Category Trăiri afective ale mele

  • Home
  • /
  • Category: "Trăiri afective ale mele"

Cu Darwin la concursul Cititori pe bicicletă

De 9 sept., 2016 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

14291669_10153726797641610_4720178970628205143_nÎntr-o vară, nu mai ştiu anul, treceam prin Piaţa Unirii cu o prietenă atrase de bezmeticele terase, când am zărit un teanc de cărţi.

În faţa muzeului, în linie deloc dreaptă, negustori de ocazie expuneau cu vânzare diferite mărfuri. M-am apropiat de cărţi, le-am pipăit şi m-am oprit la una legată cu aţă. O aţă dură, nesuferită care deja sfâşiase copertele cărţii.

Aşa am ajuns să deţin prima mea carte semnată Darwin căreia îi datorez excursia în Cabo Verde. Vă povestesc pentru a nu ştiu câta oară despre această carte deoarece duminică o iau cu mine la Cititori pe bicicletă.

Nu mai are coperta originală, a fost imposibil de păstrat, cartea e recondiţionată, dar are o poveste extraordinară. Legată cu aţă, m-a făcut să plâng când i-am desfăcut o hartă îngălbenită, m-a trimis în Cabo Verde pe urmele vasului Beagle.

O s-o înscriu la concurs. Mi-a adus atâtea încât îmi permit să cred în noroc. Vor primi premii cărţile, cea mai veche, cea mai groasă, cea mai mică etc. Detalii pe pagina celor de la Verde pentru biciclete.

Ne vedem duminică, ora 10, pe platforma Timco. Cu cărţi, cu cărţi.

Menţionez la final, pentru modestie aplicată pe ego, despre concursul #poartaocarte, campanie iniţiată anul trecut. O poză cu o carte, adăugată pe facebook sau instagram cu hashtagurile #suntcititorpebicicleta și #poartaocarte vă pot aduce un Tricou Inteligent Dunia. Pentru instigare la cultură, notez că Tricoul a scos un set nou de mesaje.

Vă aştept cu drag.

Sorin Oncu, a onora amintirea unei persoane iubite

De 30 aug., 2016 0 Trăiri afective ale mele , 0

13731437_1251992144810937_372121286888685475_nAm povestit ieri despre experiența mea de la Divan Film Festival. L-am menționat pe Slavoj Zizek, filozof sloven, psihanalist, politolog, teoretician al cinematografiei și critic cultural.

Pentru mine, filozoful Slavoj Zizek a dobândit afecțiune prin alăturarea cu Sorin Oncu. Sorin mi-a vorbit pentru prima dată despre Zizek. Sorin nu mai este și viața merge înainte. Am fost conștientă de la început oricât de dezgustător și nedrept este.

După vestea morții lui, noaptea târziu, am plâns o zi întreagă fără oprire. La finalul zilei abia mai puteam să articulez cuvinte de la deshidratare. De a doua zi viața și-a reluat cursul. Am îndeplinit sarcini și obligații, am desfășurat activități de agrement. Am luptat și lupt cu sentimentul de vinovăție. Mănânc, scriu, am grijă de copil, mă uit la filme, pregătesc grafica pentru tricourile de toamnă, fac dragoste, frecventez terase și restaurante. Pe de altă parte, Sorin devine mineral prin descompunere.

Revine mereu gândul ăsta. Revine când trec pe lângă apartamentul lui, revine când mă confrunt cu o situație unde el era sprijin, revine când citesc, a revenit la Divan Film Festival când pe ecran a apărut Zizek etc, etc, etc.

Încerc să vă transmit că Sorin a rămas prezent în viața mea sufletească. Îi păstrez amintirea cu grija pe care i-am purtat-o pruncului meu în primul an de la naștere.

Diversitatea derutează. Pare că l-am uitat. Nu. Moartea lui Sorin a fost și rămâne o pierdere. Dispariția lui a întrerupt o influență asupra mea, o cizelare a caracterului. Îi acordasem credit. Locul lui în alcătuirea persoanei Paula Dunia va rămâne gol. Un tron pe care nimeni nu va mai urca.

L-am iubit nespus pe omul ăla. Nici măcar nu am știut cât, până nu m-a șocat dispariția lui.

L-am iubit și îi onorez cum știu amintirea, azi, prin acest text.

Pasiune și agresivitate la Divan Film Festival

De 29 aug., 2016 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

IMG_7719M-am simțit atrasă în ultimul timp de un cuvânt. L-am desprins de celelalte cuvinte și am început să mă interesez.

Am început cu persoana mea. L-am căutat în mine, în manifestări. Mi-am amintit descrierile unor apropiați: ce mai nărav are fata asta! Sau: bunica mea îți semăna, era isterică ca tine. M-am supărat de fiecare dată. Provocam un tărăboi grozav.

Ca femeie activă sexual, am savurat starea afectivă intensă a fiecărui început de relație. Am căutat să mențin patima. Așa am devenit o călătoare. Am călătorit o perioadă de timp lângă un partener sau altul. E cea mai corectă reprezentare a instabilității în cuplu.

S-a întâmplat să suport o despărțire. În jurul meu, prieteni apropiați, au avut parte de o experiență similară. Sexualitatea a devenit subiect la întâlnirile noastre. Aproximativ acești factori m-au apropiat de un cuvânt anume. M-am aplecat asupra lui curioasă și cu teamă. L-am descoperit în compania agresivității.

Ce este pasiunea? Este pasiunea parteneră cu violența?

Cu întrebările astea am ajuns la Divan Film Festival de la Portul Cultural Cetate, Dolj. Miercuri, în 24 august, programul festivalului a prilejuit o confruntare, frământările mele despre pasiune și agresivitate, și vizionarea documentarului Spiritul balcanilor.

Când intri într-o cafenea să te întâlnești cu cineva prima dată observi absența persoanei și apoi oamenii din jur. La vizionarea documentarului am permis influența părerilor emise despre agresivitate și pasiune.

Sunt o femeie pasională în orice aspect al vieții. Mi-a devenit clar și am corectat năravul din copilărie și isteria din adolescență. Oamenii nu știu ce vorbesc întotdeauna, folosesc cuvinte care-i depășesc intelectual și lansează profeții de îndeplinit.

Am îndeplinit și eu câteva profeții. Am făcut exact ce se aștepta de la mine. Sugestie: alegeți cu grijă influențele din viața lucidă.

Am urmărit documentarul cu grade de intensitate. Când apărea Slavoj Zizec, suportam o încărcătură electrică. Am preluat o percepție sau două și mi-a atras atenția asupra lui Emir Kusturica. Filmele lui povestesc despre sex, alcool, violență.

Balcanii par să fie locul favorabil pentru sex, alcool, violență. Angelina Jolie consideră că a petrece timp în Balcani atrage de la sine contaminarea cu pasiune, dar pasiunea urma imediat după violență. M-am întrebat: sunt cumva sinonime? Una o atrage pe cealaltă sau o presupune?

Emir Kusturita, după spusele lui Zizec și sunt de acord, nu prezintă un spirit balcanic, ci joacă un rol pentru Occidentali. Oferă reprezentările lor despre oamenii din Balcani. Ei se așteaptă să fim într-un fel, iar Kusturita speculează. Din nou, atenție la ceea ce pretind ceilalți de la tine ca persoană.

Am intrat la documentar o femeie cu nervi și am ieșit o femeie plină de pasiune. O să păstrez asta. Are bun simț și dă sens reacțiilor mele, dar mai ales căutărilor mele cu partea masculină.

Oamenii mor sexual în cuplu. Au trăit fericiți până la adânci bătrânețe semnifică sfârșitul poveștii, relația continuă. Putem să încercăm cu vin și muzică, merg împreună.

Pasiune și agresivitate, vin și muzică, elemente din cultura umanității care alungă zilele lungi ale persoanelor. Casa și partenerul reprezintă zona de confort. În casă și cu partenerul încercați un a fi autentic, măcar ca experiență. Eu am inițiat un experiment. Am cerut ceva anume Făt Frumosului meu cu ochi albaștri. Poate o să povestesc sau nu pe blog despre, dar caut să fiu oricât de hidoasă o să mă descopăr la sfârșit de drum.

Pasiune și violență. Sunt sinonime? Am luat în calcul și regulile societăților din Balcani. Nerespectarea lor, într-o descriere romantică, poate fi considerată pasiune. Dintr-un alt unghi, poate fi civilizație parțială, iar cu alcoolul și muzica deformăm percepția. Ne transformăm în oameni total pasionali.

Ca întotdeauna, nu aleg o tabără sau alta. Pasiunea sau semicivilația nu explică suficient.

Am luat ce mi-a fost de folos la momentul actual, reprezentarea ca o femeie pasională.

Am primit incredibil de mult de la Divan Film Festival.

Blogger la Severin

De 23 aug., 2016 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Mă aflu de câteva zile la Severin. Oare orașul meu natal numără bloggeri cu interese culturale? Dacă orașul cu o geografie bezmetică are un seamăn, îl informez că la Portul Cultural Cetate, între 22 și 28 august se desfășoară Divan Film Festival (Divanul Degustătorilor de Film și Artă Culinară).

Există în aceste părți oameni cu nevoi speciale de obiecte. În provincie mașina, lanțul de aur, geanta de firmă povestesc despre a avea. Să fim deprindem. De aia am ieșit din peșteră, de aia am dezvoltat plăceri îndepărtându-ne de necesități: hrană, adăpost, sex.

Pentru plăceri cultivate, umaniste, în care omul ocupă un loc central, se organizează evenimente ca Divan Film Festival. La următoarea ieșire în oraș, la o cafea sau un pahar de vin, un nou subiect s-ar putea ivi printre mâncare, motoare, abonamente, sex etc.

Eu o să ajung mâine.

22-28 august Divanul Degustătorilor de Film și Artă Culinară.

Îmi doresc să fiu un om simplu și fericit

De 22 aug., 2016 1 Trăiri afective ale mele , , , , 0

14060123_10205885506691671_570642407_oMi-ar fi plăcut să fiu om de știință. Dacă inteligența mi-ar fi permis, aș fi muncit într-un laborator. Afirmația nu conține dorințe de îmbogățire, dacă mă suspectează cineva. Vreau să știu cum stau lucrurile.

Pentru mine magia lumii noastre stă în sărut și în intimitatea dintre două persoane. Magia o iau în considerare doar în relațiile dintre oameni. Natura și corpul uman dețin frumusețea.

În orice aspect al vieții, în orice reprezentare, vreau să știu cum stau lucrurile. Un om de știință, datorită capacităților intelectuale, e ferit de obiceiurile pământului. Omul și condițiile socio-culturale țin de antropologie.

Îmi pare atât de simplu să privești sfârtecările oamenilor și să-ți spui: antropologie. M-am săturat de tălmăcire. M-am plictisit de învățături băbești. E liniștitor să-ți folosești mintea. În adolescență când mergeam să înot în Dunăre, mă îndepărtam de mal și mă întindeam în apă. Nu am reușit să stau cu mâinile sub cap și să privesc cerul. Mereu păstram mâinile pe lângă corp. Apa îmi acoperea urechile și zgomotele încetau. Liniște și plescăit de la palme. Negrul adâncului și cumulus.

O senzație asemănătoare descriu când gândesc. Obiceiurile și obișnuințele mă scot din minți. Să ascult povești e fascinant, dar să-mi duc viața după știința strămoșilor mă umple de anxietate, la fel când pluteam pe Dunăre, neliniște de sub apă, liniște de la norii groși și albicioși.

Am decis pentru mine. Nu am Dumnezeu. Nu l-am pierdut. Nu a fost niciodată al meu, ci al familiei mele. Vreau să trăiesc ca un om simplu. Nu am pretenții de supraom. Am scormonit în mine. Am găsit frici, neliniști, putere. Mă ajut singură cum îmi permit și cer ajutorul.

Într-o unică situație nu-mi mai permit să cer ajutorul: în lipsa iubirii.

Când nu mai suntem iubiți, unii își îndreaptă atenția către Tată. În lipsa lui, m-am înconjurat de cărți. Aș fi scris o poveste despre asta. Îmi plac poveștile. Mă țin puțin la adăpost de întrebările indiscrete, dar puținul nu merită osteneala. Plus că am avut discuții despre dezamăgirea pricinuită de un personaj.

Notez: personajul nu e cu putință să dezamăgească. Autorul a creat o anumită tipologie. E responsabil de faptele și deciziile personajului pentru ca persoana să extragă învățături.

Duc o viață fără Dumnezeu și lipsită de sens. Reprezentările sunt complet diferite de ale credincioșilor, dar iubesc și sufăr ca oricare dintre voi.

Mă bucur de viață, o respect, o admir. E singura pe care o cunosc.

Sunt un om simplu și îmi doresc să fiu un om simplu și fericit.

Pe lumea asta.

Un an de Tricoul Inteligent

De 17 aug., 2016 7 Trăiri afective ale mele , , , , 0

IMG_3955 Luna asta, fără o zi anume, nu am reținut și nu am încercat să descopăr prin deducții și asocieri data exactă, Tricoul Inteligent Dunia a făcut un an.

Din august până în august, Tricoul a prilejuit întâlniri pertinente creației. Frumusețea este găselnița culturii umane. Nu o să pomenesc aici că am muncit cu cei mai frumoși oameni. Inutilitatea superlativului am descoperit-o de câțiva ani. O să specific că am avut șansa să cunosc oameni potriviți felului meu de a fi.

Îmi doresc să atrag atenția asupra primului an de existență. O să ofer două Tricouri Inteligente cu următoarele mesaje:

Forța creatoare e mai puternică decât omul. Jung (mărimea L)

Și adultul e educabil. Jung (mărimea S)

Ar trebui să vă cer ceva pentru a putea alege câștigătorii. O să renunț. Tricourile vor ajunge la cine scrie prima dată.

Două câștigătoare, atenție, un S și un L.

Cu drag!

Merge și așa

De 16 aug., 2016 2 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Mi s-a povestit despre nașterea mea și copilăria timpurie. Am venit repede, din mașină direct în sala de nașteri. După ce am împlinit un an ne-am mutat de la bloc la casă.

Nu am nici o amintire despre apartamentul unde am locuit. Primele mele imagini își au sursa la casa părintească unde încă locuiește tatăl.

Casa au ridicat-o repede, dar interiorul s-a executat în timp. În intervalul ăsta am învățat repede și ușor o expresie: merge și așa.

Merge și așa dacă nu ne-am ținut de planul casei.
Merge și așa dacă muncitorii au turnat șapa diform.
Merge și așa dacă lăsăm scara fără balustradă, să aibă și fetele grijă.
Merge și așa fără parchet în primii ani. Lipsei parchetului îi datorez absența mea din excursia la Sarmizegetusa. Făceam pipi în pat.
Merge și așa dacă e instalația defectă pe partea aceea. Punem o lampă. Am citit Roșu și negru la o veioză care a mers și fără abajur.

Am crescut în cultura lui merge și așa. Pot zice că pe merge l-am perceput ca pe un firesc, dar era ceva din așa care mă făcea să mă îndoiesc de infailibila expresie. De exemplu de ce nu am înlocuit niciodată abajurul sau lampa?

Anii au trecut repede și am devenit parte din viața casei. Am preluat expresia în toate aspectele și mi-am dorit în liceu să meargă carourile cu dungile. Pentru că merge și așa.

La facultate m-am bucurat atât de tare de libertatea oferită de un oraș universitar că am reușit o detașare neintenționată. Când am revenit acasă pentru prima dată de la facultate m-am trezit cu de ce în gură.

Dar de ce merge și așa? Că poate chiar nu merge și rosturile de la baie mă irită până la o criză de nervi din cauza meșterilor neserioși.

Scurt istoric.

Străbunicii mei au trăit zile de război. Chiar și bunicul din partea tatălui a luat parte la război. În vremea aceea România era în proporție de 80% analfabetă cu o populația majoritară rurală. Meserie am învățat de la străini, nemți, unguri, turci.

Bunicii mei au experiența foamei, FOAME. De aceea mă năpădește rușinea propagandei vieții fără zahăr sau carne. Este sănătoasă, semnifică știință și progres, dar nu o pot duce din cunoașterea unor fapte și întâmplări.

Tata a mers la școală cu ghiozdan de carton. La maturitate a construit o casă și pricep acel afurisit de merge și așa.

E imposibil să-l aplici și să-l accepți în generația noastră. Nu pare, dar noi, copiii părinților noștri, ducem în spațiul acesta geografic o viață apropiată de supremația poporului. Nu am cunoscut foamea, dar am vizitat mulți Disneyland-ul.

Nu ne-am lepădat de merge și așa. Ajungi într-o comunitate, un grup. Lucrezi la un proiect. Pe parcursul desfășurării, te izbește în moalele capului un merge și așa. Detestabilă apucătură!

Lucrul bine făcut nu funcționează niciodată cu merge și așa. Dacă printr-o întâmplare iese bine, se numește coincidență. Câte coincidențe favorabile ați avut în viață? Eu număr una. Se numește Mara. Când muncesc singură sau într-o echipă țin foarte mult la respectarea regulilor și termenelor. Merge și așa nu e o opțiune.

Ne naștem. În timp ne disciplinăm. Cu voință. Nu pică din cer ordinea. Ține de alcătuirea noastră în societate și nu are legătură cu congenitalul.

Merge și așa dezvăluie și caracterul celui care practică.

Merge și așa e lipsit de mulțumiri intense și depline.

Un substitut fad.

Merge și așa.

Nu, chiar nu merge și așa.

Alte vremuri

De 11 aug., 2016 2 Trăiri afective ale mele 0

10405246_879594542050701_4988267158329181369_nMiros de toamnă. Fum, vinete și ardei copți. Ce răcoare vine de afară! În cinci minute mă ridic din pat. Ce cald și bine e în pat. Noua saltea e divină. Nu se aude nimic din dormitorul lui Marius. O să-mi fac cafeaua mai întâi. Să-l trezesc sau să-l iau în brațe adormit? Sau să încui după mine?

Dus-întors, jumătate de oră. Aș putea. Da. Ce părere o să aibă mama?

O să parchez aici, o să văd când iese din gară. Ce-aș mai fi dormit?! Uite-o.

– Cum a fost drumul?
– Bine, dar m-au înnebunit cu aerul condiționat. Mă dor drevele. Nu te uita așa la mine, știu ce vorbesc și cum simt.
– Mă uit la tine. Îmi pare rău pentru suferința ta, dar ți-am explicat că folosești greșit drevele. Nu au legătură cu gâtul.
– Așa știu de la mama mea. Unde e Marius?
– Acasă. Doarme.
– Și l-ai lăsat singur?

Marius nu s-a trezit. Doarme în aceeași poziție în care l-am lăsat. E abia 10. M-aș băga la loc în pat. A intrat deja în oale. O să mâncăm supă. Mă culc la loc.

– Veniți la masă? Copilul ăsta s-a trezit și mi-a cerut laptele în biberon. Încă nu i-ai scos biberonul? Are șase ani.
– Încă nu l-am scos. Miroase bine de la bucătărie. Ouă în tigaie cu ceapă și roșii?
– Și mămăligă, și mămăligă!
– Mai stai locului, copile! Ce țipi așa? Ne aud vecinii.
– Marius, vorbește mai încet, e bunica în vizită.

Delicioasă mâncare. Noroc că mai vine mama din când în când în vizită. Urmează sarmale, șnițele, chiftele.
– Nu e nimic în frigider. Cu ce hrănești copilul ăsta?
– Am terminat de mâncat, săru mâna pentru masă.
– Cum a terminat de mâncat? Abia a luat două guri? Maria, nu-mi place deloc cum mănâncă copilul ăsta.
– Poți să mergi la joacă, Marius. Mama, a mâncat, stai liniștită.

Am lăsat-o să bodogănească la bucătărie. Stau cu Marius pe terasă. Eu fumez și el se joacă cu avioanele. Jumătate de zi a trecut. Să o sun pe Flavia. Poate găsesc bilete la ceva piesă de teatru pentru diseară. Să ieșim din casă. Mâine să-mi spăl ceva lucruri.

– Pentru diseară fac rezervări la restaurant sau preferi să mergem la teatru? Sau la film?
– Cu atâta mâncare în casă, tu arunci banii pe restaurante! Sarmalele sunt la cuptor.
– Mamă! Ți-am zis, trăiesc alte vremuri. Mă plătesc bine la muncă. Îmi permit să ies din când în când la o masă în oraș.
– Bine că îți permiți tu. Pune bani deoparte dacă îți permiți. Ai ceva de spălat?
– O să spălăm mâine, azi ne relaxăm.
– Mâine e duminică, ce ai?
– Mamă! Muncesc cinci zile pe săptămână de dimineață de la 9 până seara la 7. Uneori stau peste program. Sâmbăta e ziua mea liberă. Dorm, mă joc cu Marius, ieșim în oraș. Orice, dar nu muncă. Să nu aud, te rog din suflet.
– Bine, dar nu poți să speli duminica.
– Nu spăl eu, spală mașina. Fie ca tine. Nu spăl.

Am decis, mergem la film. Mama e jos în parcare cu Marius. Văd că s-au oprit de vorbă cu vecina de sub mine. Marius rămâne peste noapte la prietenul lui. Oare am șanse să o îmbăt pe mama? Să ne distrăm? Când eram mici se juca baba oarba cu mine și verișoara mea mai mare.

– Ți-a plăcut filmul? 3D, o experiență nouă.
– Mă dor drevele. Nu au oprit deloc aerul condiționat.
– Nu ai luat o eșarfă la tine cum te-am rugat?
– Am luat, am luat, dar sunt bătrână, ce să fac?!

O aștept pe mama să coboare. Are tren la 14.30. A gătit, mi-a făcut curat, a desenat cu Marius și s-au plimbat prin parc.
– Data viitoare, peste două săptămâni, să-mi faci programare la ORL. Și mâine să nu speli. E sărbătoare mare. Rămâi sănătoasă.

Se îndepărteză. Ce femeie mică!

Cereţi ajutorul copilului când vă despărţiţi sau divorţaţi

De 6 aug., 2016 1 Trăiri afective ale mele , , , , 0

13936633_1261736523836499_263232809_nCel mai nou plan făcut pentru mine: să devin antrenor pe comportamentul uman. Vag, îmi dau seama. Până ieri nu avem habar despre ce aş dori să-i învăţ pe alţii. Îmi era clară intenţia, dar nu descoperisem subiectul care să-mi facă prezentarea autentică.

Am învăţat multe în ultimii ani. Am primit lecţii peste lecţii. Pentru a sta în faţa oamenilor cunoaşterea e insuficientă. Nu are impact. Experienţa devine responsabilă de impresionabilitate. Pentru ca ochii şi urechile lor să fie pentru mine, am nevoie să vorbesc din experienţă.

În urma unui dialog cu Mara, piesa lipsă de la puzzel-ul Dunia antrenor, a fost găsită. Am toate calificările să provoc oamenii divorţaţi sau separaţi să vorbească despre relaţia cu mama sau tata, în cazul meu, relaţia cu tatăl.

Despărţită din ianuarie 2015, în viaţa noastră, mama, tata, copilul, a apărut programul de vizită. Mie mi-a fost greu şi încă îmi este să împart copilul. Pentru ea, accept şi îmi port durerea cu graţie. Ce se întâmplă când în tabloul mama, tata copilul, apare un partener nou?

Din nou, o să vorbesc despre mine. Lângă tată a apărut o parteneră. Ea consideră că are un comportament ireproşabil în fosta lui viaţă de familie. Îi permite orice întâlnire cu fiica lui, vacanţe, zile de naştere, dar nu acceptă să fim noi trei pe acelaşi loc. Îmi scria în iunie: Mara are nevoie de mamă şi de tată. Împreună pe acelaşi loc, nu.

Nu vă povestesc negrul din faţa ochilor sau sudalmele. Întreb, ce este greşit aici?

Unu: atitudinea. O atitudine profund greşită care afectează educaţia copilului. Copilul are nevoie de mama şi tata pe acelaşi loc la o îngheţată, la o zi pe plajă, la o plimbare, la o cină etc. Copilul nu-i separă pe părinţi niciodată, dar acceptă cu inteligenţă despărţirea lor. Toţi oamenii îşi doresc să fie fericiţi, copii şi adulţi deopotrivă.

Doi: intervenţia. Bunul simţ şi respectul pentru copilul iubitului cer o menţinere în margine. Mama şi Tata, cu majuscule, sunt instanţele morale ale copilului. Comportamentul intruziv în relaţia cu Mama afectează reprezentările despre familie.

Trei: percepţia. Mama e un concept, nu o femeie. Mama stă pe chipul copilului, în vorbele şi gesturile lui. Mara are nasul, părul, gura şi zâmbetul meu. Ochii, urechile, aluniţa de pe gât de la tata. Pe chipul ei părinţii nu or să se despartă niciodată. Femeia şi mama semnifică două reprezentări separate. Aici se cere o muncă colectivă. Nu vă ruşinaţi sau nu probaţi mândria în acest caz. Cereţi ajutorul copilului. Am rugat-o frumos pe Mara să mă ajute cu tata, cu partenera lui, cu bunica ei din partea tatălui care o învaţă că familia ei este în jumătatea paternă. Diminuează valoarea familiei prin izolarea mea. Familia înseamnă ajutorare, protecţie şi promisiuni respectate.
Mara, ajută-mă, vorbeşte cu ei şi arată-le ce simţi, dăruieşte-le sinceritatea ta, nu le mai spune doar ce vor să audă!

Patru: lipsa de empatie. În loc să mă compătimească ca mamă, iubita tatălui Marei mă dispreţuieşte ca femeie.

Pot să notez următoarele sugestii:

– mama şi tata reprezintă protecţie. Nu vă privaţi pruncii de un asemenea sentiment.

– iubita tatălui Marei reprezintă fericirea lui. Pentru Mara e o lecţie să-şi vadă părinţii fericiţi, chiar şi separat.

– căutaţi prietenia partenerului sau partenerei. Eu o caut pe a iubitei. E datoria mea de mamă în primul rând, iar apoi orice tărâm necunoscut devenit cunoscut scapă de sentimentul de teamă. Prezenţa mea ca persoană o să liniştească femeia din ea. Momentan nu sunt acceptată.

– viaţa personală nu stă în conveţii. Despărţirile pot să modifice calitatea umană.

Mă opresc aici. O să-mi pregătesc un curs şi o să studiez nevoile părinţilor despărţiţi pe un asemenea subiect.

Mulţumesc.

Ce cărți purtăm la plajă

De 4 aug., 2016 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

603357_497971666879659_373640588_nAm pus o întrebare pe facebook. Care sunt obiectivele blogului? Dacă îmi reprezint publicațiile periodice ca un proiect, ce anume ar fi de atins?

Am fost plăcut surprinsă de retroacțiune. Prefer cuvântul ăsta, retroacțiune. Indică o preferință pentru trecut, o întoarcere și îmi place cum sună. Mai mult ca feedback.

Răspunsurile la întrebarea mea mi-au fost de ajutor. Am reținut și o să dezvolt un program.

Azi îmi pun cuvintele în slujba unui unic răspuns. Să recomand lecturi pentru vacanța de vară. Am experiență cu plimbatul cărților la plajă. Ca impresionabilitate asupra mea la malul mării menționez cărțile Pe drum, Jack Kerouac, Fii și îndrăgostiți, D. H. Lawrence și Abatorul cinci, Kurt Vonnegut.

Beletristica, literatura artistică, are deliciul ei în arșiță. Toropeala de la soare și munca febrilă a minții fac poveștile să se desprindă de pe hârtie. Apari pe neașteptate în poveste. Eu am străbătut America cu Kerouac. Și Joyce m-a plimbat pe străzile din Dublin, dar o doamnă care scuipa semințe în urechea mea dreaptă mi-a întrerupt crud promenada. Elimina salivă.

Iată o lectură pe care NU o recomand la plajă, Ulise, James Joyce. O carte imensă, greoaie prin cantitate și limbaj, inconfortabilă pentru geanta fason purtată pe umăr cu cele utile pentru o zi pe plajă.

O primă cerință pentru cartea purtată la plajă. Să fie de dimensiuni reduse, format și număr de pagini. Am probat diferite dimensiuni și am hotărât, cele mai potrivite lecturi vin într-un format economic. Convenabil pentru umăr, geantă și minte sunt cărțile mici, fițuicile: eseuri, povestiri, romane, microromane.

Din lecturile mele propun: Lucian Blaga, Suveranii României. Monarhia, o soluție?, De ce este România altfel, Primul Război Mondial, Tragedia Germaniei 1914-1945.

Aldous Huxley, Porțile percepției, Raiul și iadul, Minunata lume nouă, Două sau trei grații.

Simone de Beauvoir, Femeia sfâșiată.

Livius Ciocârlie, Robert Șerban, Mai degrabă îmi vine să râd.

Alexandre Dumas, orice.

Andrei Ruse, Zaraza.

Paula Aldescu, Un vis de o zi, fix o fițuică, fix potrivită pentru șezlong, dudui confuze, cu atenție micșorată.

Mă opresc aici cu voință, lista ar continua la nesfârșit.

Pentru că mi-a fost cerută părerea, îndrăznesc. Nu uitați, e o regulă. La plajă cele mai potrivite cărți sunt cele mici. Ce ajunge în minte răstoarnă dimensiunile. Mic devine neglijabil, dacă citiți în dorul lelii, sper să nu fie o exprimare de la mine din Oltenia, mic devine captivant, cu un minimum de atenție sau colosal pentru cei absorbiți.

Aștept comentariile voastre de pe șezlong. Mulțumesc.