by Dunia

About: Dunia

Recent Posts by Dunia

Tricoul Inteligent, îndeplinirea voinței de putere

De 29 iun., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Dacă nu ar fi venit pandemia, atunci.

Atunci aș fi mers la târg la București cu Tricoul Inteligent.

Atunci aș fi avut un eveniment dedicat lui Oscar Wilde. De la evenimentul dedicat Virginiei Woolf, am realizat că asta este direcția Tricoului. Un da categoric pentru evenimente unde să celebrez personalități din lumea literară. În cele câteva ore o să sorbim vin și o să savurăm bunătăți de la domnul Prospero. Pentru Oscar Wilde gândisem niște costume nude de lycra. Șapte fete s-ar fi îmbrăcat în aceste costume. Ca la teatrul de păpuși. Vorbisem cu Romina Popescu să realizeze pentru zona capului niște machete care să facă trimitere la vremurile actuale. În loc de cap, reproducerea unui telefon mobil. În loc de al doilea cap, un laptop. Și așa mai departe până la șapte. Șapte fete ar fi defilat printre portrete atârnate din tavan cu câteva chipuri îmbătrânite: chipul meu și chipul lui Mosorescu. Am muncit enorm pentru un eveniment sperat, imaginat, anulat. Aștept de un an jumate aceste poze cu chipul îmbătrânit, aștept interpretarea lui Mosorescu pentru Portretul lui Dorian Grey. Pe un ștender ar fi șezut rochiile de stofă. Probabil aș fi comandat câteva buchete imense de crini și floarea soarelui. Atunci. Dacă. Nu s-a întâmplat.

Atunci aș fi lansat în primăvară sacoul dedicat unei alte personalități. Ce ziceți de Simone de Beauvoir? Sau ce ziceți de Rimbaud? Am muncit și pentru sacou. Nu am un plan. Funcționez în haos. Am urmat câțiva pași. Pasul unui, doi și trei. Am achiziționat material. Am stabilit producția. M-am organizat pentru o ședință foto cu Mosorescu. Născusem curând când am realizat fotografiile. Pentru ținute, două am alcătuit, i-am cerut ajutorul Mihaelei Dragomir. Îi mulțumesc pentru răbdare, pentru timpul acordat, pentru idei. Sacoul este cea mai nouă propunere a Tricoului. În funcție de cerere, va ajunge sau nu va ajunge pe magazinul online.

Cu Tricoul și blogul îmi îndeplinesc voința de putere. Comandați un tricou de aici, îi dați de lucru contabilului meu. Îmi cumpărați cuvintele pe blog, îi dați de lucru contabilului meu.

Între timp citesc și alcătuiesc un plan. În secunda aceasta simt că pot să cuceresc lumea. Profit de elan. Vă întreb. Ce propuneri aveți pentru următoarea personalitate celebrată prin intermediul Tricoului?
Propunerile mele:
1. Simone de Beauvoir
2. Rimbaud
3. …

Completați.

Foto: Bogdan Mosorescu

Ce plătesc eu în plus în vacanțe? Croația

De 27 iun., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Anul trecut, în timp ce visam cu ochii deschiși la lume în fața hărții, mi-a atras atenția Croația. Distanța mică dintre România și Croația, apreciată vizual, am verificat-o cu Waze. În 700 de kilometri ajungi la mare. Eu de ce n-am ajuns la mare, la croați până acum, dar am făcut zeci de drumuri Timișoara-București? M-am întrebat atunci. Tot de atunci mi-a rămas gândul atârnat la Croația.

De o săptămână caut apartamente în Croația. Mă uit. Cercetez. Nu plănuiesc. Nu rezerv. Viața mea se desfășoară după hemoglobina lui Mateiu. În funcție de sânge, plecăm sau nu plecăm în vacanță. În ultimile două zile, mi-am simțit ochii agresați. Gustul croaților, la fel ca al românilor, mă indispune. Am tras o concluzie și i-am și împărtășit lui Făt Frumos. Știi ce plătesc eu în plus la vacanțele noastre? Acele zeci sau sute de euro? Plătesc așternutul alb. Las deoparte parcarea sau micul dejun generos, eu pretind cearșaf alb și o mobilă care nu mă trimite cu gândul la o babă comunistă.

Călătoresc, și îmi place, pe lângă toate beneficiile și avantajele, cu o agenție. V-am povestit adeseori despre, în special despre Lorin Bold. Situația incertă și exasperantă provocată de un icter nu-mi permite să deranjez agenția. Caută-mi, dar eu nu știu dacă plec sau nu plec. De aceea muncesc singură. Exact! Nu vă umflați ca porumbelul. Este o muncă monstruoasă și prea puțin apreciată.

Oamenii se tot împopoțonează de când au ieșit din peșteră. Pun mult pe ei, mult pe pereții casei, mult în mobilierul casei. Secole de-a rândul și noi tot ne răzbunăm pe pereții peșterilor care nu ne-au îngăduit o frumusețe personală.

Pe instagram am auzit-o pe Bianca Granieri povestind despre o călătorie în Italia. Le pregătește doamnelor surprize. O plăcere neașteptată are legătură cu un curs de gastronomie cu un chef cu o stea Michelin. M-am bucurat și m-am întristat. M-am bucurat pentru participante. M-am întristat pentru mine. Bianca, după ani de muncă, organizează un curs cu un chef. Asemenea acțiuni transformă vacanțele în amintiri de neuitat. Experiențele dau stări de spirit, schimbă dispoziția, celebrează viața cu tot cu instinct, cu veselie neviciată. Oamenii care aleg să călătorească îndrumați de Bianca nu luptă împotriva lor, luptă în favoarea lor. Nu le este frică de bucurie, nu se simt vinovați de latura animalică, ci o celebrează prin mâncăruri savuroase și vinuri aromate și plăcute la gust.

Eu nu găsesc în Croația un apartament decent cu așternuturi albe. Mi-am zis că nimeni nu-mi cunoaște gustul cu adevărat. Pot eu să caut în timp ce alăptez. Hrănesc copilul și mă hrănesc pe mine imaginar cu o vacanță în Croația. Acum s-ar putea să resping o țară din cauza așternuturilor oribile, a băilor de coșmar și al mobilei urâte.

Pot în schimb să vă recomand cărți. Cereți o ofertă.

Foto: Bogdan Mosorescu

18 753 de adolescente mame

De 25 iun., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Am scris un articol despre când anume le vorbim copiilor despre orgasm. Ca material, m-am folosit de experiența Marei mele. Îmi observ fata de 11 ani. Vorbesc cu ea când primesc indicii. Ea mi-a arătat când a venit momentul să-i descriu actul sexual și când a venit momentul să-i explic, pe înțelesul ei, orgasmul.

Am arhivat articolul. Linșată de detractori, am consultat o doamnă avocat despre limbajul necorespunzător în online și despre calomniere. Am pornit cu o cerere de aflare a Ip-ului. Nu mă interesează oricum. Ceea ce mă interesează este educația sexuală a fiicei mele și cât de curând a fiului meu.

Cresc un copil să se apere. Cresc un alt copil să nu atace.
Azi am petrecut mult timp pe Institutul Național de Statistică, pe site-ul Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală, și pe Unicef România.

Vă las scurte informații despre sarcină dintr-un raport al celor de la Unicef. Este vorba de anul 2018.

727 de adolescente sub 15 ani au devenit mame.
18 753 de fete între 15 și 19 ani au devenit mame.
Dintre cele 727 de adolescente, 19 sunt la a doua naștere și una la a treia.
Dintre cele 18 753 de fete, 3 929 sunt la a doua naștere, 731 la a treia, 72 la a patra, 8 la cincea etc.

Tabelul 1. Numărul de copii născuţi de mame adolescente
Rural Urban Total Rural Urban Total
1 Niciunul 209 275 484 91,7% 95,2% 93,6%
2 1 copil 16 10 26 7,0% 3,5% 5,0%
3 2 copii 3 4 7 1,3% 1,4% 1,4%
TOTAL 228 289 517 100,0% 100,0% 100,0%
Gravidă la momentul
evaluării 25 19 44 11,0% 6,6% 8,5%.

Recomandări de la Unicef:
1. Să se iniţieze o reformă legislativă şi administrativă care să înlăture barierele ce îngrădesc accesul minorilor la informaţii şi servicii de sănătate a reproducerii şi sexualităţii, prin revizuirea şi adaptarea cadrului legal privind politicile de sănătate a reproducerii.

2. Includerea în Strategia naţională de sănătate 2021-2025 a problematicii sănătăţii reproducerii şi a prevenirii sarcinii la adolescente.

3. Principiile strategiei să se bazeze pe valori sociale şi etice, precum:
a. dreptul la confidenţialitate,
b. participare,
c. egalitatea de gen,
d. echitate
e. nediscriminarea în asistenţă şi prevenţie şi
f. abordarea grupurilor dezavantajate social, educaţional sau cultural.

4. Elaborarea unor programe şi proiecte viabile şi sustenabile pentru asigurarea sănătăţii reproducerii şi sexualităţii la adolescent.

Întreg studiul îl puteți accesa aici.

O să mai revin pe subiect. E o luptă în care m-am angajat cu sau fără susținere.

Foto: Bogdan Mosorescu

Text scurt înainte de somn

De 23 iun., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Aștept seara. Mă trezesc. Trebăluiesc. Aștept. Până acum Mateiu se retrage la nani devreme. După șase jumătate, oricând. Până la nouă mă tot solicită. De exemplu astă seară. A adormit la șapte jumate. M-am ridicat. Am mers să clătesc o farfurie rămasă în chiuvetă. M-a chemat. M-am ridicat. Am intrat la duș. M-a chemat. M-am ridicat. Mi-am pus șosetele cu parafină. Liniște.

Scriu aceste rânduri. Enumăr fapte lipsite de glorie și strălucire. În același timp mă compar cu Dunărea la apus: caldă, liniștită, impunătoare.
Aștept seara să scriu. Aleg să dorm. Sunt tot în acest punct. Mi-e somn. Mi-e somn.

Revin.

Foto: Bogdan Mosorescu

38 Bună ziua, doamnă. Săru mâna, tanti.

De 20 iun., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Se întâmplă. Împlinesc 38 de ani. Trec în cealaltă jumătate. Bună ziua, doamnă! Săru mâna, tanti! Cine e doamna? Am tendința să mă uit peste umăr când mi se adresează cineva cu doamnă. Mă aștept să o zăresc pe mamanu, pe Dana, prietena ei, pe tanti Mariana, vecina de la Severin. Nu e nimeni acolo, firește! Și atunci mă înroșesc. Mă simt o impostoare. Ce caut eu în viața mea cu acest aspect de femeie matură?

Ieri m-am bătut cu pungile de apă la școală cu colegii. Înainte de ultima oră, de la cinci seara la șase, ne-am răcorit și ne-am jucat cu apa. A venit doamna profesoară de franceză, doamna Măneanu, a pus mâna pe tricoul lui Andi, iar tricoul lui fleoașcă ne-a scăpat de oră. Ne-a dat drumul acasă. Ieri alergam cu Mara prin Unirii să-i cumpăr un tricou pentru că s-a jucat cu apa și și-a udat rochia.

Ce am făcut cu viața mea?
Să încep cu aprecieri. În primul rând am început să mă caut la cap de mai bine de zece ani. În suflet o să rămân o provincială, în apucături o fată lasată de capul ei pe câmp, dar în atitudine mă prezint modernă. Aparțin acestor vremuri. În aceste vremuri o femeie poate mai mult ca niciodată să fie. În fiecare zi sunt. Spun ce gândesc. Unora le displace. Să spună și ei ce gândesc.
În al doilea rând am creat-o pe Dunia. Dunia îmi aparține exclusiv și nu o datorez nimănui. Am multe datorii până în prezent, Dunia nu face parte din. Din Dunia s-a desprins Tricoul Inteligent. În toamnă o să scot o colecție nouă.
Atât am putut. Două numere: Dunia și Tricoul Inteligent.

Am adus pe lume două suflete: Mara și Matei. Mara m-a ajutat să fiu o persoană mai bună. Să vedem ce-mi pregătește Mateiu.

Să sfârșesc cu critici. Nu las nimic în urma mea. Uneori mă lovește indispoziția. Ce importanță are numele meu? Nici o carieră nu l-a înălțat moralmente, nici un bancher nu-mi deschide ușa.
M-am blocat. Mateiu mă caută. L-am luat în brațe. Noapte bună.
Cobor.

Foto: Bogdan Mosorescu

Un nou magazin Profi și piața de pe Gheorghe Lazăr desființată

De 18 iun., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

La blocul unde locuiește Făt Frumos se afla o piață. Se afla, la trecut. La începutul acestei săptămâni au desființat-o. Am trecut pe lângă și mi-au picat ochii pe niște resturi. Nu apucaseră să adune tot. Bucăți de tablă și de fier alcătuiau un morman trist al unei foste prezențe.

Comerciații s-au stabilit în colțuri, un colț de bloc, un colț de supermarket, un colț de pub. O doamnă mânca căpșune și se uita cu ochi iscoditori la muncitorii care încărcau ceea ce fusese până mai ieri o lume.

Piața reprezintă o lume. Vindea acolo o doamnă a cărei mamă a luat-o cu ea la piață de mică. Mama a fost tot negustoare. Nu inventez. Puteți trece pe acolo și să întrebați. Încă mai stă în colț la Profi și vinde flori, negustoare din mamă în fiică.

Presupun că desființarea pieței are legătură cu noul Profi. L-au închis pentru renovare. Se vede din stradă că l-au mărit. Un salon de coafură a dispărut, iar Profi s-a reinventat. Mă bucur, nu mă bucur, nu știu. Îmi fac deseori cumpărăturile la Profi. Îmi fac cumpărăturile la piață. O piața mică, dar aveam acces la țăranii din împrejurilmile Timișoarei. Mă bucura enorm. Bucuria unui nou Profi e întunecată de anularea pieței. Adio liliac alb, adio ouă de curte, adio ceapă fragedă, adio roșii zemoase, dulci și de diferite dimensiuni de la grădină. O să consum legume măsurate și cântărite. Fiind o piață mică de cartier, de ce nu s-a consultat comunitatea? Comunitatea nu are putere de decizie când e vorba despre propria ei existență?

Am văzut că primarul Fritz are stabilite întâlniri cu cetățenii prin cartiere. Dacă ajung la vreo întâlnire, am deja întrebarea.

De ce ați desființat piața de pe Gheorghe Lazăr colț cu Cetății?

De ce nu mai ridică părintele mâna la copilul devenit adult?

De 15 iun., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

De când a venit pe lume Mateiu, simt că mereu am de ales. Aleg să scriu sau aleg să dorm. Ieri seară am ales să vizionez Sailor Moon pe Netflix. Asta seară am ales să fac niște exerciții și să scriu despre. Am descoperit că am ditamai gaura între mușchii abdominali. Cum am făcut marea descoperire? M-am așezat pe spate, m-am pipăit respectuos deasupra buricului și mi-au intrat două degete. Sufăr de displazie. M-am diagnosticat singură cu ajutor de pe Google. De două zile execut niște mișcări speciale. Mă uit în oglindă. Plâng. Mă uit în oglindă. Pielea a reînceput să-și reia strălucirea.

Dacă vă verificați abdomenul și picați în abisul mușchilor rupți, atunci nu vă repeziți să vă reparați cu niște abdomene. Nu. Stop! Abdomenele înrăutățesc situația. Înainte să întăriți mușchii, este necesar să-i uniți. Firește, mă adresez mamelor pentru care esteticul nu s-a pierdut în magnitudinea sentimentului matern.

Uf! M-a copleșit superficialitatea! Eu vreau să fiu frumoasă! Eu vreau să fiu frumoasă! Încep să mă îngrijorez pentru sufletul meu. Uneori mă surprind autosuficientă. Autosuficiența și boemia te pierd. Citesc de câteva zile Nietzsche și-l savurez. Sunt mută de admirație și recunoscătoare pentru că omul a dobândit și și-a dovedit capacitatea de a schimba perspectiva. Apa și mâncarea sunt necesare pentru supraviețuire. La fel și perspectiva. O perspectivă sucită schimbă și salvează vieți.

Nietzsche nu-l întruchipează mai presus de toate pe ateu. Nietzsche nu este ateu. Nietzsche a sucit perspectiva. De ce credința înseamnă iubire și nu lașitate? De ce ești puternic pentru că întorci și celălalt obraz? De ce neputința ar fi demnă și nu slăbiciune?

M-am gândit la raportul dintre părinți și copii. De ce nu mai ridică părintele mâna la copilul devenit adult? Pentru că nu mai are forță să-l răzbească. În absența forței, se ivește rațiunea. Asta indică și Nietzsche. Când omul a încetat să fie crud, atunci s-a arătat rațiunea.

Aș mai scrie despre Nietzsche. În totalitate m-am lăsat pradă încântării. Mi-e somn însă. Noapte bună!

Foto: Bogdan Mosorescu

Răul meu nu e răul altuia, atunci cum poate fi răul cu adevărat rău?!

De 8 iun., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Dacă m-ar duce capul, în situația actuală, cu un bebe de aproape patru luni, m-aș apuca de aforisme. Nu zic că nu mă duce capul, atenție! Zic că mi-e somn, iar cugetările concise m-ar salva de la scrierea unor articole pe care oricum le cam las neisprăvite.

Oboseala mă lovește crunt. Ochii mă ustură, pleoapele pică la fel ca-n vremea copilăriei când încercam să stau trează în noaptea de Revelion. În fiecare seară mă conving să iau laptorul în brațe, să deschis blogul. A doua zi dispoziția mea diferă. Un articol publicat mă face să mă simt utilă, îmi menține un anumit număr de cititori și-mi asigură o oarecare vizibilitate. Că sunt, că nu sunt utilă, ține de psihologie. Cititorii și vizibilitatea țin strădania mea de a realiza ceva. Ceva buget, ceva stimă de sine, ceva.

Am început să citesc Nietzsche, Genealogia moralei. Dimineața merg cu Matei din tei în parc. Caut cea mai retrasă bancă. Scot cartea și o așez lângă mine. Cu Mateiu în brațe observ lumile alternative. Între opt și zece, parcul aparține stăpânilor de câini. Pe aici și pe acolo mai zărești mame cu prunci. După zece, parcul aparține mamelor și pensionarilor. Pe aici și pe acolo mai zărești stăpâni de câini. De la 12 parcul se acoperă de strigătele copiilor. E lumea lor!

În timp ce grupurile din parc își schimbă sensul și intensitatea, Mateiu începe să gângurească. Atunci mă apuc să-i citesc. În loc să vorbesc direct cu el, îi citesc pentru a-mi auzi vocea. Ascultă și râde în timp ce-i deslușesc diferența dintre rău și nociv. Răul meu nu e răul altuia, atunci cum poate fi răul cu adevărat rău?! V-ați gândit vreodată la asta? Nietzsche a făcut-o. Nietzsche e glorios și-mi pică nemaipomenit într-o perioadă în care mă curtează disperarea și nebunia. Mâine e miercuri. După miercuri urmează joi. Eu trăiesc de joi pe joi de la Paște. Simt cumva ca se apropie de sfârșit această poveste, dar mi-e frică să mă bucur.

De aceea caut compania oamenilor și alcătuiesc planuri pentru blog și Tricoul Inteligent. Mi-am deschis chiar și manuscrisul, Jurnalul femeii cu defecte. Mi-e somn însă. Mi-e somn poate fi indroducerea. Mi-e somn poate fi încheierea. Astă seară închei. Mi-e somn.

Foto: Bogdan Mosorescu

Eu sunt mama mea, eu sunt tatăl meu

De 7 iun., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Zilele trecute am terminat de citit Cunoașterea lumii exterioare de Bertrand Russell. Știți când plecați în drumeție pe un traseu dificil unde este necesar să vă îmbărbătați la fiecare pas? Știți?! Și când ajungeți sus sunteți răsplătiți cu un peisaj care vă taie răsuflarea? Da, nimic de genul acesta cu Bertrand Russell. M-am încurajat la fiecare pagină. Fiecare pagină citită era ca un concurs câștigat. La final am păstrat bine fixat în memorie verbul a infera.

Ultimile pagini, cu mintea pâcloasă, mi-e somn, mi-e somn, m-am întrebat de ce nu se așază la o masă individul. Care individ? Eu, tu, el, noi, oricine. Eu sunt mama mea. Eu sunt tatăl meu. Împlinesc imediat 38 de ani. E vârsta părinților mei când îi priveam ca pe niște zei. Cu ei începea și se sfârșea lumea. Să se așeze la masă individul și să se îndoiască. Să se îndoiască de tot ce știe și ce pare că știe.

De ce cred asta? De ce cred ailaltă? Cum am ajuns să cred asta? Dar ailaltă? Până la urmă mi-am reconfirmat că niciodată nu citești în zadar. Citești cu mințile aiurea, dar unele cuvinde reușesc să pătrundă. Au pătruns incredibil câteva idei. De exemplu. Despre liberul arbitru. Sunt acțiunile noastre impuse de forțe exterioare? Pot fi predictibile acțiunile umane dacă se cunosc suficiente antecedente?

Mi-a venit greu să citesc. Îmi vine greu să scriu. Mi-e somn. Mi-e somn. Vă las. Dar sunt curioasă de părerile cititorilor. Și mai ales sunt curioasă dacă v-ați îndoit vreodată de convingerile luate de-a gata din familie. Nu ezitați. Scrieți. M-am apucat de Nietzsche. O să vedeți ce cugetări urmează.

Foto: Bogdan Mosorescu

Premieră la Național. Lăsați viața să izbucnească cu bucuria lui Zorba

De 31 mai, 2021 0 Colaborari , , , 0

Am fost la teatru. Un început simplu și banal. Când scriam despre un spectacol, căutam să am o introducere care să trezească interesul. După un an de pandemie, las deoparte orice tertipuri literare. Anunț și sper să mă urmați. Am fost la spectacolul Zorba Grecul în regia Mihaelei Lichiardopol. Faceți o pauză. Observați. Am vârât aici un nume. Pe mulți nu vă interesează aceste nume, regizori, dramaturgi, decoruri, costume etc. Într-adevăr nu vă ajută în viață cu mare lucru, dar dacă ați pătruns în acestă lume, lăsați-o să vă împresoare.

Vineri seară am pășit cu emoții în sala de spectacol. Ceva similar am mai trăit când am avut întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Ochii au cautat să recunoască. Ochii au căutat ceea ce știau, de la materialul specific de pe scaune, neplăcut la atingere, la arcade și lumini.

Urechile au stat ciulite. Mi-au lipsit vocile Naționalului. Oh, Matei Chioariu! Oh, Alina Ilea! Oh, Victor Manovici! Oh, Cătălin Ursu! Oh, Ion Rizea! Oh, toți ceilalți din distribuție! Oh, Zorba, mare personaj al literaturii! S-a nimerit de minune personajul cu trăirile umanității, cu destinele particulare ale indivizilor. Zorba a lăsat în urmă o viață neînțeleasă, să spinteci oameni care nu ți-au făcut nimic, și ia viața așa cum vine, cu bucurii și cu necazuri. Noi, cetățenii acestor vremuri, am lăsat în urmă o viață presupus înțeleasă, să termini școala, să te angajezi, să faci rate la bancă, să te căsătorești, să te reproduci, să pui pe facebook, și încercăm să luăm viața cu bucurii și cu necazuri, cu vaccin și fără vaccin.

Toți ne întrebăm de ce. Nu v-ați întrebat niciodată de ce toate aceste zvârcoliri ale omului când de fapt bucuria e universală? Bucuria de a savura o cafea sau o mâncare, bucuria de a te bucura de un trup cald, bucuria de a acționa după instinct. Spectacolul îi ia de nas pe cei prezenți în sală cu aspecte ale stilului de viață: un stil de viață intelectual și un stil de viață instinctual. Umorul, muzica, vocile actorilor și replicile te captivează. Rămâi gură cască. Râzi la replicile dintre Zorba și Basil, firescul cu care denunță absurdităile vieții. Ți se înfierbântă sângele când te uiți la văduvă și adulmeci pasiunea. Te șochezi de brutalitatea omului. Te ridici la final și aplauzi.

Zorba e de citit și de recitit. Zorba e de văzut și de revăzut. Naționalul oferă un prilej. Mergeți și lăsați viața să izbucnească. E în noi toți această forță.

Foto: Bogdan Mosorescu