Recent Posts by Dunia

Mahalaua mon amour

De 11 mai, 2009 6 No tags

Tudor Gheorghe a cantat manele, de fapt, Tudor O’Toole a executat niste manele, Tudor Gheorghe interpretand niste melodii duioase si taraganate; T.T. fiind un nume de scena utilizat pentru o zeflemisire candida. Mahalaua Mon Amour a prilejuit revenirea lui Anton Pann, Romica Puceanu etc. Repertoriul maestrului, am ezitat pana am tastat substantivul maestru, dar imediat am lasat literele sa se adune la amintirea modulatiei vocalei a, a fost unul al periferiei, cu dezlantuiri sporadice de sclipire poetica.
Motivul sovaielii in fata cuvantului maestru se trage din intrebuintarea excesiva si stramba a sensului pentru diferiti epigoni. Lejeritatea rationala s-a raspandit fara cumpatare si nimeni nu mai depune efort sa dibuiasca un alt titlu pentru Tudor Gheorghe. In timp ce scriam, am realizat ca intr-adevar nici nu este nevoie de alt cuvant intru descrierea dumnealui, el fiind o persoana care manifesta maiestrie si care instruieste pe altii in domeniul respectiv, intocmai cum lamureste DEX-ul.
Revenind la spectacol, precizez ca a fost unul nepretentios, zona de provenienta fiind a mahalalei, dar digestibilitatea compozitiei muzicale s-a fofilat rudimentarului unui cartier marginas.
Foaie verde maracine, / Da, mama, cu biciul in mine, doua versuri patent folclorice au chivernisit in urechea ascultatorilor dibacia, talentul, finetea lui Tudor Gheorghe. Mie mi-a atras atentia asupra lui Anton Pann, si iar am revenit la Istoria literaturii romane a lui Calinescu. Aceasta reintoarcere se datoreaza si iubirii pe care i-o port graiului romanesc. Poftiti si dumneavostra versurile lui Anton Pann:
Canta, mai frate romane, pe graiul si limba ta
Si lasa cele streine ei de a si-le canta.
Canta sa-ntelegi si insuti, si cati la tine ascult,
Cinsteste, ca fiescare, limba si neamu-ti mai mult.

Impotriva cotropitorilor, ne-am ridicat ziduri, dar contra celor care ne stalcesc limba, ce putem face? Dupa fiecare spectacol al lui Tudor Gheorghe ma retrag cu voie buna, cu palmele asudate si rosii de aplaudat si cu o tristete ce ajunge a ma supara cateva zile mai tarziu. In suflet am senzatia sacaitoare ca acest oltean neaos a ramas printre singurii ce mai pazesc acuratetea limbii romane, doar el a indraznit sa vina in fata unei sali pline de oameni si sa citeasca din mai sus amintita Istorie… a lui Calinescu.
Limba romana, dragostea mea…

Pereti de sticla

De 23 apr., 2009 9 No tags

Despre cât si ce trebuie sa stie lumea despre noi… Asta incearca Dan sa ma descoase, iar eu am tot socotit si chibzuit, dar nici o incheiere multumitoare nu am dibuit. Nu as putea trai cu pereti de sticla, Fratele cel mare nu-mi este simpatic. Revin mereu la Blaga, iubesc si cultiv misterul pentru a ma simti desavarsita.
Un episod din facultate, anul III. Vremurile „universitare” numarau patru fete cochete. In anul amintit ulterior, una din ele a plecat sa studieze in Spania. Si in ciresar, luna in care am venit pe lume dintr-un rapciune sau brumarel, mamanu ar trebui sa stie, apele si pamantul au impiedicat o imbratisare si o urare trebuincioasa. Dimineata, in usa apartamentului s-a auzit un ciocanit. Film. Stop. Un buchet de flori sedea pe covorasul de la usa, si un biletel. La multi ani, zana sau ma fee!!!
Bum, bum, bum. Inima s-a imaginat cocos. Am intrat inapoi in casa putin adusa de spate. Ireal strabateam kilometri. Ma fee ma alinta o singura persoana, iar in acel moment era in Coruna. Cine? Cine a mazgalit un biletel? O queridita draga sufletului, complice cu o zana.
In minutele alea de nestiinta, maruntaiele si spiritul au interactionat magistral.
Revenind acum la cat si ce trebuie sa stie lumea despre noi, afirm ca foarte putin, necesarul, cat sa nu distrugem misterul.
Tomata si Oana poate vor sa raspunda provocarii lui Dan.

Anapoda

De 18 apr., 2009 2 No tags

O vaza micuta cu doua fire de liliac si o lalea mov, pe masa de Paste, maine. Trei crizanteme albe si un trandafir rosu pe mormantul bunicii mele, ieri. Miros de tamaie si de liliac in cimitir.
Cine mai culege musetel?
De asemenea si de fapt se scriu despartit.
Mai am cateva haine de spalat, apoi parul. E lung, cu cateva bucle rebele.
Tata a implinit 56 de ani si face drob.
Purecii m-au muscat uniform.
Livada de acasa creeaza o simfonie pomifera, sinestezie stangace.
Un Paste fericit!!!

Castrul Drobeta

De 9 apr., 2009 8 No tags

Pozele sunt facute azi adimineata. Cu aparatul la gat, cu o esarfa colorata petrecuta peste sezut, ma jucai de-a turistul in orasul meu natal. Muzeul, piciorul podului, ruinele, pietrele funerare…
Pipaii, calcai trifoiul, zambii la pizda tigancii, ma pomenii gandindu-ma la chinezi cand zarii traista ciobanului. Roua. Peste verdeata, peste gunoaie! Dunarea se intampla sa fie in ceata. O dimineata radioasa in Oltenia. Mazgaleala este si ea plina de perfect simplu, cine se simte deranjat, sa nu poposeasca aici, nu e bine venit. Atat.