Recent Posts by Dunia

Pentru mamele din România. Un sărut pe mânuță e același lucru cu un scuipat în gură

Pentru mamele din România care s-au confruntat cu o hemoglobină scăzută la bebeluși, am de făcut un anunț. Poate într-o zi, când o să-mi ordonez gândurile, o să povestesc în detaliu despre șocul provocat de Matei din tei. Nu mă aflu în acea zi. Habar n-am când o să vină sau dacă o să vină. Nu trag de mine.

Suntem bine și mi-e frică să mă bucur. Groaza teribilă provocată de câteva cadre medicale m-a marcat profund. În toate mințile n-am fost niciodată. Acum mi-am pierdut mai mult de jumătate. Vă las aici o speranță și o mângâiere. Înainte de leucemii și boli genetice, să știți că vă puteți confrunta cu o anemie fiziologică, cu o hemoglobină mică la ambii părinți, cu o răceală contactată pe sarcină sau după sarcină.

Disperarea ne năucește, știu, am experiență, dar. Situația presupune un dar care leagă și dezleagă. Trageți aer în piept. Uitați-vă la copil. Copilul vă indică, prin starea lui, dacă să îmbrățișați cu pasiune disperarea sau să vă agățați, prin zâmbetul copilului, de speranță. Vorbiți cu copilul. Râdeți cu el. Dormiți cu el. Nu-l mai lăsați din brațe.

Dacă sunteți gravide, atunci nu vă petreceți timpul cu persoane răcite. Dacă aveți un nou născut, un bebeluș, un copil mic, nu permiteți nimănui să-l sărute pentru că un sărut pe mânuță e același lucru cu un scuipat în gură. E dur, e scârbos, e adevărat!

Pentru mamele din România o spun cu tristețe și cu o stare sufletească apăsătoare. Nu vă internați dacă viața copilului nu depinde de asta și categoric nu stați în interpretarea unui singur medic. Un medic demn nu vă constrânge să rămâneți în opinia lui. Un medic demn vă îndrumă spre alți specialiști.

România numără doctori capabili, dar lipsiți de demnitate și empatie. Diferența dintre doctorii din țară și doctorii din Germania o face atitudinea. Nici un doctor de aici, după ce i-ar fi umflat mâna copilului nu ar fi ridicat tonul la mamă că nu a observat și că degeaba e supărată pentru că se întâmplă des asemenea accidente. În România defilăm cu doctori de carton și îi căutăm pe cei excepționali ca vechii cavaleri Sfântul Graal.

Vă las acum. Răspund la întrebări.

Cazare la Dunăre. Resentiment pentru turism în România

În România, mulți dintre cetățenii ei sunt îndrăgostiți de Dunăre. Cine n-a ajuns s-o iubească, măcar o aventură de o noapte tot a avut cu Dunărea sau în malul Dunării. Prima mea carte, Celofan de apă, are titlul inspirat din aspectul Dunării la apus.

În 21 iunie mi-am petrecut toată ziua în malul Dunării. Am rămas și peste noapte. Am fost cazată la pensiunea Septembrie. O să scriu apreciativ despre pensiune, deși nu este necesară reclama. Presupun că e bine venită și bine simțită, dar pensiunea se poate lipsi de articolul unui microinfluențăr incomod cu denumirea.

Pensiunea, în primul rând, e construită cu gust. Știm cu toții cât de rar este bunul gust în țara noastră. Mai nou ne-am rătăcit prin construcții rococo. Capitelurile sunt la mare căutare, deși un număr imens de cetățeni nici nu cunosc semnificația cuvântului. Pensiunea Septembrie indică, prin construcție, vremurile actuale. Nu se cazează dacii și romanii la Eșelnița. Excepție mai face Sorin Onișor. El aduce mult cu un împărat. Acest împărat a promovat Dunărea la Cazane. Pentru că dacă ajungeți pe clisură, atunci o să admirați Dunărea urcând Ciucarul. Drumeția e scurtă, poate fi făcută de îndrăgostiți, de persoane cu copii, de mame singure cu copii. Am urcat cu Mara mea când nu împlinise doi ani.

Vă întrebați de ce scriu despre Septembrie. Scriu deoarece m-am născut la Drobeta Turnu Severin și nu pierd nici o ocazie să promovez Mehedințiul. Județul ăsta excelează în cetățeni primitivi și în frumusețe naturală. Zona de munte și malul Dunării lasă orice privitor cu gura căscată și cu dispoziția glorioasă. Când vine însă vorba despre cazare, pensiunile construite cu gust sunt la fel de rare ca laleaua de pe Ciucar. Proprietarii au comportamentul stăpânilor de sclavi. Pun ce vreau eu în camere și cum vreau eu. Trântesc o faianță ieftină, aruncă o lenjerie colorată din bazar, cumpără cel mai ieftin săpun lichid și se apucă de turism. Au convingerea nestrămutată că acela se numește turism. Acela nu este turism sau este, dar unul avortat. Te sperie ca dracu prostul gust.

Septembrie suflă pe turiști cu un aer european. Peisajul aduce mult cu Hallstatt. Când întorci privirea la clădiri, kitsch-ul austriac nu are nici o șansă la împopoțonarea românească. Nici un român nu mai simte dezamăgire, furie sau dezgust. Românii descriu excelent resemnarea. Ne refugiem, unii dintre noi, în locuri frumoase și decente ca pensiunea Septembrie. Schimbăm liste cu asemenea locuri la fel cum părinții noștri făceau rost pe sub mână de țigări Kent. Ai auzit de locul ăla? Ai un contact?

Cam așa călătorim în România cu bun gust și decență. Firește, plătim aceste servicii unde cârcotașii comentează. Cu banii ăștia merg în Austria. Da, mergi! Și nu te simți jecmănit. Românii manifestă jecmăneala. Din cauza imensului prost gust, ne-am pricopsit cu resentiment pentru turismul din România. Nu e deloc corect și adevărat, dar în România nu trăim întru corectitudine și adevăr. În România supraviețuim cu felii de corectitudine, adevăr, frumusețe.

Dunărea la Cazane este frumoasă la superlativ. Pentru cazare pe măsura peisajului, contactați pensiunea Septembrie și mai căutați, mai sunt câteva pesiuni cu gust rătăcite unde intenționez și eu să ajung.
Pensiuni cu gust, hashtag #așternutalb, hashtag #faianțăunicolor.

Am o bârfă

Uneori, din ce în ce mai rar, primesc un telefon sau mi se spune direct: Am o bârfă! Instant zâmbesc și simt cum mi se relaxează mușchii. Am zâmbit în timp ce tastam. Recunosc, mă bine dispune bârfa. O asociez cu un timp petrecut ușor și agreabil. Un episod aparte mi-a atras atenția asupra bârfei și am regândit.

La dicționar, bârfa înseamnă și calomniere, defăimare. Nu-mi place și nu este o situație în care pot să fiu sau să nu fiu de acord. Bârfa discreditează. Te face să-ți pui întrebări. Eu mi-am pus întrebări. Ce este în neregulă cu mine? S-o luăm altfel. Nu este vorba despre ce vorbești, ci despre cum vorbești. Când cineva se apropie de mine și îmi șoptește, îmi insinuează, atunci mă înfior. Ca reacție fiziologică, mi-e greață. În purtare râd și schimb vorba. Este singura circumstanță unde acționez socratic. Pe șleau, fac pe proasta. Nu vreau să pricep mizeriile unor persoane slabe, prost educate și obtuze.

Bârfa o lași să curgă firesc. Nu o șoptești. Nu o insinuezi. Bârfa lovește ca toporul. Ion se ține după Florica, dar e însurat cu Ana. Relatezi. Nu judeci. Și ce anume judeci mai exact? Alegerile nefericite? Frământarea sufletească? Durerea? Fericirea?

Bârfa servește bine mersi și ca o consolare. Când li se întâmplă calomniatorilor ceva asemănător. Știi, ai avut dreptate, când o pățești, nu poți să rămâi calm. Oh, ce răzbunare neașteptată, dar satisfăcătoare! O satisfacție măruntă, căci în fața ochilor umezi, în fața durerii nu te apuci să țopăi. Stai. Privești. Asculți. Uneori deschizi gura. Da, se întâmplă. E greu cu problemele sufletești. Nici tatăl nostru, Freud, n-ar putea repara o inimă sfâșiată de durere.

De aceea, pe urmele tatălui – Freud – notez: Înjurați! Suferiți! Jeliți! Uitați! Vă promit.

Foto: Bogdan Mosorescu

Tricoul Inteligent, îndeplinirea voinței de putere

Dacă nu ar fi venit pandemia, atunci.

Atunci aș fi mers la târg la București cu Tricoul Inteligent.

Atunci aș fi avut un eveniment dedicat lui Oscar Wilde. De la evenimentul dedicat Virginiei Woolf, am realizat că asta este direcția Tricoului. Un da categoric pentru evenimente unde să celebrez personalități din lumea literară. În cele câteva ore o să sorbim vin și o să savurăm bunătăți de la domnul Prospero. Pentru Oscar Wilde gândisem niște costume nude de lycra. Șapte fete s-ar fi îmbrăcat în aceste costume. Ca la teatrul de păpuși. Vorbisem cu Romina Popescu să realizeze pentru zona capului niște machete care să facă trimitere la vremurile actuale. În loc de cap, reproducerea unui telefon mobil. În loc de al doilea cap, un laptop. Și așa mai departe până la șapte. Șapte fete ar fi defilat printre portrete atârnate din tavan cu câteva chipuri îmbătrânite: chipul meu și chipul lui Mosorescu. Am muncit enorm pentru un eveniment sperat, imaginat, anulat. Aștept de un an jumate aceste poze cu chipul îmbătrânit, aștept interpretarea lui Mosorescu pentru Portretul lui Dorian Grey. Pe un ștender ar fi șezut rochiile de stofă. Probabil aș fi comandat câteva buchete imense de crini și floarea soarelui. Atunci. Dacă. Nu s-a întâmplat.

Atunci aș fi lansat în primăvară sacoul dedicat unei alte personalități. Ce ziceți de Simone de Beauvoir? Sau ce ziceți de Rimbaud? Am muncit și pentru sacou. Nu am un plan. Funcționez în haos. Am urmat câțiva pași. Pasul unui, doi și trei. Am achiziționat material. Am stabilit producția. M-am organizat pentru o ședință foto cu Mosorescu. Născusem curând când am realizat fotografiile. Pentru ținute, două am alcătuit, i-am cerut ajutorul Mihaelei Dragomir. Îi mulțumesc pentru răbdare, pentru timpul acordat, pentru idei. Sacoul este cea mai nouă propunere a Tricoului. În funcție de cerere, va ajunge sau nu va ajunge pe magazinul online.

Cu Tricoul și blogul îmi îndeplinesc voința de putere. Comandați un tricou de aici, îi dați de lucru contabilului meu. Îmi cumpărați cuvintele pe blog, îi dați de lucru contabilului meu.

Între timp citesc și alcătuiesc un plan. În secunda aceasta simt că pot să cuceresc lumea. Profit de elan. Vă întreb. Ce propuneri aveți pentru următoarea personalitate celebrată prin intermediul Tricoului?
Propunerile mele:
1. Simone de Beauvoir
2. Rimbaud
3. …

Completați.

Foto: Bogdan Mosorescu

Ce plătesc eu în plus în vacanțe? Croația

Anul trecut, în timp ce visam cu ochii deschiși la lume în fața hărții, mi-a atras atenția Croația. Distanța mică dintre România și Croația, apreciată vizual, am verificat-o cu Waze. În 700 de kilometri ajungi la mare. Eu de ce n-am ajuns la mare, la croați până acum, dar am făcut zeci de drumuri Timișoara-București? M-am întrebat atunci. Tot de atunci mi-a rămas gândul atârnat la Croația.

De o săptămână caut apartamente în Croația. Mă uit. Cercetez. Nu plănuiesc. Nu rezerv. Viața mea se desfășoară după hemoglobina lui Mateiu. În funcție de sânge, plecăm sau nu plecăm în vacanță. În ultimile două zile, mi-am simțit ochii agresați. Gustul croaților, la fel ca al românilor, mă indispune. Am tras o concluzie și i-am și împărtășit lui Făt Frumos. Știi ce plătesc eu în plus la vacanțele noastre? Acele zeci sau sute de euro? Plătesc așternutul alb. Las deoparte parcarea sau micul dejun generos, eu pretind cearșaf alb și o mobilă care nu mă trimite cu gândul la o babă comunistă.

Călătoresc, și îmi place, pe lângă toate beneficiile și avantajele, cu o agenție. V-am povestit adeseori despre, în special despre Lorin Bold. Situația incertă și exasperantă provocată de un icter nu-mi permite să deranjez agenția. Caută-mi, dar eu nu știu dacă plec sau nu plec. De aceea muncesc singură. Exact! Nu vă umflați ca porumbelul. Este o muncă monstruoasă și prea puțin apreciată.

Oamenii se tot împopoțonează de când au ieșit din peșteră. Pun mult pe ei, mult pe pereții casei, mult în mobilierul casei. Secole de-a rândul și noi tot ne răzbunăm pe pereții peșterilor care nu ne-au îngăduit o frumusețe personală.

Pe instagram am auzit-o pe Bianca Granieri povestind despre o călătorie în Italia. Le pregătește doamnelor surprize. O plăcere neașteptată are legătură cu un curs de gastronomie cu un chef cu o stea Michelin. M-am bucurat și m-am întristat. M-am bucurat pentru participante. M-am întristat pentru mine. Bianca, după ani de muncă, organizează un curs cu un chef. Asemenea acțiuni transformă vacanțele în amintiri de neuitat. Experiențele dau stări de spirit, schimbă dispoziția, celebrează viața cu tot cu instinct, cu veselie neviciată. Oamenii care aleg să călătorească îndrumați de Bianca nu luptă împotriva lor, luptă în favoarea lor. Nu le este frică de bucurie, nu se simt vinovați de latura animalică, ci o celebrează prin mâncăruri savuroase și vinuri aromate și plăcute la gust.

Eu nu găsesc în Croația un apartament decent cu așternuturi albe. Mi-am zis că nimeni nu-mi cunoaște gustul cu adevărat. Pot eu să caut în timp ce alăptez. Hrănesc copilul și mă hrănesc pe mine imaginar cu o vacanță în Croația. Acum s-ar putea să resping o țară din cauza așternuturilor oribile, a băilor de coșmar și al mobilei urâte.

Pot în schimb să vă recomand cărți. Cereți o ofertă.

Foto: Bogdan Mosorescu

18 753 de adolescente mame

Am scris un articol despre când anume le vorbim copiilor despre orgasm. Ca material, m-am folosit de experiența Marei mele. Îmi observ fata de 11 ani. Vorbesc cu ea când primesc indicii. Ea mi-a arătat când a venit momentul să-i descriu actul sexual și când a venit momentul să-i explic, pe înțelesul ei, orgasmul.

Am arhivat articolul. Linșată de detractori, am consultat o doamnă avocat despre limbajul necorespunzător în online și despre calomniere. Am pornit cu o cerere de aflare a Ip-ului. Nu mă interesează oricum. Ceea ce mă interesează este educația sexuală a fiicei mele și cât de curând a fiului meu.

Cresc un copil să se apere. Cresc un alt copil să nu atace.
Azi am petrecut mult timp pe Institutul Național de Statistică, pe site-ul Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală, și pe Unicef România.

Vă las scurte informații despre sarcină dintr-un raport al celor de la Unicef. Este vorba de anul 2018.

727 de adolescente sub 15 ani au devenit mame.
18 753 de fete între 15 și 19 ani au devenit mame.
Dintre cele 727 de adolescente, 19 sunt la a doua naștere și una la a treia.
Dintre cele 18 753 de fete, 3 929 sunt la a doua naștere, 731 la a treia, 72 la a patra, 8 la cincea etc.

Tabelul 1. Numărul de copii născuţi de mame adolescente
Rural Urban Total Rural Urban Total
1 Niciunul 209 275 484 91,7% 95,2% 93,6%
2 1 copil 16 10 26 7,0% 3,5% 5,0%
3 2 copii 3 4 7 1,3% 1,4% 1,4%
TOTAL 228 289 517 100,0% 100,0% 100,0%
Gravidă la momentul
evaluării 25 19 44 11,0% 6,6% 8,5%.

Recomandări de la Unicef:
1. Să se iniţieze o reformă legislativă şi administrativă care să înlăture barierele ce îngrădesc accesul minorilor la informaţii şi servicii de sănătate a reproducerii şi sexualităţii, prin revizuirea şi adaptarea cadrului legal privind politicile de sănătate a reproducerii.

2. Includerea în Strategia naţională de sănătate 2021-2025 a problematicii sănătăţii reproducerii şi a prevenirii sarcinii la adolescente.

3. Principiile strategiei să se bazeze pe valori sociale şi etice, precum:
a. dreptul la confidenţialitate,
b. participare,
c. egalitatea de gen,
d. echitate
e. nediscriminarea în asistenţă şi prevenţie şi
f. abordarea grupurilor dezavantajate social, educaţional sau cultural.

4. Elaborarea unor programe şi proiecte viabile şi sustenabile pentru asigurarea sănătăţii reproducerii şi sexualităţii la adolescent.

Întreg studiul îl puteți accesa aici.

O să mai revin pe subiect. E o luptă în care m-am angajat cu sau fără susținere.

Foto: Bogdan Mosorescu

Text scurt înainte de somn

Aștept seara. Mă trezesc. Trebăluiesc. Aștept. Până acum Mateiu se retrage la nani devreme. După șase jumătate, oricând. Până la nouă mă tot solicită. De exemplu astă seară. A adormit la șapte jumate. M-am ridicat. Am mers să clătesc o farfurie rămasă în chiuvetă. M-a chemat. M-am ridicat. Am intrat la duș. M-a chemat. M-am ridicat. Mi-am pus șosetele cu parafină. Liniște.

Scriu aceste rânduri. Enumăr fapte lipsite de glorie și strălucire. În același timp mă compar cu Dunărea la apus: caldă, liniștită, impunătoare.
Aștept seara să scriu. Aleg să dorm. Sunt tot în acest punct. Mi-e somn. Mi-e somn.

Revin.

Foto: Bogdan Mosorescu

38 Bună ziua, doamnă. Săru mâna, tanti.

Se întâmplă. Împlinesc 38 de ani. Trec în cealaltă jumătate. Bună ziua, doamnă! Săru mâna, tanti! Cine e doamna? Am tendința să mă uit peste umăr când mi se adresează cineva cu doamnă. Mă aștept să o zăresc pe mamanu, pe Dana, prietena ei, pe tanti Mariana, vecina de la Severin. Nu e nimeni acolo, firește! Și atunci mă înroșesc. Mă simt o impostoare. Ce caut eu în viața mea cu acest aspect de femeie matură?

Ieri m-am bătut cu pungile de apă la școală cu colegii. Înainte de ultima oră, de la cinci seara la șase, ne-am răcorit și ne-am jucat cu apa. A venit doamna profesoară de franceză, doamna Măneanu, a pus mâna pe tricoul lui Andi, iar tricoul lui fleoașcă ne-a scăpat de oră. Ne-a dat drumul acasă. Ieri alergam cu Mara prin Unirii să-i cumpăr un tricou pentru că s-a jucat cu apa și și-a udat rochia.

Ce am făcut cu viața mea?
Să încep cu aprecieri. În primul rând am început să mă caut la cap de mai bine de zece ani. În suflet o să rămân o provincială, în apucături o fată lasată de capul ei pe câmp, dar în atitudine mă prezint modernă. Aparțin acestor vremuri. În aceste vremuri o femeie poate mai mult ca niciodată să fie. În fiecare zi sunt. Spun ce gândesc. Unora le displace. Să spună și ei ce gândesc.
În al doilea rând am creat-o pe Dunia. Dunia îmi aparține exclusiv și nu o datorez nimănui. Am multe datorii până în prezent, Dunia nu face parte din. Din Dunia s-a desprins Tricoul Inteligent. În toamnă o să scot o colecție nouă.
Atât am putut. Două numere: Dunia și Tricoul Inteligent.

Am adus pe lume două suflete: Mara și Matei. Mara m-a ajutat să fiu o persoană mai bună. Să vedem ce-mi pregătește Mateiu.

Să sfârșesc cu critici. Nu las nimic în urma mea. Uneori mă lovește indispoziția. Ce importanță are numele meu? Nici o carieră nu l-a înălțat moralmente, nici un bancher nu-mi deschide ușa.
M-am blocat. Mateiu mă caută. L-am luat în brațe. Noapte bună.
Cobor.

Foto: Bogdan Mosorescu

Un nou magazin Profi și piața de pe Gheorghe Lazăr desființată

La blocul unde locuiește Făt Frumos se afla o piață. Se afla, la trecut. La începutul acestei săptămâni au desființat-o. Am trecut pe lângă și mi-au picat ochii pe niște resturi. Nu apucaseră să adune tot. Bucăți de tablă și de fier alcătuiau un morman trist al unei foste prezențe.

Comerciații s-au stabilit în colțuri, un colț de bloc, un colț de supermarket, un colț de pub. O doamnă mânca căpșune și se uita cu ochi iscoditori la muncitorii care încărcau ceea ce fusese până mai ieri o lume.

Piața reprezintă o lume. Vindea acolo o doamnă a cărei mamă a luat-o cu ea la piață de mică. Mama a fost tot negustoare. Nu inventez. Puteți trece pe acolo și să întrebați. Încă mai stă în colț la Profi și vinde flori, negustoare din mamă în fiică.

Presupun că desființarea pieței are legătură cu noul Profi. L-au închis pentru renovare. Se vede din stradă că l-au mărit. Un salon de coafură a dispărut, iar Profi s-a reinventat. Mă bucur, nu mă bucur, nu știu. Îmi fac deseori cumpărăturile la Profi. Îmi fac cumpărăturile la piață. O piața mică, dar aveam acces la țăranii din împrejurilmile Timișoarei. Mă bucura enorm. Bucuria unui nou Profi e întunecată de anularea pieței. Adio liliac alb, adio ouă de curte, adio ceapă fragedă, adio roșii zemoase, dulci și de diferite dimensiuni de la grădină. O să consum legume măsurate și cântărite. Fiind o piață mică de cartier, de ce nu s-a consultat comunitatea? Comunitatea nu are putere de decizie când e vorba despre propria ei existență?

Am văzut că primarul Fritz are stabilite întâlniri cu cetățenii prin cartiere. Dacă ajung la vreo întâlnire, am deja întrebarea.

De ce ați desființat piața de pe Gheorghe Lazăr colț cu Cetății?

De ce nu mai ridică părintele mâna la copilul devenit adult?

De când a venit pe lume Mateiu, simt că mereu am de ales. Aleg să scriu sau aleg să dorm. Ieri seară am ales să vizionez Sailor Moon pe Netflix. Asta seară am ales să fac niște exerciții și să scriu despre. Am descoperit că am ditamai gaura între mușchii abdominali. Cum am făcut marea descoperire? M-am așezat pe spate, m-am pipăit respectuos deasupra buricului și mi-au intrat două degete. Sufăr de displazie. M-am diagnosticat singură cu ajutor de pe Google. De două zile execut niște mișcări speciale. Mă uit în oglindă. Plâng. Mă uit în oglindă. Pielea a reînceput să-și reia strălucirea.

Dacă vă verificați abdomenul și picați în abisul mușchilor rupți, atunci nu vă repeziți să vă reparați cu niște abdomene. Nu. Stop! Abdomenele înrăutățesc situația. Înainte să întăriți mușchii, este necesar să-i uniți. Firește, mă adresez mamelor pentru care esteticul nu s-a pierdut în magnitudinea sentimentului matern.

Uf! M-a copleșit superficialitatea! Eu vreau să fiu frumoasă! Eu vreau să fiu frumoasă! Încep să mă îngrijorez pentru sufletul meu. Uneori mă surprind autosuficientă. Autosuficiența și boemia te pierd. Citesc de câteva zile Nietzsche și-l savurez. Sunt mută de admirație și recunoscătoare pentru că omul a dobândit și și-a dovedit capacitatea de a schimba perspectiva. Apa și mâncarea sunt necesare pentru supraviețuire. La fel și perspectiva. O perspectivă sucită schimbă și salvează vieți.

Nietzsche nu-l întruchipează mai presus de toate pe ateu. Nietzsche nu este ateu. Nietzsche a sucit perspectiva. De ce credința înseamnă iubire și nu lașitate? De ce ești puternic pentru că întorci și celălalt obraz? De ce neputința ar fi demnă și nu slăbiciune?

M-am gândit la raportul dintre părinți și copii. De ce nu mai ridică părintele mâna la copilul devenit adult? Pentru că nu mai are forță să-l răzbească. În absența forței, se ivește rațiunea. Asta indică și Nietzsche. Când omul a încetat să fie crud, atunci s-a arătat rațiunea.

Aș mai scrie despre Nietzsche. În totalitate m-am lăsat pradă încântării. Mi-e somn însă. Noapte bună!

Foto: Bogdan Mosorescu