Category Trăiri afective ale mele

  • Home
  • /
  • Category: "Trăiri afective ale mele"

4 grupe de cititori. Concurs #poartaocarte

De 7 ian., 2017 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

S-a scris și o să se mai scrie despre cititori. Persoane calificate sau doar pasionate au încercat să ordoneze tipurile de cititori. Eu însămi am făcut trimitere spre anumite caracteristici ale cititorului.

Anul trecut am avut o experiență dintre acelea cu impact cu un cititor. Am fost nevoită să concep din nou și în alt fel tot ce credeam eu că semnifică un cititor. Întotdeauna am avut cea mai bună părere despre oamenii care citesc. Neplăcut surprinsă la o întâlnire cu cititori, am început să mă întreb și să întreb.

Dar de ce am o părere bună despre aceia care citesc? Ce anume m-a determinat să-i situez în vârful piramidei? Am descoperit că părerea bună despre cititori era luată de-a gata din familie. Asta mi s-a spus, am crezut, am acceptat, nu am verificat. O secundă nu m-am îndoit. Nici măcar în facultate când am aflat că am colege care se prezintă la examene pretinzând că au citit cărțile din bibliografia obligatorie. Adevărul este că am favorizat tagma asta de oameni, oamenii care citesc, fără să-mi iau un semn de întrebare. Se pare că până la urmă am crescut într-o religie.

M-am chestionat și mi-am dat câteva răspunsuri. Am mers mai departe. Mi-am învins frica de întrebările proaste, și am descusut un profesor. Domnule profesor, știți că așa și pe dincolo etc. Răspunsul sincer m-a eliberat.

Cititorii nu sunt neapărat oameni deștepți, civilizați sau buni.

Poate dumneavoastră știați sau ați descoperit mai devreme, dar eu abia anul trecut am acceptat.

Pot acum să alcătuiesc niște grupe de cititori. Am experiență, am trăit pe pielea mea. Ceea ce este cu adevărat important este motivul. De ce citesc oamenii care citesc?

Începem cu o fază din dezvoltarea omului.

Citim pentru că avem o datorie în timpul școlii. Da, lectura semnifică o datorie și nu o obligație.

Prima grupă: cititul cu responsabilitate.

Mai departe. Citim pentru relaxare. După o zi grea la muncă, o carte, un pat în care să te cuibărești și un pahar de vin reprezintă un vis. Fotografiile cu o carte subiect de pe facebook și instagram fac trimitere către un asemenea cititor.

A doua grupă: cititul pentru liniștirea nervilor.

Citim din snobism. Un exemplu de pe patria mumă. Orice apariție a lui Mircea Cărtărescu adună zeci, uneori sute de persoane. Lumea îi cumpără cărțile, dar nu i le citește. Sau lumea citește pentru că notorietatea reprezintă un stimul. Admirația nefirească și fără discernământ cuprinde mințile ignorante.

A treia grupă: cititul din snobism.

Ultima grupă, citim pentru devenire. Mă includ. Nu citesc pentru destindere, nu citesc pentru că alții citesc, citesc pentru dezvoltare. Am nevoie să admir, am nevoie să fiu inspirată. Am nevoie să ajung la atitudinea lui Nelson Mandela. Poate nu o să fiu niciodată capabilă să iert persoanele care m-au făcut să sufăr, dar o să ajung să le zâmbesc cu bunăvoință și căldură într-o zi.
Cititorii ca mine își doresc să studieze, să cerceteze, să aprofundeze, să se edifice, să-și ia un doctorat, să publice o carte, să facă o diferență în lumea asta prin educație.

A patra grupă: cititul profesionist.

Am găsit 4 grupe. Oricine poate adăuga. De fapt finalul acestui text o să fie concursul pentru campania #poartaocarte.

Cer:
– o fotografie cu dumneavoastră și o carte pe facebook sau instagram cu hashtag-ul #poartaocarte.

– la comentarii puteți să completați grupele de cititori, dar nu e obligatoriu.

Ofer:

– două cărți de la editura Univers. Nu divulg titlurile. Vreau să fie o surpriză.

Durata concursului:

– șase zile. Vineri, 13 ianuarie anunț câștigătorul.

Start!

Dacă Moise a fost egiptean

De 27 dec., 2016 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Am citit în vară Europa Centrală. Geografia unei iluzii de Cornel Ungureanu. Mi-a rămas în minte, ca o mică obsesie, dacă e cu putință să măsurăm obsesia, următoarea propoziție: cărțile noastre se nasc direct moarte.

Ca proaspăt culegător de fragmente prețioase de literatură, dețin și cresc Tricoul Inteligent, am oftat. Impresionată de calitatea sugestiei, cărțile noastre se nasc direct moarte, am realizat imediat că situațiile în care aș putea să folosesc fragmentul sunt zero.

Ieri am schimbat zero cu unu. Am crescut. A devenit posibil prin acest text. Scris între Crăciun și Anul Nou, se naște și el direct mort. Cine o să se așeze în perioada asta să lectureze despre Moise după un eseu semnat Freud?

Îmi doresc să notez, succint, fără plasticizare, unele informații care mi-au revenit de la Freud. Moise și religia monoteistă îmi pare că poate să trezească interes.

Ce poate să ne trezească interesul? În primul rând numele. După documentări și Lexicoane, Moise ar proveni din vocabularul egiptean și înseamnă copil, prescurtarea unor nume mai complexe, ca de exemplu Amen-mose, adică Amen-copil.
Forma de nume Mose se întâlnește pe monumentele egiptene.

După o lucrare a lui O. Rank, luăm aminte de obiceiurile popoarelor civilizate de a-și slăvi conducătorii înzestrând istoria nașterii.

– Eroul este copilul unor părinți foarte distinși, de cele mai multe ori un fiu de rege.
– Conceperea lui este precedată de greutăți, cum ar fi abstinența sau o infertilitate îndelungată. În timpul sarcinii sau chiar mai devreme se face o profeție în legătură cu nașterea lui.
– Ca urmare, copilul nou-născut este destinat de obicei morții sau expunerii unui pericol. Pruncul este lăsat în seama apelor.
– Ulterior este salvat de animale sau oameni de condiție joasă.
– Când devine adult, își regăsește pe un drum foarte aventuros și bogat în experiențe părinții nobili. Ajunge la măreție și faimă.
– Cel mai vechi personaj istoric de care s-a legat acest mit al nașterii este Sargon din Agade, întemeietorul Babilonului.

Cazul lui Moise este diferit. Prima familie este modestă, iar a doua este înlocuită cu casa regală a Egiptului. Prințesa îl crește ca pe copilul ei. Mulți au fost surprinși de abatere.

Cum poate fi cineva erou dacă nu este vlăstar regesc? Legenda pare creată de poporul evreu, căci egiptenii nu aveau nici un motiv să-l preaslăvească pe Moise.
Moise este fiul prințesei, iar faraonul, în urma unei profeții, expune copilul pe Nil, iar acesta e salvat de o familie de evrei.

Mitul prezintă două familii, cea umilă și cea nobilă. O interpretare pe un nivel al realității aduce în discuție familia reală și familia fictivă. În general, familia reală concide cu cea umilă, iar familia inventată cu cea nobilă.

Dacă Moise a fost egiptean, ce povestim în continuare?

Notăm despre disprețul cunoscut al egipteanului față de un popor străin.

Notăm că Moise nu a fost numai conducătorul politic al evreilor, ci și legiuitorul lor, cel care i-a educat și i-a constrâns să slujească o nouă religie care și azi se numește după el, cea mozaică.

Notăm că în istoria religiei egiptene a existat un faraon tânăr, numit la început Amenhotep și ulterior Ikhnaton, care a impus egiptenilor săi o nouă religie. Aceasta se împotrivea tuturor obiceiurilor și tradițiilor milenare. Era un monoteism stric, prima de acest gen din istoria mondială și religia pe care a impus-o mai târziu Moise evreilor.

Moise a transmis evreilor religia lui Ikhnaton. Asemănările și deosebirile dintre cele două religii sunt ușor de remarcat. Ambele sunt forme ale unui monoteism strict.

Moise nu le-a dat evreilor numai o religie nouă, ci a introdus în rândul poporului evreu circumcizia.

Moise a fost un bărbat distins, conștient de marile lui capacități, ambițios și energic. Planul de a întemeia un imperiu nou era în concordanță cu natura energică a lui Moise.

Urmează ipoteze, și alte ipoteze.

Mai notez despre contradicțiile ce se găsesc în descrierea biblică a caracterului lui Moise. Separăm: avem un Moise egiptean cu planuri mărețe pentru poporul său și un Moise păstor pe care tradiția i-a sudat aducându-l pe Moise egipteanul la Madian.

Nu am sfârșit, eseul lui Freud sunt de fapt trei eseuri. Se întind pe pagini. Sper doar că v-am făcut suficient de curioși.

Vă mai las ceva scris și pun punct:

…lupta dintre opinii ia ceva timp, de la bun început există partizani și opozanți.

Un articol după Moise și religia monoteistă, Trei eseuri, Freud, Studii despre societate și religie

Sunt mai bună ca fosta

De 21 dec., 2016 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Sunt mai bună ca fosta! Sunt mai bună ca o catolică! Sunt mai bună ca prietena mea! Sunt mai bună ca sora mea! Etc!

Am detestat de când mă știu atitudinea celor care se cred mai buni. Puțini sunt cei care îndrăznesc să spună cu voce tare. Cu voce tare neagă. Nu este adevărat, nu mă cred mai bun, dar simți acel DAR nerostit.

Cu patos am purtat discuții despre. Mi s-a reproșat și înca mai primesc reproșuri că îmi susțin convingerile cu patos. Am depus eforturi să mă potolesc până mai ieri. Atât de recentă e descoperirea. Chiar nu e nevoie să-mi schimb modul de prezentare. Așa m-am născut, așa am crescut, așa am hotărât să rămân, o persoană cu forță dramatică.

Îmi vine mai ușor în prezentare deoarece interiorul descrie liniștea. Am tras niște linii la nivel rațional. Nu suport glumele cu naziști, persoanele gay, evrei, statutul femeii sau avort. Nimeni nu o să găsească înțelegere la mine. Toată lumea poate să aibă o părere nu mă convinge să ascult. În unele situații ținem seama de o singură direcție.

Naziștii au omorât oameni. Irelevant că Hitler a construit autostrăzi.

Preferințele din dormitor nu privesc pe nimeni. Doi bărbați care se sărută nu strică educația copilului meu.

Evreii sunt oameni ca noi toți. Puțin îmi pasă că sunt considerați responsabili de moartea lui Isus. Dacă nu exista Iuda, cum mai putea Isus să sufere pentru întreaga umanitate? Credincioșii să-i mulțumească lui Iuda, să-i aprindă lumânări, reprezintă un argument, un motiv să-și justifice răutatea și mintea îngustă.

Femeia este și ea de asemenea om. A luat mult minților luminate să se pună de acord. Libidoul nu pare să facă diferența după categoria de gen. Viața mea sexuală nu m-a învățat că poftesc în funcție de convingerile unor societăți patriarhale.

Avortul nu-l privește pe preot, pe fariseu, pe bigot. Avortul nu-i privește pe cei de la conducerea unei țări. Avortul este decizia femeii. Din câte știu, corpul meu e în exclusivitate corpul meu.

În cazurile descrise mai sus nu accept părerea fiecăruia că așa e în democrație. Rar mai accept discuții despre sau compania unor persoane cu păreri personale despre gay, evrei sau avort. Nu mă interesează, contrar impresiei, să intru în conflict. Mă interesează să construiesc în jurul meu o comunitate cu o gândire asemănătoare cu putința de a duce discuții în contradictoriu fără a o lua personal. Se poate, mă antrenez de ani de zile și observ rezultate.

Cam asta am avut de notat pentru azi. Rămân o femeie pasională prin naștere și prin decizie. Mulțumesc!

Crezi că ești însărcinată?

De 20 dec., 2016 0 Trăiri afective ale mele 0

Era primul an când au hotărât să facă Crăciunul acasă. Au trebuit să suporte apeluri telefonice lungi de la părinți, dar au rezistat. Cel mai dificil de anulat a fost șantajul mamei. Am făcut prăjituri, preferata ta, preferata lui, salate de toate felurile, pâine de casă.

Fiecare dintre ei, atât ea, cât și Alex, au refuzat cu blândețe. Începuseră din noiembrie să facă planuri și repetiții. Au concluzionat că tonul domol și pauzele lungi le vor fi de folos în conversațiile cu ai lor.

Sarmalele, primele ei sarmale se aflau la cuptor. Știa de la mama ei că sarmalele se fac în ajun, dar ea avea alte planuri pentru 24. Ziua de 24 era programată pe ore. După cafeaua de dimineață, Vesna urma să părăsească casa și să se pregătească pentru Crăciun: manichiură, pedichiură, tratamente, masaj, coafor.

Peste tot în casă mirosea a sarmale. Ea se străduise să rețină mirosul în bucătărie, dar Alex, după ce o îmbrățișase scurt și o sărutase pe gât deschisese larg ușa. Să miroase în toată casa, ăsta e Crăciunul. Își luă paharul de vin, își trase scaunul și se așeză la masă să răsfoiască reclamele de la Kaufland. Atunci sună interfonul. Sări să deschidă, era verișoara ei care locuia lângă. Ea și Alex, Iulia și Andrei cumpăraseră acum trei ani un duplex. Iulia era însărcinată în primul trimestru. Revenea acum de la control.

Îi deschise ușa cu paharul în mână și cel mai larg zâmbet. Primul intră Andrei care nu salută, dar o privi sugestiv pe Vesna. Îi cerea ajutorul. Fără să înțeleagă prea multe se repezi la Iulia. Fața îi era scăldată de lacrimi, iar buzele îi tremurau. Părul blond, prins într-un moț în vârful capului, părea o minge de foc. Razele soarelui picau direct pe Iulia și îi transformau firele epidermice în fire de aur.

O ajută să se dezbrace, o descălță, iar pe Andrei îl trimise să-și toarne un pahar de vin și să-l cheme pe Alex. Ea își așeză verișoara pe un scaun și o mângâie pe obrazul translucid. Începuse să transpire abundent și își lipise brațele de corp. Iulia urma să facă mâine un avort. Inima bebelușului a încetat să mai bată. Pur și simplu s-a oprit.

Au rămas amândoi peste noapte. Ce mai noapte! Iulia se prefăcea că doarme și își afunda capul în pernă ca să nu o audă ea că plânge. Dimineața la șapte s-au ridicat, s-au îmbrăcat într-o liniște sinistră și au pornit amândouă spre spital. Imediat le-a preluat doctorița, Iulia a plecat cu doamna doctor Cojocaru, iar ea a rămas să aștepte pe hol. S-a trântit pe canapea și a început să citească pe afișe. Crezi că ești însărcinată? Copilul tău consumă prea multă apă?

I s-a făcut foarte cald. A renunțat la geaca groasă. A încercat să butoneze telefonul, dar reținuse apă peste noapte, iar mâinile îi erau umflate și mișca degetele cu greutate. Și-a privit mâinile. Degete lungi, unghii dreptunghiulare.

O doamnă grasă s-a așezat lângă ea. S-a retras puțin în stânga pentru a-i face loc doamnei și a salutat-o scurt. Dorea să revină la unghiile ei.

– De ce ești, mamă, aici?
– Însoțesc pe cineva. Aștept să iasă.

Și-a mutat din nou ochii la mâinile ei. Doamna respira greu. A privit-o pe furis. Avea un piept imens, niște sâni ascuțiți care împungeau puloverul. Fusta de tafta foșnea la contactul cu vinilinul canapelei.

– În loc să fiu acasă să gătesc, eu sunt pe la spital. Nici nu știu ce am, dar săptămâna trecută, Gelu a lu vecinul de la vale a murit de cancer. A fost sănătos sau așa am știut toți. Nu lua medicamente, nu-l durea nimic și a murit. Sunt de la Sânnicolau de loc. M-am gândit că am și eu cancer. Parcă poți să știi? Nici de Gelu nu am știut. Femeie la 50 de ani ca mine să umble prin spitale în ziua de ajun.

– Nu vă înțeleg, îmi pare rău. De ce sunteți la spital? Vă doare ceva?
– Mă fata mea, sângerez de ieri. Știi tu! Am intrat la menopauză din 2011. De ce sângerez, spune tu?!
– Atunci sunteți la locul potrivit, o să vă facă bine domnii doctori.
– Parcă poți să știi, Gelu a murit într-o săptămână. Dar fata cu care ești, ce are?
– E programată pentru chiuretaj, nu i-a mai bătut inima copilului.
– Mă uit la tine, câți ani ai? 20?
– 30.
– Și prietena ta?
– Verișoară. Tot 30.
– Ei, lasă că voi sunteți tinere, dar eu, femeie de 50 de ani, cu nenorocirea asta pe capul meu! Uite că mă cheamă.

Vesna a privit lung în urma femeii. Puloverul gri, fusta neagră, mersul greoi și pulpele groase. Femeia trupeșă de la sat. Ar fi râs, dar își puse frâu. Oricând putea să iasă Iulia pe ușă și nu dorea să o jignească. Cine știe ce gânduri avea în momentele astea.

Mai așteptă vreo 20 de minute după Iulia. Ieși palidă. Dadu mâna cu doctorița și părăsiră spitalul cu o foaie albă și lungă în mână. Merseră în tăcere până la parcare. O mânca limba să-i povestească despre femeia de la Sânnicolau. În mașină, după ce o urmări puțin, îi ceru permisiunea să-i povestească ceva. Umorul negru din întâmplare nu o necăji pe Iulia. Ridică ochii la Vesna, ochii ei mari, ca ai unei vaci tinere cum se amuzau ele, și începu să râdă în hohote.

– Cancer pe naiba, baba era însărcinată!

Ce povești ascultăm la religie

De 15 dec., 2016 10 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Anul acesta, în septembrie, Mara a mers la școală. A început o nouă etapă în viața ei. Într-un fel, la încheierea celor 7 ani de acasă, s-a închis o ușă. Mara adultă îmi va arătă ce impact a suportat în copilărie cu o mamă ca mine.

Pentru școală nu m-am agitat. Nu m-am interesat de profesori, de materii, de siguranța instituției. Mă ghidez pentru viața de elevă a Marei după modelul familiei Frank, familie de evrei. În primul rând sănătatea, în al doilea rând distracția. Restul le ducem la îndeplinire prin repetiții și obișnuințe.

O singură dilemă am avut de când a început școala. Să o las sau nu la religie. Anul trecut m-a întrebat dacă ea este ortodoxă sau catolică. După o insesizabilă pauză, i-am răspuns că nu este nici una, nici alta, dar a fost botezată la ortodocși. Mara, ești un copil botezat la biserica ortodoxă, dar nu ai nici o religie.

Răspunsul acesta a mulțumit-o atunci. Între timp au început orele de religie. De fiecare dată am grijă să o întreb ce povești ascultă la religie. Am hotărât să participe la aceste ore dintr-o corectitudine față de individ, să fie decizia ei în viitor dacă alege să creadă într-o forță supranaturală cu un fiu născut dintr-o virgină sau nu.

Încerc de fiecare dată să aleg ce este corect pentru ea. Analizez ce simt și ce gândesc, le separ cu rigurozitate și îmi dau voie să mă duc spre corectitudine.

Corect pentru ea a fost să participe la acele ore, iar eu ca un paznic să împiedic infestarea. Nici mai mult, nici mai puțin, Mara a fost deja infestată. Săptămâna trecută povesteam împreună despre o călătorie în Galapagos unde a fost Darwin când Mara mi-a răspuns cu Dumnezeu care a fost pe pământ acum foarte mulți ani.

După o altă pauză insesizabilă, i-am reamintit că Dumnezeu este un nume pentru partea bună din noi. Că unii oameni aleg să creadă într-o forță care ne pedepsește sau răsplătește după fapte, dar Dumnezeu este asemenea lui Gulliver, un personaj dintr-o carte.

A urmat o reacție care pe mine m-a umplut de greață. Mi-a strigat, căci a strigat către mine, că dacă eu nu cred în Dumnezeu, nici ea nu crede în Darwin al meu.

O să-mi explic greața. Consider că școala și ora de religie mi-au infestat copilul. Îmi doresc pentru Mara să gândească și să aleagă singură. Nu o cresc într-o religie sau cu o anume bucătărie. Indivizii în copilărie sunt ușor impresionabili, dar adulții au instrumentele necesare să edifice și să lase manipularea deoparte.

Ce mi-a rămas de făcut? Mi-a trecut prin cap la furie să o retrag de la orele de religie. Am abandonat. Aș supune-o pe ea la o presiune prea mare. O să am încredere în ea și inteligența ei, iar eu o să merg înainte cu întrebarea: ce povești ai ascultat la religie? O să-i vorbesc în continuare de știință, de evoluție, de Darwin și de Dawkins.

O să-mi cresc copilul să creadă în el însuși, să fie bun și corect pentru că e om și nu pentru frica de pedeapsă din partea unui Dumnezeu răzbunător, dar care ne iubește.

Sănătoase să fim, mama să muncească mult și în viitor să mergem împreună în Galapagos pe urmele lui Darwin.

Până la urmă și mama crede în ceva, în evoluție și bun simț.

Blogger, scriitoraș, designer, Tricoul Inteligent

De 8 dec., 2016 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Blogul ăsta, dunia.ro, pe lângă exercițiul de scris, a favorizat și apariția unei mici afaceri. Tricoul Inteligent Dunia are scopul să plătească facturi și să mă trimită în lume. Am o voce care mereu șoptește în ureche: Scoția, Insulele Galapagos, Alaska, Australia etc. Mereu un loc sau altul de aceea am decis că vreau să văd întreaga lume.

De un an de zile muncesc pentru Tricou. M-am împăcat destul de repede cu activitățile, drumurile la depozit, la ateliere, achiziție, întârzieri, comenzi, dar m-am împotmolit în prezentare. Ajungeam într-o societate sau alta, iar la întrebarea: pregătești o colecție nouă?, mă îmbolnăveam de ariceală.

Dacă vă întrebați cum se manifestă pot să mărturisesc ca la interior simțeam cum mă micșorez. Nu eram confortabilă cu semnificațiile deținute de cuvântul colecție la mine în cap. O colecție are un designer, haine, bijuterii, pantofi, nu un blogger sau scriitoraș cu intenția de a promova literatura și de a se întreține.

Ieri a avut loc împăcarea. Am ajuns la Atelier Bobar pentru un machiaj simplu, dar extravagant la Adriana Unguraș. După machiaj am trecut la fete, Diana și Flo țeseau, iar Florina împacheta niște bijuterii pentru expediere. Un deliciu să stai într-o încăpere cu persoane inteligente care nu se feresc să împărtășească din cunoștințele lor.

Am povestit și cu ele despre starea neplăcută de nesiguranță când cineva se referă la mine ca designer. Mă laud că am spirit de observație și nu am băgat de seamă nici o grimasă pe chipul Dianei care cosea liniștită și zâmbitoare lângă mine.

Diana și Florina mi-au mutat unghiul. Pot să numesc colecție un set de mesaje. Colecție semnifică o serie de obiecte de același fel, adunate și dispuse sistematic. Fac asta. Așadar, am o colecție, urmează altă colecție.

M-am liniștit. Am spus-o de multe ori. Am crescut vestimentar cu Diana Bobar. I-am dăruit admirația când lucra într-o garsonieră și nu a pierdut nimic din ea de-a lungul căutărilor unui atelier formidabil. Întreaga echipă lucrează într-un atelier excepțional, luminos, prietenos. În atmosfera ireproșabilă de la Atelier Bobar am acceptat schimbarea.

M-am sucit în acest ultim an. Nu sunt designer, dar am un Tricou Inteligent, iar la sfârșitul săptămânii o să fiu la Zai cu o colecție specială de Crăciun. Tricoul Inteligent întolit festiv, cu luciu, culoare și mici detalii.

Pentru că am dreptate de multe ori, confirm și acum. Nimeni nu poate crește de unul singur, fără sprijin și fără ajutor. Cine afirmă minte sau suferă de megalomanie. Delirul de grandoare e ceva des întâlnit.

Tricoul Inteligent are sprijin. A găsit ieri sprijin la Atelier Bobar care are sâmbăta aceasta Sales.

Încercați.

Dacă tu și eu, noi am fi un zeu

De 7 dec., 2016 2 Trăiri afective ale mele , , , , 0

img_9909-2bDupă ani de zile de întâlniri, după câteva relații care m-au ajutat să cresc, după unele greșeli monstruoase, după zeci de cărți de psihanaliză, am înțeles ce nevoi am eu într-o relație.

În primul rând am descoperit niște cuvinte esențiale pentru individ: nevoie, interes, plăcere, neplăcere. Le-am aplicat și am înțeles dinamica vieții psihice, sociale și economice.

În paradigma feminin-masculin îmi pare necesară flecăreala de la sfârșitul fiecărei zile. Ce ai făcut azi? Ce ți-a plăcut? Ce nu ți-a plăcut? Ai schimba ceva? Etc. La un pahar de vin, în timpul mesei, la televizor cu o cutie de ciocolată lângă, în pat, discuția se impune. Știu, pare că vin cu o banalitate, dar la mine nimic nu a decurs firesc.

Mă interesează contactul partenerului cu persoanele din categoria mea de gen. Mă interesează ce gândește el despre. Mă interesează să povestim. De ce? Pentru că interesul meu constă în a avea un prieten bun în bărbatul de lângă. E util să-ți mărturisești geloziile și fricile în cuplu. Rostite, nu se mai transformă în monștri cu ochi verzi. Gelozia concurențială se desprinde din pasiune nu din boală grea.

De obicei aceste discuții se poartă în haite separate, femeile cu femeile, bărbații cu bărbații. Detest tendința asta de separare, deși îmi plac grozav ieșirile cu fetele. Măștile individului pentru fiecare situație mă întristează. Am priceput cum ajungi să deții un număr impresionant de măști, dar motivele sunt de cele mai multe ori superfluu. Pentru a evita o ceartă, pentru că nu înțelege, pentru că te flatează atenția, pentru că iubirea este și ea la kilogram.

Pentru a evita o ceartă: cearta are efecte terapeutice.

Pentru că nu înțelege: nu încerca să gândești pentru celălalt. O dată te consideri mai bun ca el, a doua oară îi refuzi un prilej de a raționa.

Pentru că te flatează atenția: imaturitate.

Pentru că iubirea este și ea la kilogram: nu există vinovați, doar sentimente nepotrivite.

Prietenii sau prietenele s-ar putea să nu înțeleagă. Dar de ce să-i povestești tot? Pentru că interesul meu urmărește fericirea persoanei de lângă. Ajung la plăcere. Îmi place intimitatea dintre două persoane. Tu și eu, eu și cu tine, dacă tu și eu, noi am fi un zeu!, zice Nichita Stănescu.

Pe termen lung, dacă am înlăturat pașii de mai sus ajungem la neplăcere, nefericire, depresie, boală, răutate. Trăiesc pe lumea asta babe și moși răi, și bătrâni și bătrânele care te încălzesc sufletește. Întotdeauna știm ce avem de făcut într-o relație. Știm chiar dacă nu acționăm. Motivele fiecăruia diferă. Mulți stau pentru copii, și mai mulți stau pentru creditele la bancă, o parte pentru confort și altă parte în numele iubirii.

Nu îndemn pe nimeni să aleagă singurătatea în locul unei familii, dar familia semnifică siguranță, acceptare și joacă. Dacă nu le aveți pe astea, cum anume vă simțiți? O întrebare retorică. Oamenii s-au îmbolnăvit reciproc de sentimente. Refuză rațiunea de frica emoțiilor.

Lăsați și mintea să vă ghideze în viață, sentimentele nu sunt de neprețuit. Educați-vă pentru relația de cuplu și scopul să fie firescul.

E firesc să stai lângă cineva care îți oferă siguranță, te acceptă și se joacă cu tine.

Nu uitați de joacă.

Joc și joacă, joc și joacă!

Amintirile frumoase, datoria adultului

De 6 dec., 2016 3 Trăiri afective ale mele , , , , 0

15310287_1384327964910687_1719150466_nÎntrebarea dimineții, la cafea sau la un ceai, ce ți-a adus Moșul? În 6 decembrie majoritatea oamenilor au conversația asigurată. Socializarea se înfăptuiește de la convenții.

Cum lucrez într-un colțișor de acasă, fără colegi, defulez pe blog. O să vă povestesc cum mi-am petrecut seara de Moș Nicolae. Mi-aș fi dorit să comand de la chinezi, să privesc la Big Bang Theory și să beau bere. Asta-i pofta ce-am poftit.

Mi-am așezat pofta în cui și am făcut turtă dulce cu Mara. Pregătirile au început de duminică. Duminică am cumpărat cele necesare, forme, hârtie de copt etc. Nu vreau să vă plictisesc. Ieri pe zi am frământat aluatul și l-am așezat la frigider până am luat mica bestie de la școală. Ne-am apucat de turtă dulce ca să treacă timpul până a ajuns Moșul să umple cizmele.

De ce am ales să facem turtă dulce? Pentru amintirile Marei. Când o să fie adult poate o să menționeze în treacăt despre cum a copt ea cu mama turtă dulce. Cred în impact și impresionabilitate. Așa ne păstrăm copilăria, din momente surpriză și emoție. Păstrăm ce ne-a impresionat, pozitiv sau negativ. Aseară am încercat să construiesc o amintire frumoasă și caldă.

A întins aluatul, m-a ajutat, și-a confecționat propria turtă dulce, un brad cu un vârf mai greu ca întregul și cocoloașe reprezentând globuri. L-am așezat cu grijă în tavă, iar ea a mai arătat din nou cu degetul că este al ei.

Mama și-a îndeplinit rolul. Amintirile frumoase sunt tot o datorie a adultului. Alegem să facem copii, ne dedublăm, părinte și femeie sau părinte și bărbat. Obligatoriu împreună și fără a renunța pe parcurs la unul dintre ei. Copiii au nevoie de părinți, părinții au nevoie de ei înșiși.

Am răspuns aseară nevoilor Marei, azi de dimineață scosei cărțile de la Gaudeamus din bibliotecă și îmi rezervai un bilet la teatru. Sunt atentă la nevoile mele, depresia nu mă avantajează.

Voi cu ce gânduri v-ați petrecut seara?

Gânduri, nu sentimente, atenție!

Viața sexuală controlată la adolescenți

De 5 dec., 2016 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

15281918_1383040248372792_1408354289_nAm scris încă un text excepțional. Ca toate textele excepționale, a rămas captiv în mintea mea. De data aceasta nu m-am străduit să-mi amintesc. Am acceptat uitarea.

Notez despre datorită unei senzații de căldură în abdomen. Textul excepțional nu l-am scris când m-am pus la culcare, ci la trezire. În timp ce-mi recuperam luciditatea, gândurile curgeau firesc. Subiectul m-a bucurat și am deschis ochii cu zâmbetul pe buze. Nu mă trezesc des cu zâmbetul pe buze.

M-am ridicat și am preparat ceaiul zâmbind chiar dacă nu am reușit să recuperez conținutul visului. Aveam câteva cuvinte: organism, dezvoltare, limbic, nepotrivire. M-am gândit să aplic puțină teorie freudiană. M-am concentrat pe ziua anterioară.

Cu o zi înainte fusesem. Stop, o paranteză. Fusesem = verb, mod indicativ, timp mai mult ca perfectul (m m c p). Atrag atenția asupra timpului deoarece dragul meu băiat de la pregătire socotește că oamenii nu au avut ce face de aceea au creat nuanțe de trecut. Eu găsesc exemplul nimerit pentru a demonstra utilitatea mai mult ca perfectului.

Nu pot zice că am fost ieri la Andrei deoarece vreau să exprim o acțiune terminată înaintea altei acțiuni încheiate din trecut.

Cu o zi înainte fusesem la Andrei și discutasem despre pedagogia Montessori. Două acțiuni trecute. Oamenii au avut ce face și înainte de internet, iar gramatica, lingvistica și semiotica oricât de pompos sau respingător sună vin să sprijine limbajul. Ani de evoluție, dar comunicarea e grea și imposibilă pentru fiecare dintre noi.

Încă o lămurire. Cine este Andrei? Andrei este domnul care are grijă de părul meu de vreo nouă ani. Pletele în vânt, bretonul franțuzesc, șuvițele sau aspectul sănătos ies din mâinile lui. La ultima foarfecă în părul meu, am discutat despre pedagogia Montessori, eu convinsă de utilitatea ei, el îngrijorat, ca mulți alții, de ce se întâmplă după ce părăsești Montessori. Există în Timișoara o viață înainte și după Montessori, iar sistemul tradițional e închipuit ca un veritabil bau-bau.

Am o sugestie: aveți încredere în pruncii voștri. Aveți încredere în voi.

Am părăsit salonul cu un păr superb, dar și impresionată dacă a urmat un vis din care am păstrat cuvintele: organism, dezvoltare, limbic, nepotrivire. Cu ajutor de la Freud, Interpretarea viselor, am dedus că rămășițele din timpul zilei s-au transformat și s-au prezentat sub forma unui text excepțional despre fazele de dezvoltare ale omului.

Când privesc în urmă de la 33 de ani, îmi pare că școala nu urmărește tocmai aceste faze de dezvoltare ale individului. O nepotrivire, consider eu. Educația pretinde opunându-se dezvoltării organismului. La adolescenți, care visează intens la sex datorită sistemului limbic complet dezvoltat, li se cere să raționeze când le e cu neputință. Cercetătorii au descoperit că nu este creirul dezvoltat la 16 ani pentru a raționa.

Oare o viață sexuală controlată la adolescenți ar duce la sfârșitul lumii? Sunt sarcastică, desigur. E la fel ca întrebarea Marei: mama, ce înseamnă în limba voastră, a adulților, ești deșteaptă!? M-a auzit vorbind la telefon cu o prietenă pe care am făcut-o deșteaptă că m-a trimis să schimb o cămașă la Zara fără bon.

O viață sexuală controlată la adolescenți, în funcție de nevoile fiecăruia, libido, i-ar ajuta să se concentreze mai mult pe școală. Un trup satisfăcut, o minte liberă. Eliberați mintea adolescenților de concupiscență. Or să-și recupereze și curiozitatea din alte domenii.

Sexul e o nevoie. Urmează, în timp, să semnifice plăcere, intimitate, contopire, energie, creativitate, iubire. Urmează în timp să semnifice boală, sarcină. Aspecte pozitive și negative, dar cu o educație adecvată consecințele pot fi favorabile individului și societății.

Vin să sprijin cu un exemplu personal. Educată să-mi fie rușine de orice pornire sexuală, am ajuns să mă simt bine după ani de zile. Ceea ce este foarte trist și foarte nesănătos. Relațiile sexuale pot lucra pentru noi și nu împortiva noastră, de aceea avem un superb creier. Și nimic pe lumea asta nu întrece în frumusețe și utilitate creierul.

Nimic.

Mă ajută Făt Frumos, dar și el e bărbat

De 29 nov., 2016 4 Trăiri afective ale mele , , , , 0

15281940_1374012405942243_1462995893_nÎmplinesc la anul 10 ani de blog. În tot acest timp m-am împărțit în două: Dunia, o identitate expusă și Paula, o persoană plină de complexe de inferioritate, dar și de superioritate.

Mi-a fost imposibil când am început, să mă arăt cu numele de botez. Am subliniat de multe ori consecințele nefaste ale rușinii. Din rușine m-am dedublat. Ce nu am putut să duc cu Paula, am purtat cu Dunia.

M-am împăcat până la urmă cu mine și am adăugat numele pe blog. Paula Aldescu a devenit vizibilă. Ce se întâmplă acum? Știu că mă citesc și prieteni foarte buni. Aș prefera uneori să revin în situația celui anonim. Când aud: dar tu ai spus asta sau tu ai procedat așa, mă apucă greața datorită responsabilității.

Eu spun multe. Am o gură mare. Mi s-a spus de multe ori. Ce semnificație a avut gura mea mare în copilărie? Nu am acceptat familia patriarhală unde tata avea ultimul cuvânt. Ce semnificație a avut în adolescență? Am spus cu voce tare că rolul profesorului nu este să umilească elevul. Ce semnificația are ca femeie? Organele mele genitale nu mă poziționează în inferioritate față de bărbat. La expresia primitivă, tu ești femeie, îmi dau ochii peste cap.

Da, m-am născut de sex feminin. Da, am fost educată exclusiv pe culoarea roz, dar undeva procesul ăsta a eșuat. Nu m-a speriat avertismentul: o să devii curvă. Mi-a fost frică și încă îmi este de prostie.

Am ales un drum al proscriselor și am descoperit că există bărbați în lume care nu dau valoare femeii după numărul de parteneri. Am făcut copil cu un asemenea bărbat. Am început să scriu despre toate frământările astea, despre ce am descoperit în cărțile de psihanaliză și ce am observat eu însămi. Din mesajele primite, din frânturi de conversații cu prietene intime am dedus că influențez. O secundă am savurat flatarea, apoi teroarea mi-a înghețat mâinile.

Foarte posibil să fiu responsabilă de un conflict sau două între cupluri. Nu mă apasă vinovăția, dar sunt conștientă de inutilitatea acelei ore pierdute. Eu sunt în felul acesta pentru că altfel cad în depresie. Provoc tensiune în cuplu și cer o relație bazată pe prietenie. Nu vreau relația părinților noștri. Nu vreau să ne mințim pentru a scăpa de o ceartă. Cearta are și aspecte terapeutice. Dar este greu, ca o operație pe creier și nu exagerez, să nu ne mințim în cuplu. Oamenii, femei și bărbați deopotrivă aleg minciuna. Cuplu, el și ea sau el și el, sau ea și ea. Vine o tentație din exterior. Vorbesc din experiență. Te vreau, mă înnebunești, nu ai tot ce-ți trebuie lângă ea. Aproximativ cuvintele unei dudui.

Ce se întâmplă de aici? Vorbești despre sau minți? Cei mai mulți aleg să mintă. Așa conviețuiesc femininul și masculinul. Tot în cărțile mele am găsit un răspuns. Nu vrei să înșeli, eviți. Doar asta poți face. Psihicul, cu eul slab și slugă la supra eu o să se perpelească de la atenție. Rămâne prietenia dintre parteneri, el/ea, el/el, ea/ea.

De aici forfota mea. De ce să fiu eu responsabilă de luciditatea unei femei? Minciuna i-ar păstra un partener. Minciuna păstrează multe relații. Eu nu vreau și sunt de multe ori nefericită. Mă ajută Făt Frumos, dar pe urmele lui Napoleon, și el e bărbat. Poate ajuta un bărbat o femeie care refuză să trăiască după conveții? Depinde de bărbat. Am lângă un bărbat cu un extraordinar material uman, rămâne să descopăr ce anume a făcut educația din noi.

O să vă povestesc sau nu.

Și dragile mele care mă citiți, să știți că nu-mi este indiferent să vă știu cu gura mare. Am suferit și sufăr datorită ei. Alegeți cu grijă și cu siguranță de sine.