Category Trăiri afective ale mele

  • Home
  • /
  • Category: "Trăiri afective ale mele"

Ce consideră românul că este alcoolismul?

De 29 nov., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Ca să nu vă alung de pe blog, fac asta constant cu articolele mele despre cărți, o să vă atrag azi cu un subiect anarhic și derutant. Ce consideră românul că este alcoolismul?
În DEX găsiți așa:
1. Abuz permanent de băuturi alcoolice.
2. Stare patologică determinată de consumul excesiv de băuturi alcoolice.
3. Intoxicație alcoolică cronică.

Acum o să povestesc un episod din viața mea de familie. Familia mea conține alcoolici, dar. Acești alcoolici nu sunt de fapt alcoolici în mentalitatea unui număr copleșitor de rude apropiate. Pentru că a fi alcoolic, la mine în familie, înseamnă să bei la birt până nu mai știi de tine. Să-ți bei mințile și să faci pe tine. Asta mi-au auzit urechile la spital când am întrebat dacă i s-a comunicat doctorului că pacientul este alcoolic. Răspunsul a obținut ca reacție niște ochie ieșiți din cap și o corectare rapidă la doctor.
După o furie justificată din partea mea, m-am calmat și m-am consolat. Ne desparte o generație. Nu ne putem alinia mentalitățile.

După acest teribil episod, am lăsat în urmă lupta cu rudele de a ajunge la un numitor comun când vine vorba despre alcoolism. S-a întâmplat însă altceva. Uneori, la un pahar de vin cu prietenii, am deschis subiectul despre alcoolism pornind de la amintiri epice cu vin, vodcă, bere, shot-uri etc. Unii dintre participanți nu mai consumă alcool. Cu ajutor specializat?! M-am interesat eu. Cu ajutor specializat?! Doar nu vorbim de alcoolism. Eu am râs cu colțul gurii, în timp ce obrazul reacționa la mentalitatea românească.

Oare când vorbim despre alcoolism în cazul cetățeanului român indiferent de vârstă? E valabil doar scenariul cu băutul până urinezi pe tine? Bărbații români se fac bețivani cu afecțiune. Bețivăneala reprezintă o consecință și la cicăleala femeii. Atunci bărbații se iubesc. Femeile sunt toate la fel, iar băutura e toată demnă de dorit. A fi bețivan nu este același lucru cu a fi alcoolic. Nu.
Dacă bei zilnic o bere sau două, atunci nu ești alcoolic.
Dacă bei până uiți să articulezi cuvinte la final de săptămână, atunci nu ești alcoolic.
Dacă bei un pahar, iar apoi nu te mai oprești până nu termini sticla, atunci nu ești alcoolic.
Dar ce ești, românule?
Sunt bețivan.

Aș sugera tuturor să mai citească despre alcoolism. Să se intereseze despre alcool și urmările lui grave, vorba lui tata. Ori de câte ori mama consuma alcool, asta auzeam. Privește la mă-ta, alcoolul și urmările lui grave! Dacă el consuma alcool, atunci nu era vorba despre alcoolism și consecințe.

Înainte de a pune punct. Alcoolismul se poate trata. Alcoolismul ascunde durere, neputință, depresie. Alcoolismul, contrar mentalității românești, nu are de-a face cu rușinea. Alcoolismul, pe lângă plăcere, e un strigăt de ajutor care a nenorocit și nenorocește familii.

Acum pun punct. Mi-aș pune și un pahar de vin, dar aștept marea dezumflare din martie când o să mă giugiulesc cu Matei din tei. O să mai revin cu un articol despre educația sexuală inexistentă la adulții din România.

Noroc!

Foto: Simona Nutu

Toate cuplurile se confruntă cu coșmarul reproșurilor. Cum scăpăm de?

De 25 nov., 2020 1 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Am scris un articol despre șarmul personal. Mi s-a cerut să duc mai departe ce am început. Am pornit de la o întrebare. Poți să înveți pe cineva șarmul?
V-am sugerat, ca punct de pornire, să separați ceea ce gândiți de ceea ce simțiți. Nu e ușor, dacă vă pare. Majoritatea confundăm emoția cu judecata mai ales când formulăm reproșuri. Toate cuplurile se confruntă cu coșmarul reproșurilor. Când ne exprimăm nemulțumirile, presupunem că ajunge la celălalt felul cum ne face să ne simțim. De fapt la celălalt ajunge ceea ce gândim. Și gândim necruțător. Ești neatent. Ești insensibil. Ești mitocan. Asta gândim. Să transformăm. Lipsa ta de interes mă îndurerează. Nepăsarea ta mă înfurie. Mitocănia ta mă înfricoșează. Asta simțim.

Dacă m-am făcut înțeleasă. Dacă nu m-am făcut înțeleasă. Merg mai departe. Următorul pas ar fi lectura. Nu pot trece peste, nu o pot ignora. Ceva sunt în stare să fac. Renunț la a menționa toate motivele oferite de orice cititor, celebru, redutabil sau mediocru, pentru care cititul ne folosește.

Citiți pentru a înlocui discuțiile banale din cuplu despre cumpărături, copii, facturi, vecini, gunoi, mâncare, părinți. Am uitat să notez vreun subiect al cuplului? Vă rog să adăugați. O carte, orice carte, îndepărtează subiectele banale. Poate citiți Animal pe moarte și vă cutremurați când bărbatul îngenunchează în fața femeii aflate la mestruație. Sângele care curge, semnificația abandonului ei vă îngrețoșează sau vă stimulează. Oricum, să aduci în conversație o asemenea întâmplare te situează la ani lumină de cine curăță litiera. Poate citiți Anna Karenina și vedeți cu alți ochi compromisul în căsnicie. Poate citiți Jurnalul unui geniu și vă treziți că plănuiți o excursie în Cadaques.

Poate. Poate. Poate. Citești o carte și nu mai pregătești cina. Ce mâncăm astă seară? Întreabă el. Tu ridici din umeri. N-am gătit. Am citit. Răspunzi tu. Propui să comandați. Deschizi frigiderul, verifici. O salată cu de toate? Hai să-ți povestesc despre un bărbat care a transformat permisiunea femeii de a fi văzută la menstruație într-o dovadă de iubire intensă.

N-ai gătit. N-ai pregătit copilul de culcare. N-ai făcut ceea ce în mod obișnuit faci. Șansele ca celălalt să reacționeze într-un mod neplăcut cresc. Dinamica unui cuplu, dacă te atingi de ea, aduce mult cu Tratatul de la Versailles. Or să se ceară despăgubiri nerezonabile.

Noi învățăm despre șarm. Farmecul presupune un pic de rebeliune, iar rebeliunea casnică, deși inofensivă, nu prea se întâmplă. De ce? Din lipsa echilibrului de forțe. Unul se teme să nu-l piardă pe celălalt. Din nou vă cer să luați un pix și o foaie. Scrieți! Mi-e frică că voi fi părăsită dacă nu-i fac pe plac? Ce anume mă sperie? La fel ca dată trecută, nu mă interesează răspunsurile. Sunt pentru ochii voștri. Sunt pentru cine îndrăznește.

Îndrăznesc să vă mărturisesc că acest periplu prin emoții și gânduri ar putea să vă arate cât de îngrozitor de singure și nefericite vă aflați în cuplu. Și cât de plictisitoare! Totul din propria vină.

Foto: Bogdan Mosorescu

Spune-mi unde te-ai născut ca să știu ce drepturi ai sau dacă îți sunt respectate. De ce mă interesează pe mine cum aleg să-și trăiască viața Ileana și Maria?

De 24 nov., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Din martie, oricine își poate începe discursul despre aproape orice cu dacă. Dacă este conjuncție ca parte de vorbire. Dacă a devenit o greutate pe care omenirea a avut-o și o are de întâmpinat. Dacă nu ne-ar fi lovit pandemia!
Dacă nu ne-ar fi lovit pandemia, în luna mai, la final, aș fi ținut un eveniment dedicat estetului Oscar Wilde. Anul trecut în octombrie, am celebrat-o pe Virginia Woolf. Am creat o colecție specială și unică la Tricoul Inteligent Dunia. Într-adevăr vând haine, dar scopul meu nu este să acopăr corpul femeii, ci să-i sporesc farmecul minții. Să o provoc. Să lase din când în când deoparte grijile gospodărești și să se concentreze pe minte. Nu se lustruiesc numai tacâmurile pentru strălucire. Mintea pretinde un tratament similar pentru a se distinge în mod deosebit. Știți despre ce vorbesc. O să aleg alte cuvinte. Cu Tricoul Inteligent caut să îmbunătățesc calitatea vieții.
De ce?
Mi-am pus aceeași întrebare. De ce mă interesează pe mine cum aleg să-și trăiască viața Ileana și Maria? Răspunsul țintește universalitatea. Puțin îmi pasă de Ileana sau de Maria. Am un interes deosebit pentru femeie. Categoria aceasta prea mult timp desconsiderată încă duce lupte de afirmare. Statutul femeii, în 2020, mai este dictat geopolitic. Spune-mi unde te-ai născut ca să știu ce drepturi ai sau dacă îți sunt respectate.
Să aruncăm un ochi în satele românești. Drepturile femeii sunt respectate? Să părăsim granițele țării. Cum este femeia văzută în statele arabe? Cum își duc femeile viața în India?

Femeia se află în război. Oprimarea femeilor în lume nu va aduna liderii în congrese. Nici un Wilson nu o să alcătuiască 14 puncte pentru a stabili o securitate colectivă a femeii de pretutindeni. Din acest motiv și numai din acest motiv, mă interesează îndeaproape cum își trăiesc viața Ileana și Maria.

Cu Tricoul Inteligent, femeile cumpără mai multe haine și mai puține cărți, atrag atenția asupra importanței educației. O femeie educată, pe tocuri sau în adidași, e capabilă să se împotrivească unor reprezentări învechite despre rolul ei în lume. O femeie needucată, pe tocuri sau în adidași, se complace într-o securitate provizorie oferită de bărbații din țările democratice.

În luna mai, cu un eveniment dedicat lui Oscar Wilde, ne-am fi provocat să fim pornind de la o operă a autorului: The importance of being Earnest. Fiecare invitat ar fi primit cadou un exemplar. O colecție și de data aceasta unică și specială ne-ar fi amintit, prin mesajul imprimat pe rochia de stofă, despre importanța de a fi. Dacă nu ne-ar fi lovit pandemia. Ne-a lovit.

Colecția urmează să apară o dată cu tirul de la Coca Cola. Sărbătorile vin. Vin sărbătorile, vin și rochiile de stofă împreună cu o carte. Îmi pasă de statutul femeii. În viitor or să urmeze evenimente provocatoare intelectual pentru a scutura gândirea femeilor.

E important să fim.

Foto: Bogdan Mosorescu

Mara prima dată spune nu, iar eu insist. Ce spune asta despre mine?!

De 23 nov., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

De o săptămână îmi tot apar, la amintiri pe facebook, poze de la Gaudeamus. Din 2008, luna noiembrie a primit o nouă semnificație pentru mine prin participarea benevolă la târgul internațional de carte. Împreună cu câteva prietene, iar din 2016 și cu Mara alături, trei sau patru zile le-am dedicat cărților, teatrelor, ateneului, operei, muzeelor, prânzurilor copioase la Carul cu Bere sau Lacrimi și sfinți, micului dejun la Ad Hoc, prietenilor, certurilor, achiziției de cărți sau de lenjerie intimă când Timișoara descria un mare handicap la acest capitol.

În acest an, dintr-un motiv cunoscut de întreaga planetă, Gaudeamus nu a mai avut loc. Stăm acasă. Stăm în casă. Ne luptăm cu dispozițiile. Ne îmbărbătăm cu un pahar de vin, prin discursuri patetice în oglindă, citind o carte sau alta, vizionând filme etc.

Mara și cu mine, amândouă atinse de dorul de Gaudeamus, ne-am apucat de o carte luată anul trecut de la Editura Univers. Acum! Nu presupuneți că Mara are dorințe puternice când vine vorba despre lectură. Oh, nu! La București, cu ocazia târgului de carte, Mara a savurat macarons de la Paul, s-a bucurat de spectacolele teatrului Țăndărică, s-a mișcat lejer prin Cărturești Carusel în căutarea unul carnețel fără număr, și-a cumpărat cărți pentru biblioteca ei. Într-adevăr funcționăm cu două biblioteci într-una: titlurile ei, titlurile mele, Mami zână, Suntem într-o carte și Iliada, Micul prinț, Nesupusele, 100 de femei pentru 100 de ani de Românie Modernă.

Seara, înainte de culcare, citim dintr-o carte. Încă mă mai roagă să-i cânt, dar și citim. Ca regulă, am stabilit că înainte de culcare, să mergem pe titlurile alese de mine. Luna aceasta, după ce am sfârșit cartea despre Mozart, am scos din maldărul de cărți adunate pe scaunul de lângă pat, Nesupusele. Dacă nu ajungem la Gaudeamus anul acesta, să vină Gaudeamus la noi! Și am deschis cartea, acțiune care a declanșat o furtună. Dar de ce cartea asta? Tu mereu alegi. Tu ai cumpărat-o pentru mine. Etc!
A ascultat bosumflată, dar a cucerit-o povestea campioanei paraplegice la schi. A doua seară a ascultat ușor bosumflată. A treia seară mi-a cerut să citească ea o poveste.
Vedeți?! Eu am un copil care prima dată spune nu. Refuză. Alege calea ușoară. Iar eu insist. Ea plânge de cele mai multe ori. Nu! Nu! Nu! Gestionez greu aceste situații, dar îmi ascult mintea. Trec peste mâhnirea provocată de lacrimile ei de crocodil. O las baltă după ce am încercat ceea ce i-am propus, apoi o chestionez despre. Mai dorești sau nu? În zece ani, am avut parte din un singur nu real, regândit și acela după un timp.

N-am ajuns la Gaudeamus anul acesta. A venit Gaudeamus-ul la noi. Continuăm cu poveștile din Nesupusele.

E posibil să înveți pe cineva șarmul? Toate sunteți la fel

De 19 nov., 2020 2 Trăiri afective ale mele , , 0

Tot aud pe la colțuri. Facebook-ul e un colț. Apelurile de la prieteni sunt un alt colț. Poate o să urmeze o nouă carantinare. Da, poate!
În lunile martie și aprilie, s-au înmulțit îndrumările despre igienă, îngrijirea tenului, lectură, mișcare și o ținută dichisită în casă. De aici, mi-am propus să desprind o discuție anume. Cum să devenim interesante. Chiar așa, cum? E posibil să înveți pe cineva șarmul?

Mă transform în debilul Don Quijote? Lupt cu morile de vânt dacă pornesc o serie de articole dedicate învățăturilor farmecului personal? O să vedem.
Există pași pentru îngrijirea tenului. Avem anumite exerciții de executat pentru o viață sănătoasă. Bibliografia susține lectura. O să propun azi, pentru început, câteva sugestii pentru un fel de a fi interesant.
Înainte de, luați-vă câteva minute pauză. Scrieți pe foaie două întrebări. Ce înseamnă să fii interesant? Mă consider o persoană interesantă? Nu mă interesează răspunsurile nimănui. Tot ce ați notat este numai pentru ochii voștri.

Șarmul pretinde o stare de bine cu tine însăți. Dacă te plictisești repede de compania ta, dacă mereu cauți prezența prietenilor, dacă nu concepi un concediu în doi sau chiar de unul singur, dacă valoarea vieții e dată de un bărbat, atunci ești o femeie plictisitoare. Ești un tipar anume. Un număr oarecare în gândirea șablon bărbătească. Toate sunteți la fel.

Firește, nu suntem toate la fel, dar voi nu vă obosiți să-i contraziceți nici măcar verbal. Primul pas în a fi interesantă ține de capacitatea fiecăreia de a separa ceea ce gândește de ceea ce simte. Gândesc. Simt. Gândesc că o să-l pierd pe bărbatul de lângă mine dacă nu-i fac pe plac. Simt că fără el nu o să-mi mai tresalte inima. Citiți cu atenție. Observați diferența. Cu cât ascultați mai mult de ceea ce gândiți, presupunând că simțiți de fapt, îngroșați rândurile femeilor plictisitoare.

Bărbații se însoară cu un șir de abilități ale femeii, cu accent pe mamă și gospodină, iar apoi înșală cu femeile fermecătoare.

O să mă opresc azi aici. O să reiau dacă prind de veste că interesează pe cineva.

Online-ul este o ortodoxie nerecunoscută

De 17 nov., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Vine copilul! Cioc-cioc! În fiecare zi, cioc-cioc! Femeile născute știu despre ce vorbesc. Mișcă. Înoată. Sare. Ce o face acolo. Să facă în continuare. Dacă se oprește, din nou, femeile născute au habar despre ce vorbesc, ne programăm de urgență la medic. Da, doamnă?! Nu simt copilul. Teroare. Panică. Disperare. Doarme. De cele mai multe ori doarme. Lăsăm deoparte tragediile.

Și pentru că vine copilul, mi-am evaluat din nou munca de pe blog. Mi-am sunat contabilul. Mi-am numărat contractele. M-am înscris pe o platformă unde pot scrie despre un produs sau altul și să câștig din comision. M-a informat Romina Faur despre. Ca întotdeauna, am ieșit în față cu ignoranța în ceea ce privește mediul online. După ce am fost acceptată, mi-am scris și rescris descrierea. Am cercetat numele unor bloggeri. Gura căscată mi-am închis-o. Costul unui articol perceput de unul sau altul nu are de-a face cu talentul de a scrie. Aici mi-am imaginat că-mi dau singură una după cap.

Vrei să scrii, scrie cărți. Lasă blogul.
A fi blogger nu pretinde înclinări scriitoricești. A fi blogger nu solicită o cunoaștere elementară a limbii române. A fi blogger înseamnă cu totul altceva. Prima condiție: expunerea. E necesar să te prezinți într-un fel anume. Știți cum? Ca la biserică. Nu cum ești. Cum ar trebui să fii. Pe internet ești sensibil, muncitor, sincer, creativ. A doua condiție: autenticitatea. Știți cum? Torni vorbe goale urmărind tendințele sociale. Ești vegan, antiavort, lupți împotriva încălzirii globale, înjuri primarul, ieși la proteste. A treia condiție: victimizare. Știți cum? Cu o nemiluită prezență la evenimente luate la grămadă unde te plângi că nu e obligat nimeni să te citească dacă nu dorește. Tu o faci de plăcere, în restul zilei muncești. A patra condiție: socratizarea. Știți cum? Te dai prost, dar ai definită o agendă personală. A cincea condiție.

M-am plictisit. Nici măcar nu mai este valabil faptul că a fi blogger nu pretinde înclinări scriitoricești. Scriitorii au migrat spre. Se adaptează. Dar nu le este propriu. Pe internet funcționăm la grămadă indiferent de talent, spirit de observație sau cunoștințe gramaticale.

Din lipsă de curaj, am ales în 2006 să scriu pe blog. Mi-am păstrat o anumită demnitate. Nu am început să strig tare. Pe internet, devine faimos cine strigă cel mai tare, cine face reclamă la orice și la oricine, cine se vinde oricui, oricum, oricând.

Ați citit eseuri semnate de Ionesco? Mă gândesc acum la un articol de-a lui Ionesco despre Victor Hugo. Oh, ce m-am distrat citindu-l! Mi l-am imaginat pe Ionesco pe scenă la Webstock. Cum ar fi luat în zeflemea sufletele sensibile și creative din sală. Pentru el inteligența submedie nu împiedica înflorirea genialității, iar genialitatea în online o dau urmăritorii cu nemiluita. Ei sunt cei care strigă cel mai tare, cei care reprezintă mentalitatea colectivă a momentului. Vai, Colectiv! Vai, spitalul din Piatra Neamț! Oamenii talentați sunt oamenii sociali de aceea ne aflăm năpădiți de talente. O să citez acum din Ionesco:

Să înveți meseria de a fi celebru, cum înveți meseria de a fi tâmplar. Caracteristica biografiei oamenilor celebri este că au vrut să fie celebri. Caracteristica biografiei tuturor oamenilor este că nu au vrut ori nu s-au gândit să fie oameni celebri. Pentru a parveni nu ți se cere decât dorința puternică de a parveni. Ți se cere să fii stăpânit de o pasiune absurdă, ridiculă și integrală pentru ceea ce este exterior, inesențial, nesubstanțial.

Oh, l-aș fi savurat pe Ionesco blogger și l-aș fi aplaudat. Respect oamenii din online, munca depusă de ei. Îmi este greu să-i iau în serios. Tot ceea ce fac, perfect pentru profilul de Instagram, mă îndepărtează. Viața presupune de0potrivă splendori și mizerie, adevăr și minciună, blândețe și violență. Online-ul este o ortodoxie nerecunoscută. Oamenii trăiesc cum li se pretinde. Oamenii nu onorează reflexele înnăscute. O să mă opresc. Risc să devin incoerentă.

Să râdem înainte de toate. Nu știu dacă am mai folosit în 2020 această încheiere.

Foto: Bogdan Mosorescu

Candidez. Nu adaug ”Să mă ajute Dumnezeu”

De 15 nov., 2020 2 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Uneori, rar, m-am gândit la sinucidere. Mulți o facem, toți o facem?! Alteori, rar, m-am gândit la a face politică. Mulți o facem, toți o facem?! Ambele subiecte mi-au captat prea puțin atenția ca le dedic articole pe blog. Dar. Citesc Diplomația lui Kissinger, Mari gânditori politici și mă uit la un serial, Politicianul. S-au împletit nemaipomenit. Mi-am reluat gândurile de scurtă durată despre politică.

Să ne imaginăm un scenariu. Prima dată să presupunem că am făcut ceva remarcabil cu viața mea în afară de o a avea pe Mara, a-i citi Micul prinț lui Feli, băiatul abandonat, operat și decedat, a salva viața unei scoafe ajutând-o să fete, a sorbi un pahar de vin la apus în Zanzibar, a mă instrui fără oprire, a ține o biblioteca în casă și a publica două cărți care mă stingheresc. V-ați închipuit?

Pe urmele închipuirii. Numele meu este Paula Dunia Aldescu și candidez la președenția României. Punct. Nu adaug Să mă ajute Dumnezeu. În campanie, în aparițiile televizate, în discursuri nu fac niciodată apel la divinitate. Candidez și sunt atee. Candidez și susțin dreptul femeilor de a întrerupe o sarcină dacă nu-și doresc copilul. Sănătatea și educația vor fi prioritare în agenda mea, dar cu apel la interesul personal al fiecărui cetățean. Un interes personal satisfacut duce la un interes comun benefic. Sau interesul comun mulțumit întreține binele comun.

Nu m-ar vota nimeni. Mint. Am câteva prietene care mi-ar da o șansă. Presupun că nici un prieten bărbat nu m-ar vota. În continuare ne închipuim. Lăsați deoparte realitatea. În realitate, politica mă interesează doar cât să înțeleg cum a funcționat lumea. În plăsmuirea asta copilărească alcătuiesc deja o agendă de conducere inspirată din Discursurile lui Machiavelli. Aș exila toți românii care se plâng de România. Politicienii ne reprezintă. Politicienii suntem noi. Cei câțiva politicieni demni, curajoși, cu un caracter ferm îi reprezintă pe cei câțiva români demni, curajoși și cu un caracter ferm. Nu aș ezita să apelez la forță pentru a elibera cetățenii cinstiți de găinarii, cuțitarii și peștii care nu permit dezvoltarea muncii cinstite. Cum alții s-au simțit amenințați de afacerile evreilor, eu consider o primejdie activitățile persoanelor lipsite de o educație elementară. Primitivii actuali onorează instinctul ca oamenii peșterilor. Pasivitatea celor care se plâng, dar nu acționează, ar fi sancționată cu o amendă cât salariul pe o lună.

Mai departe. Aș cere școlilor să scoată zilnic copiii afară indiferent de vreme. Sportul, muzica și desenul nu se vor anula pentru a studia matematica. Gramatica limbii române ar fi o materie obligatorie până la finalul clasei a XII-a. La fel și educația sexuală.

În fiecare spital aș angaja un om de afaceri care să conducă. Pentru conducere, abilitățile oamenilor de afaceri sunt necesare. Aici nu o să mă întind. Nu am studiat.

Aș mai legaliza marijuana și prostituția.

În serialul Politicianul este vorba despre un adolescent care știe că o să devină președintele Americii. În primul sezon ne arată ce presupune o campanie într-un liceu american. În școlile noastre nici măcar formal nu avem un număr de elevi care să susțină drepturile și dorințele elevilor în fața conducerii școlii. Mentalitatea, elevii sunt mucoși, persistă. Cine îndrăznește să-l combată pe director? Râd.

Las deoparte născocirea. Abandonați scenariul.

În realitate citesc Diplomația și aș recomand-o tuturor, dar mai ales mamelor. Creșteți prunci, educați-vă ca să educați.

Foto: Bogdan Mosorescu

Virtutea trebuie înțeleasă într-un sens neutru. Machiavelli e sexi

De 12 nov., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

V-am povestit deja. Obișnuiesc dimineața la ceai să citesc din roman. Seara, după ce îi citesc și Marei de noapte bună, mă retrag în liniștea casei cu Mari gânditori politici. Dacă vă întrebați. Numai dacă. Ce mi-a cășunat cu aceste cărți? Ba Diplomația, ba Ființă și timp, ba De ce nu fac zebrele ulcer. Ființă și timp aparține perioadei de carantină. Ce ai făcut în carantină? Eu am citit Heidegger, Ființă și timp. Diplomația și Mari gânditori politici citesc cu frică de prosteala de după sarcină. Două lucruri mă sperie în draci zilele astea de mă apucă plânsul instant. Să nu pot naște cu doctorul meu din cauza virusului și de fandoseala femeii de după.

Revin la Mari gânditori politici. Aseară am parcurs capitolul dedicat lui Machiavelli. M-am oprit să subliniez ceva. Am notat și s-a ivit ideea. Machiavelli e sexi. M-am lăsat sedusă ca o fătucă neștiutoare, dar doritoare să placă. Virtutea trebuie înțeleasă într-un sens neutru din punct de vedere moral, cuprinzând curajul, fermitatea, viclenia și iscusința. Am subliniat. Am notat în susul paginii. Mi-am pus ochii în tavan pentru contemplație și cugetări obraznice. Ce sexi mi s-ar fi părut mie gândirea lui Machiavelli! Dar vedeți, vremurile în care a trăit el nu mi-ar fi permis asemenea visări neroade. Machiavelli aparține Renașterii, dar tot Renașterea a fost o perioadă a violenței extreme și a răzbunărilor sângeroase în Italia.

Știu că vă plictisesc. Mi-o arată Google Analytics în cifre ori de câte ori public un articol despre cărți. Oare cât e vina mea? Mă percepeți falsă în articolele cu iz intelectual? Același Google Analytics o ia razna când împărtășesc din viața mea de mamă sau de femeie despărțită. De o anumită senzație de falsitate nici eu nu scap. Nu e vorba de nici o mască. Într-un fel sau altul am expus fragmente din cele mai mizerabile și terifiante trăiri ale mele. O las baltă.

Ca studentă la Litere, am preluat cuvântul machiavelic înainte de a mă lămuri cine a fost Machiavelli. La Litere, profesorii fac trimiteri interdisciplinare. După o facultate de Litere și un master în cadrul Facultății de Arte, am ajuns să împart pe categorii megalomania. Oamenii de Litere vor să aibă cunoștințe din toate domeniile. Așa se face literatura. La Arte, printre artiști vizuali, m-am lovit de o izolare impusă. Ce scriitor? Cine e ăla? Nu cunosc. Obsesia măreției e mult mai mare la artiștii plastici.

Machiavelic înseamnă să fi lipsit de onoare și scrupule. Să-l citești pe Machiavelli înseamnă să descoperi o inteligentă ageră și rafinată, un vizionar, un supraviețuitor, un iubitor de țară. I-am apreciat lipsa de ipocrizie cu care și-a expus ideile. A comparat vocea poporului cu vocea lui Dumnezeu. Societatea nici azi nu are urechi să audă vorbindu-se despre o egalitate dintre om și Dumnezeu.

M-am uitat câteva minute bune la tavan. Sexi Machiavelli! Asta am gândit în timp ce nu puteam să-mi șterg zâmbetul de pe față. Am închis cartea. M-am culcat. Am visat că eram la casa unde am locuit cu tatăl Marei, măturam bucătăria, iar un domn mă tot întreba despre unde sunt așezate lucrurile. Dar înțelegeți, domnule, eu am locuit aici. Am. În trecut. Ce coșmar! M-am trezit bosumflată și înjurând: Fut-o dracu de sărăcie!

Foto: Bogdan Mosorescu

Al doilea copil. Mara e geloasă. Eu mă simt vinovată

De 11 nov., 2020 1 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Când rămâi însărcinată și știi la ce să te aștepți. Eu am știut. M-a pregătit Mara. Dar Mara m-a pregătit pentru grețuri, mișcări ridicole de hipopotam, o neliniște turbată și nejustificată, mâini și picioare umflate, un nas de două ori mai mare. Mara nu m-a pregătit să fac față geloziei și vinovăției. Mara e geloasă. Eu mă simt vinovată.

La un an după despărțirea mea de tatăl ei, Mara a insistat că mai dorește o soră sau un frate. Săptămânal duceam discuții despre. Dorința ei a durat o vreme. N-am scăpat de sâcâială. Am deschis ușor o poartă. Tatăl ei îmi destăinuise că în relația lui se pregătesc pentru un copil. I-am sugerat Marei să ceară un frate sau o soră de la tatăl ei. A refuzat. Nu i-am înțeles refuzul. Bla, bla, lu, lu, de ce, ce se întâmplă? Nimic, mama. Să facă tata un copil, dar să creadă copilul că partenera este mama lui?! Nu știu cum se ascund părinții să nu râdă de copiii lor! Pentru mine, ascunderea amuzamentului m-a solicitat enorm. Eu nu râd de Mara, de problemele ei, de raționamentele ei. Nu uit că-i datorez revenirea la o gândire primară. În momentul acela am reușit să-i abat atenția cu un câine. Ne aflam pe stradă. La felul cum a judecat ea chestiunea, i-am promis că o să vedem ce putem face anul viitor ca să primească un frate sau o soră.

Și Mara a primit doi verișori și un frate în următorii ani. Tatăl ei mi-a ignorat sfatul. Mara are nevoie să fie pregătită pentru ceea ce urmează. I-am zis. L-am asigurat. Am citat surse. Dar eu vorbesc din cărți scrise de specialiști. Așa că a procedat ca de obicei. A pus-o pe Mara în fața faptului împlinit. Cu discuții, cu povești, cu blândețe și cu o imensă răbdare, am trecut și de acest episod cu Mara acceptând. Și-a acceptat verișorii și fratele. Îi iubește. Firește! Anul trecut am început să fac trimiteri către o viitoare soră sau un viitor frate. Nu! Ea nu mai vrea nici o soră și nici un frate. Toate asigurările primite în trecut, că nu o să se schimbe nimic cu venirea unui nou născut, nu s-au dovedit adevărate. I-am ascultat plângerile și consolarea Am avut dreptate nu m-a încurajat. La rândul meu, m-am plâns la tatăl ei. Uite ce ai făcut! Bla, bla, lu, lu acuzațiile și reprosurile nu demonstrează nici o utilitate. Parcă nici cărțile nu mi-au venit în sprijin.

Mara e geloasă. Eu mă simt vinovată. Ea știe că atenția mea va fi împărțită. Eu știu că ea suferă, dar decizia, a mai aduce sau nu pe lume un copil îmi aparține în ciuda durerii ei. Grețurile de dimineață au fost nimic prin comparație cu privirile Marei. Vestea i-am dat-o după ce am aflat și sexul fătului. Înainte de analizele cu pricina, Mara m-a împuns cu degetul în burtă. Încă o face. Mama, ești grasă sau ești gravidă? Nu știu, Mara. Am programare la doctor. Bine. Să mergi mâine. Și sper să fii grasă.

S-a dovedit că nu sunt grasă. A plâns. A refuzat. M-a respins. Am plâns. Am stat lângă ea. I-am suportat îndurerată mânuțele care mă împingeau. Între timp s-a potolit. A probat diverse purtări. Mai ascultătoare. Mai furioasă. Mai respingătoare. Mai detașată. Și excursiile noastre împreună, mama? Și Gaudeamus-ul? Și drumețiile? Și. Și. Și. Toate or să rămână, Mara, o să le reducem durata în primul an, dar ieșirile noastre or să rămână ieșirile noastre.

Mă descurc cumva. Mă poticnesc. Îmi crește burta. Îmi crește iubirea pentru ea dacă așa ceva mai este posibil. Oricum nu e ușor. Habar n-am ce mă așteaptă.

Foto: Bogdan Mosorescu

Studierea politicii de către femei, de către mame ne-ar pune pe urmele virtuților politice

De 10 nov., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Mi se schimbă scrisul de la preocupările zilnice. Citesc Diplomația, Mari gânditori politici și Berlin Alexanderplatz, dar mi-e gândul la un sufleu de fasole. Să încerc să adaug niște ardei copt în compoziție? Sau în salata orientală să strecor câteva bucăți de țelină apio?

Prea mult gătit în casă din cauza virusului. Cafeaua o beau cu mai puțin zahăr. Lucru sănătos, dar mă strâmb toată. Într-adevăr mi-am îndreptat atenția spre cărțile de politică. Îmi place să știu de ce este lumea cum este. Să înțeleg. Să nu mă mir când descopăr insule pierdute prin Atlantic și Pacific sub conducerea Franței sau a Angliei. Istoria și politica ne scapă de naționalismul vătămător. Prin studiul politicii și istoriei încetăm să delirăm.

Țara în care ne-am născut să rămână ca o mamă pentru noi. Doar gândul la și să zâmbim jovial. Aprecierea exagerată și exclusivă a țării în care ne-am născut distruge rațiunea. Duce la război. Mamele ar trebui să-și învețe pruncii să disprețuiască de mici războiul. Nu prea se întâmplă asta. Copiii care se joacă cu arme și săbii, în special băieții, dar nu numai, pun pe chipurile părinților un zâmbet satisfăcător. Dacă aș intra mai mult în subiect, de ce își înarmează părinții copiii, aș ajunge până la frica unora că băieții lor să nu devină homosexuali. Ce maimuțe suntem pentru aceste persoane! Nimeni nu devine gay, dar poate experimenta. Jocurile cu arme nu schimbă orientarea sexuală.

Studierea politicii de către femei, de către mame ne-ar pune pe urmele virtuților politice. L-aș cita pe Toma de Aquino până la un anumit punct. Prudența, dreptatea, tăria de caracter și cumpătarea, iată spre ce să îndreptăm atenția copiilor! Războiul se justifică când îi aperi pe cei lipsiți de apărare, pe aceia care nu se pot apăra singuri. Pentru orice altceva, războiul înseamnă crimă și aduce bani cuiva.

Studierea istoriei reduce complexul de inferioritate. De ce m-am născut în România? Sau de ce România nu acționează ca Germania? În primul rând ai conștientiza poziția geografică. Franța și Anglia stăpânesc teritorii departe de casă în primul rând datorită poziției geografice. Poziția geografică îi permite Angliei izolarea de orice conflict din Europa și îi asigură un rol de arbitru între puteri. Pentru că asta fac oamenii, luptă pentru putere de când se știu. Unii luptă cu flote și cuceresc popoare. O altă legendă care circulă despre Alexandru cel Mare. Marele l-a întrebat pe un pirat motivul pentru care jefuiește corăbii. Piratul a răspuns senin: Același ca și al tău, atunci când jefuiești pământul! Dar pentru că eu fac asta cu un vas micuț, oamenii spun că sunt pirat, pentru că tu ai o flotă puternică, se spune că ești împărat.

Politica și istoria ne ajută să trecem de la sufleul de fasole la un anumit calm sufletesc. Viața nu înseamnă numai o casă și un copil crescut mai bine ca noi. Viața presupune joc. Pământul a creat prima regulă. Celor mai puțin puternici le stau la dispoziție alianțele. Și să nu uităm pionii. Pionii în Europa s-au împărțit între Rusia și Imperiul Austro-Ungar. Citiți istorie. Citiți politică. Reduc simțitor simțul penibilului, iar plânsetele se transformă. Se consumă cu un pahar de vin și cu organizarea de strategii. Toate astea s-au întâmplat în lume, dar fiecare individ poate să-și construiască în paralel o lume inspirată de marii oameni cu viziune.

Încercați!

Foto: Bogdan Mosorescu