului folosit.

– Nu avem mese libere, iar bucătăria se închide la ora zece.

– Atunci putem să luăm niște icre aici pe terasă?

– Nu avem voie să servim mâncare la terasă.

– Doar niște icre. Trei porții. Și pâine.

Păstrez pentru mine deznodământul. Au mâncat sau nu au mâncat icre persoanele de la masa alăturată nu prezintă importanță. Atrag atenția asupra cuvântului vedetă al textului: regulă.

Nu sunt hotărâtă ce să aleg, cum să mă exprim. Omul surzește când aude despre reguli sau românul surzește? Ce implică omul, ce semnificații are românul? Dacă aleg să mă exprim cu românul atribui o însușire românului. Să-mi dau sau nu dreptul de a formula exact o trăsătură românului?

Ca experiență, rolul ingrat al celui din margine, am asistat la multe scene asemănătoare: nerespectarea unor reguli, dar, o să scriu imediat cu majuscule, PENTRU DUMNEAVOASTRĂ facem o excepție.

Atitudinea persoanei căreia i s-a făcut favorul o asemăn cu intrarea lui Cezar în Roma. Dacă exagerez, alegeți oricare alt cuceritor care sosește pentru prima dată pe noul ținut cucerit. Atitudinea, ținuta corpului, expresia chipului sunt identice.

PENTRU MINE, acțiunea desprinsă de aici face ravagii psihologice. Hrănește un orgoliu mare al unui om mic la scară planetară. Planetele se învârt în jurul soarelui. Transformăm: oamenii se învârt în jurul unui om. Singularul cuprinde soarele, pluralul planetele.

Oare câți sori numără planeta? Nu mă mai miră acum încălzirea globală. Prea mulți sori, prea puține planete.

PENTRU DUMNEAVOASTRĂ, PENTRU MINE bulversează stabilitatea regulilor.

PENTRU MINE.