Category Zice Dunia

  • Home
  • /
  • Category: "Zice Dunia"

Să râdem înainte de toate

De 17 ian., 2022 0 Zice Dunia No tags 0

Țin să vă reamintesc că motto-ul blogului este Să râdem înainte de toate. M-am sucit ușor în gândire. Umorul a devenit cea mai importantă calitate a unei persoane. O să pregătesc un articol separat despre râs, bucurie, oameni veseli și de ce îi prefer. În seara asta o să vă las o scurtă cugetare.

Când mi se întâmplă un pocinog, atunci râd. Râd din suflet pentru că știu de ce o pățesc. În primul rând pentru că spăl duminica și în al doilea rând pentru că râd pe seama oamenilor. Dacă aș fi credincioasă, atunci aș considera că intelectualul râde de cei doi imbecili din mine. Lipsește trinitatea, merg înainte cu ființa unitară. Mi se trage de la Huxley gluma cu intelectualul și imbecilii. Mă refer la romanul Orb prin Gaza de Aldous Huxley.
Găsiți cartea aici: Cărturești.

Este o glumă, tratați-o ca atare.

Foto: Bogdan Mosorescu

Zice Dunia: Bisericile și jocurile de noroc

De 14 dec., 2021 0 Zice Dunia 0

Mi-am zis, ca în fiecare an la sfârșit de an, că o să încep din timp cu anumite cumpărături. Mi-am zis. Nu s-a întâmplat. Nimic nou.

Îmi pică tot mai des obiectele din mână. Au prins viață. N-au prins. Eu nu mă odihnesc. Privarea de somn provoacă și asemenea gesturi. Stau cu Mateiu în spate atunci când mergem cu mașina. Privesc mai atent de pe geamul din spate. M-au izbit bisericile și jocurile de noroc. Zărești opulență. Un acoperiș ca de aur m-a orbit. Niște faraoni închipuiți m-au lăsat cu gura căscată. Cert este că se ivesc biserici și jocuri de noroc pe toate străzile principale.

Citiți Dumnezeu, o amăgire de Dawkins.

→ Cărturești

Scump plătim credința, fie ea credința într-un dumnezeu, fie ea credința în noroc.

Foto: Bogdan Mosorescu

Zice Dunia: mediocrii deghizați în prețioși. Amice, ești idiot!

De 12 feb., 2021 0 Zice Dunia , , , , 0

Am 37 de ani. Conduc o prea mică afacere comercială. Locuiesc într-un bloc comunist, într-un apartament cochet. Am devenit mamă acum 11 ani. Duminică o să sărbătoresc ziua îndrăgostiților sorbind-o din priviri pe Mara, este ziua ei. Mica bestie s-a transformat. E o mică domnișoară. Corpul mi se pregătește pentru o a doua naștere. Și totuși. După atâția ani încă detectez în conversațiile cu ceilalți ironia legată de perfectul simplu. În continuare vorbesc oltenește. Impresia că mi se face o concesie când fac o referire la un trecut neterminat mă umple ușor de greață. Mă scutur ușor și rapid de senzație, dar o trăiesc.

Gândirea limitată a oamenilor, în special a mediocrilor deghizați în prețioși, mi-o reprezint ca un drept natural. Pentru unii chiar asta e. E un drept natural să nu poți mai mult. La fel de naturală e și franchețea. Amice, ești idiot!

Foto: Zenobia Lazarovici

Zice Dunia. Există în România o mentalitate a binelui comun?

De 27 dec., 2020 2 Zice Dunia , , , , 0

În graba mea de a termina niște cărți înainte de marea dezumflare din martie, m-am pierdut în umbrele politicului. Ies la lumină de la mirosul de chec la cuptor sau cu gustarea pe îndelete a unui castron cu salată. Atunci fac asocieri. M-am pomenit comparând atitudinea poporului român față de vaccinare cu atitudinea mamelor care-și cresc pruncii cu accent pe drepturi. Individul român s-a trezit cu drepturi. Copilul s-a trezit cu drepturi. Eu mă întreb care ne sunt responsabilitățile și datoriile?

După revoluție, statul nostru mic a fost acaparat de individualism și interes propriu. Generațiile ultime de copii au drepturi cu duiumul, dar le lipsesc limitele și regulile. Cu fiecare pagină din Diplomația lui Kissinger și din Mari gânditori politici, mă întreb dacă românul cel educat s-ar angaja în acțiuni dedicate binelui comun?

Există în România o mentalitate a binelui comun? Mă întreb. Vă întreb.

Eu aș răspunde cu nu. Nu există o mentalitate a binelui comun.

Foto: Bogdan Mosorescu

Zice Dunia. Ești un suflet bun!

De 30 nov., 2018 0 Zice Dunia , , , , 0

Să presupunem că v-a evaluat cineva la un moment dat. Ești un suflet bun!

Despre suflet s-a scris mult. Primul care îmi vine în minte este Platon. Pagini întregi de literatură, de înțelesuri, de mirări, de interpretări.

Am găsit într-o carte cât capul meu de mare, fără exagerare, descrierea unui doctor. Are o inteligență bună. M-a pus pe gânduri. Ce apreciere potrivită! O inteligență chiar este bună sau rea. Un suflet însă doar este și categoric într-o manieră blândă. Cum poate să rănească un suflet? Nu am nici o întrebare legată despre putința inteligenței în a provoca răni.

Am zis. Nu am mai făcut-o de ceva vreme.

Foto: Simona Nutu

Zice Dunia

De 22 aug., 2018 0 Zice Dunia , , , , 0

Am în jurul meu diferite tipologii de femei. Remarcabil este că atrag îndeosebi o trăsătură anume: militantele. Luptă femeile astea pentru niște principii desprinse parcă din teoriile lui Paul Ricoeur. Erudit spus, raționalizează conform unei valori, nu unui scop.

Le pasă prea puțin de ceea ce spune lumea. Urmăresc cu intensitate calitatea și pasiunea în relația lor. Copiii nu le definesc, certurile cu familia nu le întorc din drum, dialogurile cu mine le exasperează. Nu judec, nu le spun ce să facă. Uneori cedez și mă las provocată de semantică. Le ajut să vadă corect sensurile cuvintelor.

În urma unui episod intens cu mine și o militantă, la plecare m-a apucat de mână: Nu pleca, stai! Tu mergi la ale tale, dar eu rămân cu mine! Ce mă fac?!

Dedublarea femeilor militante le face adesea indezirabile pentru măritiș. Ele cu ele se simt extraordinar. Ele cu ele se simt execrabil. Ele se judecă. Ele se iartă.

Ele râd înainte de toate.

Foto: Diana Bodea 

Zice Dunia

De 28 iun., 2018 0 Zice Dunia , , , , 0

De fiecare dată când citesc cărți grele, conținut, limbaj, opinii, teorie, sistem, îmi pun aceeași întrebare: Cum e posibil să existe asemenea autori, cu cititorii lor, iar lumea să continue fără nici o schimbare economică, politică, culturală?

Fac trimitere spre Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea.

În același ton, mă întreb cum părinții din zilele noastre afirmă și susțin că pruncii știu ce este cel mai bine pentru ei. Nu a citit nimeni Împăratul muștelor?

Dacă pui un gras și un slab să se împingă, cine o să cadă? Dacă pornești un conflict între o persoană timidă și una înfigăreață, cine o să câștige? Aici nu are nimic de-a face formarea mea în spirit darwinist. Aici vorbesc despre nevoia de instituții. Oamenii se slujesc de ele în aceeași măsură în care le slujesc. În cartea lui Ricoeur am găsit afirmația, deși nu-i aparține.

Disciplina e un construct, semnifică o nevoie a omului civilizat. Nu neapărat ceva ce ne dorim, dar vrem.

Îmi pun asemenea întrebări.

Mă străduiesc să trăiesc corect, dar râd înainte de toate.

Zic!

Foto: Diana Bodea

Zice Dunia: copiii se obișnuiesc cu cartea

De 16 mai, 2018 1 Zice Dunia , , , , 0

De mai bine de un an de zile ascult Radio România Cultural când merg cu mașina. Muzică, emisiuni, știri, teatru radiofonic – se întâmplă rar să schimb. Cum plouă de două zile, muzica instrumentală și picăturile de ploaie se îmbină armonios.

În dimineața asta, după un drum și două opriri, o emisiune luă locul muzicii. Și cu câteva minute înainte să parchez, începui să trag cu urechea. Subiect: librării, case vechi, spațiul librăriei – muzeal sau acasă -, cum educăm publicul?

De nenumărate ori am auzit întrebarea. De nenumărate ori m-am întrebat. Azi nici măcar nu ascultai răspunsul. La mine în cap, educația fu înlocuită cu obișnuința.

La început, copiii se obișnuiesc cu cartea, cu librăria. Înainte de educație, obișnuință.

Trăsei pe dreapta. Parcai.

Scriu un text Zice Dunia.

Foto: Diana Bodea 

Zice Dunia. Cum arată o femeie de 34 de ani în România

De 27 apr., 2018 2 Zice Dunia , , , , 0

Cum vârsta mea a început să fie temei pentru gratulări – Aveți 34 de ani. Nu arătați. Felicitări! – m-am întrebat serios ce o să se întâmple cu mine când o să arat de 34 de ani.

Cum arată o femeie de 34 de ani în România? Percepției despre îi lipsește claritatea. Am prietene care imediat după salut mă împung cu arătătorul între sprâncene. Când îți repari ridul ăsta? Oferte picate din cer despre colagen sau sâni măriți nu mai vorbesc. Întreținerea tinereții seamănă tot mai mult cu luptele de gherilă, iar partizanii devin tot mai agresivi.

Adoptăm ideea siliconului în sâni!
Luptăm pentru colagen!
Susținem injecțiile cu botox!

Cum bombăn neîncetat despre noile apucături despre frumusețea femeii, găsesc uneori parteneri de dialog după chip și asemănare. Într-un schimb de replici în micul chenar de pe telon, am tastat ceva ce am hotărât că deține forma memorabilă a unui aforism.

Pentru că avem creierul mai mare, la noi sânii or să rămână în sus. Din motive de gravitație, bineînțeles.

Adagiu.
Partenera de dialog m-a asigurat că silicoanele semnifică lipsa stimei de sine. Imediat am amintit despre fleșcăiala care ne va determina să apelăm și noi la doctori. Nu a fost de acord cu fleșcăiala. A corectat: Nu, din motive de gravitație. Gândul gândului și buf, s-a ivit cugetarea enunțată mai sus.

Repede am sărit la laptop să notez. Blogul reprezintă jurnalul meu de idei. Nu stă nici un editor la coadă să mă publice.

Zic!

Foto: Simona Nutu